Un fenomen îngrijorător a fost observat în cazul diagnosticării bolii Alzheimer: femeile sunt diagnosticate cu aproape trei ani mai târziu decât bărbații. Motivul acestei diferențe este legat de faptul că testele tradiționale de evaluare a memoriei verbale nu reușesc să detecteze primele semne ale bolii la femei, potrivit unui studiu recent efectuat de cercetători de la Universitatea McGill din Montreal, Canada. Această întârziere are consecințe importante, deoarece medicina modernă este mai eficientă într-o fereastră de tratament care se închide odată cu progresia bolii. În plus, odată ce simptomele devin evidente, declinul cognitiv la femei este mai abrupt în comparație cu cel observat la bărbați.
Ancheta, coordonată de Sasha Novozhilova, a avut loc la McConnell Brain Imaging Centre al Institutului Neurologic din Montreal și s-a axat pe analiza datelor a 987 de adulți în vârstă, în cadrul cărora 440 au dezvoltat boala Alzheimer. Subiecții au fost selectați din două grupuri distincte, supravegheat pe termen lung: Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative (ADNI) cu sediul în SUA și PREVENT-AD din Canada. De-a lungul mai multor ani, voluntarii au fost supuși unei evaluări cognitive de patru ori și au participat la investigații imagistice și teste pentru depistarea plăcilor de amiloid în creier.
Profesorul Ralph Martins de la Universitatea Edith Cowan din Perth, Australia, expert în neurodegenerare și nefăcând parte din echipa de cercetare, a afirmat:
Citește șiO franțuzoaică a trăit 122 de ani, a mers pe bicicletă până la 100 și a supraviețuit avocatului care trebuia să-i moștenească apartamentul
„Începem să recunoaștem că diferențele de gen în boala Alzheimer reprezintă o problemă majoră”
.
Capacitatea verbală superioară a femeilor maschează primele simptome ale unei anumite afecțiuni. Acest fenomen duce la o întârziere de aproape trei ani în diagnosticarea bolii Alzheimer la femei, comparativ cu bărbații.
De mult timp, experții în neuropsihologie au observat că femeile au rezultate superioare bărbaților în evaluările capacității de memorare verbală, acest fenomen fiind constant în toate etapele vieții. Această superioritate se manifestă atât în rândul copiilor, cât și al adulților tineri și vârstnici, fiind mai ales evidentă în sarcini care implică reținerea unor liste de cuvinte sau texte concise. Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, se crede că el implică tehnici lingvistice de codificare superioare și o dezvoltare mai extinsă a zonelor cerebrale responsabile cu procesarea limbajului.
Evaluarea capacităților cognitive prin metode tradiționale, precum Rey Auditory Verbal Learning Test (RAVLT) și California Verbal Learning Test (CVLT), se bazează pe exerciții de memorare a listelor de cuvinte. În cadrul acestor teste, pacienții rețin informații și apoi le reproduc imediat, fiind ulterior reinterogați după o perioadă de timp. Pe măsură ce hipocampul începe să fie deteriorat de depozitele de amiloid și agregatele de proteină tau, care constituie trăsătura distinctivă a acestei afecțiuni, performanța în aceste teste scade.
În ciuda faptului că evaluările țin cont de vârstă și nivelul de educație, ele nu iau în considerare factorul de sex. În situația în care o femeie obține un rezultat favorabil la evaluarea RAVLT, aceasta poate prezenta alterări cerebrale similare cu cele ale unui bărbat care a primit deja un diagnostic. Această disparitate se datorează faptului că rezervele cognitive ale femeii pot ascunde deficitul pentru o perioadă mai îndelungată.
Utilizând un model statistic inovator, Sasha Novozhilova și echipa sa au determinat cu precizie momentul în care traiectoria cognitivă a pacienților se abate de la normal, avansând spre boala Alzheimer. Analiza datelor a relevat că, în cazul femeilor cu acumulări de plăci de amiloid în creier, abilitățile verbale se mențin în limite normale pentru o perioadă mai lungă comparativ cu bărbații.
Nu există comentarii directe din partea echipei
. În detaliile analizei, s-a observat o diferență de 2,7 ani în scorul general de învățare, de 3,8 ani în testele inițiale care evaluează atenția și capacitatea de procesare a informației și de 1,4 ani în evaluările ulterioare, care analizează consolidarea memoriei. În medie, această diferență se ridică la 2,4 ani. În esență, la femei, simptomele bolii pot progresa considerabil înainte ca rezultatele testelor verbale standard să reflecte în mod evident deteriorarea capacităților cognitive.
Potrivit cercetătorilor, abilitățile verbale avansate ale femeilor acoperă primele simptome ale unei anumite afecțiuni, rezultând într-o deteriorare rapidă a capacităților cognitive.
„Performanța verbală superioară a femeilor maschează semnele timpurii ale bolii Alzheimer și conduce la un declin cognitiv accelerat”, au notat autorii.
La femei se înregistrează o scădere mai pronunțată.
În urma cercetării a rezultat o a doua observație importantă privind ritmul de deteriorare a capacității de memorare odată cu debutul procesului de regresie. 0,54 puncte pe an reprezintă diferența medie suplimentară de pierdere înregistrată de femei, comparativ cu bărbații, la evaluările complete de achiziție verbală. Această diferență, deși aparent nesemnificativă, are un impact considerabil în timp, modificând rata la care simptomele bolii devin clinic evidente.
Potrivit cercetătorilor, o posibilă explicație pentru această diferență se află în legătură cu prezența și efectele proteinei tau, care conduce la formarea unor depozite în interiorul celulelor și provoacă distrugerea neuronilor. Cercetările anterioare au demonstrat că femeile au o acumulare mai mare de proteină tau în regiunea temporală mediană comparativ cu bărbații, acest fenomen fiind observat în toate etapele progresiei bolii, chiar dacă capacitățile lor cognitive par a fi mai puțin afectate pentru o perioadă. Abia atunci când mecanismele de compensare a organismului devin insuficiente, întreaga încărcătură patologică se dezvăluie rapid.
Modificările hormonale asociate menopauzei ar putea juca un rol în această dinamică. 50 de ani este vârsta la care nivelul de estrogen scade, ceea ce duce la schimbări în metabolismul creierului și ar putea favoriza acumularea de amiloid. Un studiu publicat în revista Alzheimer’s & Dementia în 2025 a arătat că femeile care au optat pentru terapie hormonală de substituție au înregistrat avantaje și mai mari în ceea ce privește memoria verbală, comparativ cu cele care nu au recurs la acest tratament.
Boala Alzheimer afectează predominant femeile, acestea reprezentând două treimi din totalul pacienților diagnosticați cu această condiție.
Se estimează că factorul de sex feminin are o legătură semnificativă cu riscul de a dezvolta Alzheimer, alături de vârstă. Statisticile prezentate de Alzheimer Europe arată că, în anul 2025, aproximativ 8 milioane de femei și 4,1 milioane de bărbați din țările europene analizate suferă de demență, ceea ce înseamnă că femeile reprezintă aproape două treimi din totalul cazurilor.
Statisticile din România evidențiază o discrepanță evidentă între numărul de cazuri raportate la femei și bărbați. 11.286 de cazuri noi de boală Alzheimer au fost semnalate de medicii de familie la Direcțiile de Sănătate Publică în 2024, cifră care reprezintă aproape dublul numărului înregistrat în 2014. Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, rata de incidență a bolii a cunoscut o creștere semnificativă, ajungând la 59,2 cazuri noi la 100.000 de locuitori în 2024. De asemenea, se remarcă o incidență mai mare a bolii Alzheimer în rândul femeilor comparativ cu bărbații și în mediul urban față de mediul rural, după cum arată un comunicat din 2025.
Îngrijirea persoanelor cu demență în cadrul familiei este o responsabilitate care grevează în mare parte femeile. La scară globală, acestea oferă aproximativ trei sferturi din timpul total dedicat îngrijirii persoanelor cu demență. Prin urmare, femeile sunt expuse în mod deosebit atât la riscul crescut de a suferi de această boală la vârste înaintate, cât și la grija pentru membrii familiei afectați.
Întârzierea diagnosticului cu aproape trei ani pentru femei comparativ cu bărbații în ceea ce privește boala Alzheimer poate avea consecințe grave.
Nu există încă un tratament pentru boala Alzheimer
, însă diagnosticarea și intervenția timpurie pot ajuta la gestionarea simptomelor. Femeile sunt diagnosticate mai târziu decât bărbații, ceea ce le poate limita accesul la tratamente eficiente. Această diferență de diagnosticare ridică întrebări legate de calitatea îngrijirii medicale oferite femeilor și bărbaților. Întârzierea în stabilirea unui diagnostic precis poate duce la pierderea șanselor de tratament pentru femeile afectate.
Recent, lansarea unor noi terapii împotriva bolii Alzheimer a fost aprobată de către entitățile medicale din SUA și Europa, printre care se numără lécanemab și donanemab, două tipuri de anticorpi monoclonali cu rolul de a elimina depozitele de amiloid din creier. Tratamentul este recomandat în fazele preliminare ale acestei boli și se observă că eficiența sa este maximă înainte de deteriorarea avansată a neuronilor.
În cadrul studiilor clinice pentru anumite tratamente, criteriile de selecție se bazează pe evaluări ale capacității de memorare verbală care nu iau în considerare diferențele de sex. Consecința este că femeile aflate într-un stadiu incipient al bolii pot să nu primească un diagnostic de deteriorare cognitivă ușoară, deoarece rezultatele lor la teste sunt încă în limitele normalului. În momentul în care diagnosticul este stabilit, afectarea poate fi prea avansată pentru a permite o terapie complet eficientă.
Rezultatele studiului clinic de fază 3 pentru lecanemab au arătat că bărbații par să beneficieze mai mult decât femeile de acest tratament. Cercetătorii sugerează că această disparitate ar putea avea rădăcini în modul în care participanții sunt selectați pentru studiu. Atunci când femeilor li se evaluează memoria utilizând aceleași standarde ca și bărbaților, este posibil ca ele să primească un diagnostic de afectare cognitivă ușoară doar atunci când boala lor a progresat deja considerabil. În consecință, anumite paciente sunt incluse în cercetări sau devin eligibile pentru terapie într-un stadiu mai avansat al bolii, moment în care eficacitatea tratamentului poate fi diminuată.
Evaluările cognitive adaptate în funcție de gen au scos la iveală o diferență de aproape trei ani în ceea ce privește momentul în care femeilor și bărbaților li se stabilește diagnosticul de boală Alzheimer. Acestea din urmă primesc diagnosticul cu întârziere, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la primele simptome ale afecțiunii.
Este propusă o reevaluare a seturilor de teste actuale pentru a lua în considerare aptitudinile superioare ale femeilor în ceea ce privește sarcinile verbale. O posibilitate ar fi implementarea unor standarde separate pentru fiecare sex, care să compare rezultatele femeilor cu cele ale altor femei de aceeași vârstă, mai degrabă decât cu media întregii populații. O altă abordare ar implica completarea evaluării cognitive cu teste mai puțin afectate de disparitățile dintre sexe. Extinderea evaluării ar putea include, pe lângă listele de cuvinte, teste care să evalueze memoria vizuală și spațială, atenția selectivă sau funcțiile executive. Aceste teste ar putea detecta mai devreme modificările care rămân nedetectate atunci când evaluarea se bazează prea mult pe memoria verbală.
Evaluările cognitive tradiționale ar putea fi completate de teste de sânge pentru depistarea bolii Alzheimer, permițând astfel identificarea mai precoce a transformărilor biologice specifice acestei boli. Biomarkeri care semnalează prezența unor schimbări la nivelul creierului au fost deja identificați de multiple echipe de cercetători în perioada recentă. Prin intermediul acestor analize, ar putea fi posibilă detectarea unei faze extrem de incipiente a demenței Alzheimer, chiar și la persoane care încă înregistrează performanțe bune la evaluările dedicate capacității de memorare.
Limitările studiului canadian sunt recunoscute chiar de către autorii acestuia. Faptul că grupurile de studiu sunt formate în mare parte din persoane educate și de origine caucaziană impune necesitatea confirmării rezultatelor și într-o populație mai eterogenă. De asemenea, cercetătorii nu au avut posibilitatea de a examina direct corelația dintre proteina tau și deteriorarea capacității de memorie verbală, din cauză că cele două grupuri de studiu au utilizat metode de măsurare diferite.
COMENTARII / 0