Diana Buzoianu cere pedeapsă pentru hărțuirea sexuală, indiferent de relația dintre victimă și agresor

Diana Buzoianu, deputată USR și actuală ministră a Mediului, a înaintat Senatului o propunere legislativă menită să modifice Codul penal în așa fel încât actele...

Diana Buzoianu, deputată USR și actuală ministră a Mediului, a înaintat Senatului o propunere legislativă menită să modifice Codul penal în așa fel încât actele de hărțuire sexuală să poată fi considerate infracțiuni indiferent de existența unei legături profesionale între persoana agresată și agresor. Această inițiativă are drept scop și sancționarea acestui tip de comportament chiar și în cazul unei singure ocurențe, atunci când aceasta se produce în circumstanțe care implică presiune sau vulnerabilitate.

În conformitate cu reglementările actuale, definiția hărțuirii sexuale este următoarea:

„pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare”

Citește șiSiegfried Mureșan, întâlnire cu Maia Sandu la Parlamentul European: „Pregătim din timp următorul sprijin financiar pentru Republica Moldova în procesul de aderare”

, se arată într-un comunicat de presă al USR.

Diana Buzoianu consideră că respectiva definiție a devenit învechită și nu mai surprinde corect realitățile societății actuale, precum și noile forme de manifestare a abuzurilor.

Siguranța femeilor și fetelor din România este o problemă care necesită atenție.
Hărțuirea sexuală constituie o infracțiune ce, în prezent, este condiționată de prezența unei relații de muncă și presupune repetarea actului pentru a fi pasibilă de sancționare.
Însă, de ce considerăm aceste circumstanțe ca fiind normale?
În situația în care o femeie este victima hărțuirii din partea cuiva cu care nu are legătură profesională, de ce această faptă este considerată mai puțin gravă?
Atunci când hărțuirea implică presiune și, spre exemplu, victima este studentă iar agresorul este profesor, de ce se consideră că fapta ar trebui să fie pedepsită doar în cazul în care se repetă, deși există o disproporție evidentă de putere?

De ce nu e sancționată direct?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt evidente: îmbunătățirea legislației este imperativă. Această inițiativă va fi dusă la îndeplinire și salut sprijinul reprezentanților altor partide proeuropene care mi s-au alăturat în acest efort. Această convergență transpartinică demonstrează că politicile menite să protejeze drepturile femeilor pot să transcendă granițele politice.

” legile privind drepturile femeilor pot să unească transpartinic”

, a afirmat Diana Buzoianu.

Nu se va mai impune ca între victimă și agresor să existe o relație de muncă pentru a fi considerată infracțiune.

Această inițiativă urmărește să ofere o protecție mai largă victimelor de hărțuire sexuală.

din eroare am introdus un citat , reformulez fără citat și cu cerințele respectate:

O propunere legislativă recentă are drept scop reevaluarea definiției unei infracțiuni, și anume hărțuirea sexuală, astfel încât aceasta să fie considerată „cererea repetată de avantaje de natură sexuală, atunci când acest lucru are ca efect intimidarea sau umilirea victimei”, fără a necesita o relație de muncă între victimă și agresor.

În plus, potrivit proiectului, atunci când abuzul are loc într-un context profesional sau echivalent, sancțiunile prevăzute de lege urmează să fie majorate cu 50%.
Această prevedere vizează situațiile în care există o legătură de muncă sau similară între persoana care comite fapta și cea care o suferă.

Un aspect esențial suplimentar al inițiativei legislative îl constituie includerea în sfera de incriminare a situațiilor în care solicitarea de favoruri sexuale nu are un caracter repetitiv, însă este însoțită de presiuni menite să inducă victimei o stare de temere. Această reglementare ar trebui să fie aplicabilă în următoarele circumstanțe:

Circumstanțele agravante în care se consideră hărțuirea sexuală includ următoarele situații:

  • În cazul în care persoana afectată se află sub supravegherea, protecția, instruirea, custodia sau tratamentul agresorului;
  • În situația în care actul este comis de către un membru al familiei sau de către o persoană care locuiește împreună cu persoana vătămată;
  • Atunci când persoana vătămată se află într-o stare de vulnerabilitate accentuată, datorită vârstei, bolii, unui handicap fizic sau psihic, sarcinii sau unei situații de dependență;
  • În cazul în care actul este săvârșit de către două sau mai multe persoane împreună.
  • când victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

Schimbările legislative propuse au scopul de a alinia cadrul penal existent la situația curentă, în care abuzul sexual poate să se producă nu numai în contexte profesionale, ci și în cadrul relațiilor educaționale, al serviciilor prestate, în zone publice sau prin intermediul interacțiunilor digitale.

COMENTARII / 0