Două stele masive ar putea alimenta gaura neagră din centrul galaxiei noastre

Noi observații și simulări computerizate au dezvăluit o posibilă sursă surprinzătoare a norilor misterioși de gaz din apropierea găurii negre supermasive aflate în centrul Căii...

Noi observații și simulări computerizate au dezvăluit o posibilă sursă surprinzătoare a norilor misterioși de gaz din apropierea găurii negre supermasive aflate în centrul Căii Lactee. O echipă internațională de cercetători, coordonată de Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră (MPE), a identificat o posibilă legătură între acești nori compacți și o pereche de stele masive, ale căror vânturi stelare puternice par să producă materie care ar putea ajunge, în cele din urmă, să alimenteze gaura neagră cunoscută sub numele de Sagittarius A*, potrivit Science Daily.

În nucleul galaxiei noastre se găsește un spațiu deosebit de dens și activ. În centrul său se localizează Sagittarius A* (Sgr A*), o gaură neagră supermasivă, înconjurată de stele, gaz și praf, care se mișcă într-o zonă în care forțele gravitaționale sunt extrem de puternice.

Acest mediu extrem oferă astronomilor șansa de a explora modul în care materia se mișcă în vecinătatea găurilor negre și de unde provine materialul care le susține activitatea.

Citește șiCum vrea Sofia să-i trimită pe bulgari la muncă: funcționarii le vor bate la ușă cetățenilor apți de muncă fără job legal

În ultimele două decenii, măsurătorile în spectrul infraroșu au evidențiat numeroși nori mici și densi de gaz care se mișcă în zona din jurul Sagittarius A*. Aceste concentrații de materie, încă neînțelese, ar putea oferi dovezi semnificative privind modul în care gazul este atras spre gaura neagră. Totuși, cercetătorii întâmpină dificultăți în a stabili atât originea norilor, cât și mecanismele ce determină apariția lor.

În Calea Lactee, nori

Una dintre primele descoperiri importante a avut loc în 2012, când astronomii au identificat un nor compact de gaz ionizat, numit G2.

Norul, cu o masă de câteva ori mai mare decât cea a Pământului, emite radiații caracteristice hidrogenului și heliului, indicând prezența unui gaz fierbinte amestecat cu praf.

Acest corp urmează o traiectorie foarte alungită în jurul Sagittarius A* și manifestă o extensie slab luminoasă în urma sa, numită G2t.

În doar câteva momente după eveniment, oamenii de știință care examina date din trecut au descoperit un alt corp asemănător, G1, care se mișca pe o traiectorie extrem de apropiată.

Asemănările au sugerat că G1, G2 și G2t ar putea să nu fie obiecte independente. În schimb, ele ar putea reprezenta concentrări de gaz în interiorul unui flux mai mare și continuu de materie.

Chiar și diferențele minore ale densității gazului pot face ca un flux de acest tip să pară fragmentat în nori distincti. Acest fenomen apare pentru că luminozitatea gazului crește în raport cu pătratul densității sale, iar zonele cu densitate mai mare devin mult mai evidente.

În ultima perioadă, cercetătorii din domeniul astronomiei au constatat că materia provenită din urma norului G2 s-a adunat, dând naștere unui nou nor dens, care urmează o traiectorie similară.

Chiar dacă acest nou element ar putea fi denumit în mod natural G3, această etichetă fusese deja rezervată altui obiect.

În ansamblu, norii interconectați formează o linie continuă de materie care trece prin Centrul Galactic, denumit fluxul G1-2-3.

Aceste nori pot să exercite un impact surprinzător de semnificativ asupra alimentării găurii negre.

Analiza indică faptul că, dacă un volum de gaz echivalent cu masa aproximativă a Pământului ajunge la Sagittarius A* o dată la 10 ani, acesta ar putea furniza suficient combustibil pentru a menține nivelul actual de activitate al găurii negre.

Astfel, identificarea procesului de formare a norilor ar putea facilita înțelegerea modului în care gaura neagră primește materia ce o alimentă.

Căutarea unei surse posibile pentru norii de gaz

În analiza lor, cercetătorii au examinat o serie de posibile cauze ale apariției norilor, printre care se numără curenții de aer intens generati de stelele masive, detonările stelare de tip nova și materialul gaseos desprins de diferite corpuri sub influența gravitațională a găurii negre.

În scopul examinării acestor teorii, grupul condus de MPE a recurs la două instrumente spectrografică de ultimă generație în spectrul infraroșu, numite SINFONI și ERIS.

Prin utilizarea optică adaptivă, ambele dispozitive obțin imagini mai clare.

Examinând o linie specifică de radiație a hidrogenului, denumită Brackett-γ, cercetătorii au determinat pozițiile și vitezele norilor și au reconstituit traiectoriile acestora înconjurând Sagittarius A*.

Rezultatele au expus un model remarcabil.

G1, G2 și G2t se deplasează pe orbite cu forme și orientări aproape identice. Este extrem de improbabil ca trei nori fără legătură între ei să prezinte astfel de caracteristici orbitale similare, ceea ce indică puternic că provin din aceeași sursă.

Două stele de masă mare pot genera norii

Prin reconstruirea inversă a mișcărilor norilor și a vitezelor acestora pe parcursul direcției de observație de pe Pământ, cercetătorii au descoperit o sursă promițătoare: IRS 16SW, un sistem binar masiv de contact, alcătuit din două stele extrem de apropiate una de cealaltă.

Perechea stelară face parte dintr-un disc de stele tinere care se rotește în sensul acelor de ceasornic în jurul Sagittarius A*.

Poziția și mișcarea sistemului oferă o justificare credibilă a existenței fluxului de gaz.

Chiar și diferențele minore ale traiectoriilor orbitale ale norilor pot fi justificate prin mișcarea reciprocă a celor două stele în jurul uneia dintre ele.

Simulările computerizate privind modul în care gazul circulă și interacționează au furnizat dovezi suplimentare care susțin această explicație.

Conform modelelor, curenții de vânt stelare de intensitate mare, originari din sistemul binar, pot colisiona cu materia înconjurătoare, generând o undă de șoc în zona interstelară dintre cele două stele.

În primul rând, gazul se adună și, ulterior, este strâns, generând concentrații compacte ce, în final, pot fi eliberate din sistem.

După ce sunt eliberați, acești norii densi pot să se deplaseze în interior, pe trasee similare cu cele detectate în fluxul G1-2-3.

Acest model explică un proces fizic prin care un sistem binar de stele poate genera mai mulți norii distincti, care se mișcă pe orbite extrem de apropiate.

O nouă dovadă despre modul în care se hrănesc găurile negre supermasive.

Descoperirile indică faptul că stelele masive aflate în vecinătatea Centrului Galactic ar putea furniza în mod constant un gaz adecvat pentru a alimenta Sagittarius A*.

În loc să se bazeze doar pe materia care circule deja în jurul găurii negre, sistemul ar putea primi cantități noi de gaz din vânturile puternice produse de stelele din apropiere.

Descoperirea subliniază, de asemenea, conexiunea dintre numeroase fenomene astronomice semnificative.

Schimbările în stelelor masive, mișcarea și densificarea gazelor, precum și fuziunea materiei cu găurilor negre supermasive, ar putea fi profund interconectate.

Cercetătorii, după ce au identificat o potențială origine a norilor misterioși în vecinătatea Sagittarius A*, au evidențiat un mecanism inovator prin care stelele ar putea susține activitatea găurii negre situată în centrul galaxiei noastre.

© G4Media.ro

COMENTARII / 0