Descoperire uluitoare la 80 de ani de la testul nuclear Trinity din 1945

Un studiu recent, menționat de Live Science, a scos la iveală faptul că probe de „trinitit” rezultate în urma primului test nuclear din 1945 conțin cristale excepționale, care nu au fost observate până în prezent în natură. Această descoperire remarcabilă aruncă lumină asupra modului în care materialele se reconfigurează în situații extreme, precum cele create de o explozie nucleară.

25.000 de tone de TNT au fost echivalentul energiei eliberate în urma detonării primei bombe nucleare, care a avut loc într-o locație îndepărtată din New Mexico, în dimineața unui zi întunecate din iulie 1945. Această explozie a transformat complet turnul de lansare și a schimbat nisipul deșertului pe o distanță de 300 de metri în sticlă, 1.000 de picioare fiind raza acestei transformări.

Trinititul, o sticlă ușor radioactivă, cu nuanțe de verde-pal și roșu, a primit acest nume de la oamenii de știință, care au denumit-o după locația Trinity, locul unde a avut loc testarea.

Citește șiCercetătorii care susțin că au găsit locul „Arcei lui Noe”, ținta unui jaf. Hoții au luat laptopuri și carduri de memorie

80 de ani au trecut de la testul nuclear care a schimbat cursul istoriei, iar cercetătorii au făcut o descoperire remarcabilă legată de eșantioanele de trinitit roșu. Cristale unice, care nu au fost găsite în nicio altă parte a naturii, sunt conținute în unele probe. Această descoperire a fost prezentată în detaliu într-un studiu, publicat în PNAS pe 11 mai.

Studiul a pornit de la descoperirea unui cvasicristal neobișnuit, anterior identificat în eşantioanele de trinitit roșu.

În contrast cu majoritatea cvasicristalelor, a căror compoziție este dominată de aluminiu, acest cristal atipic are o concentrație ridicată de siliciu. Această descoperire a făcut cercetătorii să se întrebe dacă nu cumva sticla rezultată în urma testului de la Trinity conține și alte cristale neobișnuite.

Luca Bindi, un mineralog de la Universitatea din Florența, Italia, a explicat că obiectivul său era să analizeze în profunzime substanțele create în medii extreme.

„Am dorit să explorăm mai în detaliu aceste produse formate în condiții extreme”

, a afirmat el într-un mesaj electronic trimis către Live Science, adăugând că este și primul autor al cercetării recente.

Un cristal păstrează Istoria în interiorul său.

Trinititul roșu, cunoscut și sub numele de „oxblood”, a fost supus unui studiu detaliat de către Bindi și echipa sa, care au utilizat o microsondă electronică și tehnica de difracție cu raze X pentru a-i examina proprietățile.

Nu există date suficiente pentru a stabili exact compoziția acestui material

, însă se știe că culoarea roșie intensă a probei este rezultatul direct al dezintegrării turnului de testare și al echipamentului metalic din jur. În procesul de fuziune generată de explozie, picăturile metalice din structurile respective au fost înglobate în masa de sticlă de siliciu topită, determinând astfel schimbarea nuanței sale de la verde-salvie la roșu-aprins.

O descoperire neprevăzută a fost făcută de oamenii de știință în cadrul unui experiment, care a scos la iveală existența unui tip special de cristal cunoscut sub numele de cristal clatrat, care nu a mai fost observat până în prezent.

Un fenomen cristalin excepțional a fost observat în cazul unei structuri în care un element dominant formează o rețea tridimensională ce include alți atomi. În această configurație singulară, atomii de siliciu au creat o structură cristalină complexă, închizând cupru și calciu în interiorul unor rețele cu 12 și 14 laturi. Acest aranjament deosebit de compuși anorganici este o apariție rară în natură, potrivit echipei de cercetători.

O descoperire remarcabilă a avut loc, fiind vorba despre cristale de clatrat identificate ca rezultat al unui test nuclear desfășurat cu mult timp în urmă.
Aceste cristale reprezintă un produs secundar al unei explozii nucleare și niciodată nu fuseseră observate până în prezent.

La Trinity, fenomenul a generat temperaturi care au ajuns la 2.700 de grade Fahrenheit (echivalentul a 1.500 de grade Celsius), în timp ce presiunile au înregistrat pentru o perioadă extrem de scurtă o valoare de 8 gigapascali, similară cu cea întâlnită la mari adâncimi sub suprafața Pământului. Aceste condiții fără precedent au impus atomilor să se reorganizeze în configurații total neobișnuite.