Descoperită nouă specie de crocodil, prin fosilă din roca Sfinxului Giza

Marele Sfinx din Giza a oferit, printr-o fosilă prelevată din materialul său de construcție, dovezi că există o specie nouă de crocodil preistoric, conform unui raport publicat în revista Royal Society Open Science. În momentul descoperirii fosilii, cercetătorii au presupus că se referă la un gavial fals (Tomistoma schlegelii), însă studiul recent confirmă că este vorba de o specie complet diferită, neidentificată până în prezent.

O echipă de cercetători internaționali a analizat o fosilă care a existat la urmă de 50 de milioane de ani, extrasă din colinele Mokattam situate în sud-estul Cairo în anul 1927. Ei au observat că dimensiunea și conturul capului se disting de cele ale gavialilor, atât celor care încă trăiesc, cât și celor din specii extincte.

În ultimul deceniu, datorită avansului tehnologic, a unei colecții mai extinse de mostre și a unei cunoașteri mai profunde a morfologiei biologice, astfel de analize s-au rafinat considerabil, facilitând soluționarea unui număr tot mai mare de enigme paleontologice, printre care cea a reptilei din Mokattam.

Citește șiCine sunt laureații Nobel pentru economie din 2026 și pentru ce au primit prestigiosul premiu

Cercetătorii au atribuit numele Herugavialis cairensis noii specii, menționând că Heru (Horus) este zeul antic egiptean care ar fi servit de inspirație pentru construcția Sfinxului.

„Crocodilii făceau parte din ecosistemul Nilului, care era esențial pentru egipteni, și erau importanți în credința și cultura antică egipteană”

– a declarat Hesham Sallam, paleontolog egiptean din cadrul Centrului de Paleontologie a Vertebratelor al Universității Mansoura, implicat în acest studiu.

Fosila reptilei din Mokattam provine din Eocenul Mijlociu, o eră când o mare parte din nordul Africii, inclusiv Cairo și împrejurimile sale, se aflau sub apă.

O analiză crucială pentru viitorul biodiversității planetei.

Herugavialis nu are o descriere clară a aspectului său, însă se presupune că ar fi asemănător cu cele două specii înrudite, gavialul fals și gavialul indian. Ambele forme de gavial au un nas lung și subțire, comparabil cu cel al peștelui-spadă, și sunt echipate cu dinți foarte ascuțiți, special adaptați pentru capturarea peștilor în zonele de apă superficială.

„Percepția publică este, în mare măsură, că dinozaurii sunt extraordinari – și chiar sunt,” a spus Paul Burke, cercetător de la Muzeul Suedez de Istorie Naturală și unul dintre autorii studiului, într-un interviu pentru Washington Post. „Dar există atât de multe alte lucruri interesante în paleontologie, inclusiv acești crocodili.”

„Cel mai apreciat aspect al acestei teme pentru mine este constatarea că există specii aflate în aceeași familie [cu Herugavialis] care încă trăiesc… Se numără crocodili marini, crocodili terestri, o diversitate impresionantă.”

Studiul reprezintă o resursă extrem de valoroasă pentru evoluția viitoare a diversității biologice a planetei.

„Cu crocodilienii moderni care sunt amenințați cu dispariția, înțelegerea modului în care animalele din trecut s-au adaptat sau au dispărut în timpul schimbărilor climatice din trecut ne oferă un context inestimabil pentru actuala criză a biodiversității”, a spus și cercetătorul Jorgo Ristevski de la Institutul Max Planck de Geoantropologie, care nu a participat la acest studiu.