România a importat țiței și produse petroliere în valoare de peste 2,5 miliarde de euro mai mare decât cele exportate, iar acest deficit al balanței comeciale nu reprezintă, potrivit lui Dumitru Chisăliță, „doar o oscilație statistică și nici doar despre efectul scumpirii petrolului, ci este rezultatul întâlnirii dintre criza geopolitică internațională și vulnerabilitățile structurale pe care România le-a tolerat ani la rând”.
Conform datelor furnizate de Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), transmise anterior de președintele instituției, Daniel Constantin, reporterului Mediafax , deficitul cumulat pentru țiței și produse petroliere rafinate a ajuns, în primele șase luni din 2026, la aproximativ 2,524 miliarde euro, comparativ cu 1,783 miliarde euro în perioada similară din 2025.
Conform președintelui AEI, aceasta implică:
Citește șiPeste 200 de angajați, concediați de patronul unuia dintre cele mai mari ziare din Marea Britanie. Cine le ia locul
Totuși, cifra agregată ascunde realitatea: deficitul la țiței a scăzut, însă căderea s-a manifestat la produsele rafinate, cum ar fi benzină, motorină, kerosen și alte produse petroliere, conform analizei citate.
Radiografia celor șase luni
Data comercială provine din ARICE și acoperă primele șase luni ale anilor 2025 și 2026. În ceea ce privește metodologia, cifra de 2,524 miliarde euro se referă exclusiv la sumele tarifare pentru țiței și produse petroliere, fără a reprezenta întreaga balanță energetică a României; categoria CN 2710 include și alte tipuri de uleiuri și preparate petroliere, nu doar benzină și motorină.
„Schimbarea decisivă nu este creșterea deficitului la țiței – acesta chiar s-a redus – ci trecerea României de la un excedent de 380,6 milioane euro la produse rafinate la un deficit de 590,3 milioane euro. Într-un singur an, balanța carburanților s-a întors cu aproape un miliard de euro”, potrivit președintelui AEI.
În detaliu, pierderea de 970,9 milioane euro în sectorul produselor rafinate constituie 131% din totalul deteriorărilor celor două categorii energetice. Creșterea soldului la țiței, în valoare de 229,7 milioane euro, a reușit să atenueze doar în parte această scădere.
Cu alte cuvinte, la fiecare 100 de euro cu care s-a deteriorat soldul energetic total:
„Problema nouă este că România a început să importe tot mai mult și produsul finit”
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, problema nu constă în deficitul de petrol, ci în diminuarea capacității de rafinare, aceasta fiind realitatea actuală.
Conform informațiilor menționate, în primele șase luni ale anului 2026, România a adus în țară produse petroliere rafinate în valoare de aproximativ 1,62 miliarde euro, în timp ce exporturile s-au ridicat la doar 1,03 miliarde euro.
Exporturile au reușit să acopere doar 63,6% din totalul importurilor. În fiecare caz în care se plătesc 100 de euro pentru carburanții importati, România obține prin export doar 64 de euro.
Dumitru Chisăliță afirmă că această situație reprezintă o transformare structurală de o gravitate extremă, demonstrând că România nu s-a transformat doar într-o țară mai dependentă de petrolul importat, deoarece era deja dependentă de importurile de țiței. Pentru că producția internă este insuficientă și în declin, în special în primul trimestru al anului 2026, producția internă de țiței a înregistrat o scădere de 8,3% comparativ cu aceeași perioadă din 2025.
„Problema nouă este că România a început să importe tot mai mult și produsul finit, cu valoare adăugată mai mare. În loc să importe țiței, să-l rafineze în țară, să plătească salarii și taxe în România și să exporte surplusul regional, România importă benzină, motorină și alte produse deja rafinate în Turcia, Arabia Saudită sau în alte state”, explică specialistul.
În consecință, România acoperă cheltuieli:
„România exportă valută și importă inflație”
spune Dumitru Chisăliță, explicând cum a ajuns țara în această situație, având patru rafinării.
În termeni teoretici, România posedă o capacitate semnificativă de rafinare:
Petromidia, cea mai mare din România, și Vega, care funcționează sub Rompetrol, au prelucrat în jur de 6,3 milioane de tone de materii prime în 2025, dintre acestea aproximativ 5,9 milioane de tone au fost procesate la Petromidia, principal alimentată cu țiței din Kazahstan.
Capacitatea nominală nu corespunde cu cea disponibilă. În prima jumătate a anului 2026, sistemul românesc de rafinare a suferit simultan trei dificultăți.
Petrotel a rămas exclus din circuitul economic.
Petrotel, cea de-a treia rafinărie majoră din România, a fost închisă în octombrie 2025 din cauza sancțiunilor impuse Lukoilului. În aprilie 2026, s-a anunțat posibilitatea reluării, după ce a obținut o derogare, însă indisponibilitatea sa a eliminat temporar o capacitate ce ar fi putut acoperi aproximativ o cincime din necesarul pieței.
Guvernul a abordat incidentul ca pe o chestiune legală și diplomatică, însă consecințele s-au manifestat în sfera industrială și comercială: capacitate de rafinare pierdută, producție internă diminuată, exporturi scăzute și importuri de carburanți crescute.
Petrotel – Lukoil, o entitate aflată sub regimul sancțiunilor internaționale impuse ca urmare a războiului din Ucraina, a confirmat exclusiv pentru Mediafax săptămâna trecută că așteaptă un răspuns din partea OFAC, Oficiului pentru Controlul Activelor Străine din cadrul Departamentului Trezoreriei Statelor Unite. Aceasta urmează după ce, în iulie, a depus o cerere pentru obținerea unei licențe specifice, în loc de cea generală de wind-down, care a fost acordată neîntrerupt de la 22 octombrie până în prezent, pentru a porni rafinăria de la Ploiești.
Petrotel-Lukoil a intrat în insolvență la data de 26 august, pe solicitarea sa. Această rafinărie reprezintă a treia cea mai mare din România și, în mod normal, ar deține aproximativ 20% din capacitatea totală de rafinare a țării. Este, de asemenea, una dintre cele patru companii deținute de gigantul rus și se află sub supraveghere intensă a autorităților române.
Petromidia și Vega au suferit opriri de 20 de zile începând cu 24 februarie 2026. Opririle tehnice sunt proceduri standard și indispensabile, însă acestea se transformă într-o vulnerabilitate națională dacă o altă rafinărie de importanță majoră nu mai funcționează.
„România a ajuns astfel, pentru o perioadă, dependentă în principal de Petrobrazi și de importurile de produse finite. Nu revizia Petromidia este eșecul. Eșecul este absența unei redundanțe funcționale într-un sector strategic”, a explicat Dumitru Chisăliță.
Conform declarației președintelui AEI, România dispune de stocuri obligatorii și de mecanisme de intervenție de urgență
Statul a confundat prezența stocurilor cu securitatea energetică. Securitatea nu se limitează doar la depozitarea combustibilului, ci implică și posibilitatea de a:
Arabia Saudită și Turcia au obținut avantajul pe care România l-a pierdut.
Conform informațiilor extrase de la ARICE, deficitul major al balanței comerciale a României este generat de legăturile de comerț cu Arabia Saudită și Turcia. Specialistul subliniază că acest fenomen nu reprezintă o excepție, deoarece, până în anul 2026, aceste două țări erau deja printre principalii furnizori externi de petrol rafinat pentru România.
„Diferența este că în 2026 dependența comercială s-a manifestat într-un moment de prețuri ridicate, transport scump și risc geopolitic extrem. Turcia cumpără țiței, îl rafinează și vinde României produsul finit. Arabia Saudită extrage petrolul, îl rafinează și exportă carburanții cu marjă industrială. România dispune de infrastructură, port, conducte, rafinării, personal calificat și tradiție industrială, dar ajunge să finanțeze rafinarea făcută în alte state. Aceasta este cea mai dură concluzie a datelor ARICE: România nu pierde numai bani. Pierde valoare adăugată, locuri de muncă, venituri fiscale și autonomie strategică”, a declarat Dumitru Chisăliță.
În ce măsură războiul și slăbiciunea României explică?
Conform analizei citate, tensiunile legate de Iran și blocajele traficului prin Strâmtoarea Hormuz au avut un rol evident în majorarea cheltuielilor. Primele de asigurare pentru nave de război au urcat de la aproximativ 0,25% din valoarea navii înainte de conflict la aproximativ 3%, uneori depășind această valoare. În cazul unui petrolier evaluat la 100 de milioane de dolari, diferența poate genera sume în milioane de dolari pentru o singură traversare.
„Riscurile din Hormuz au afectat direct fluxurile din Arabia Saudită și din Golf. Ruta alternativă prin Marea Roșie a fost, la rândul său, afectată de amenințările din zona Bab el-Mandeb. Toate aceste costuri se regăsesc în prețul produsului adus în România. Dar geopolitica nu poate fi folosită drept alibi pentru întreaga deteriorare. Dacă majorarea prețurilor internaționale ar fi fost singura explicație, ar fi trebuit să vedem o deteriorare comparabilă și la țiței. Or, deficitul la țiței s-a redus cu 229,7 milioane euro. Prăbușirea s-a produs tocmai la produsele rafinate”, explică Dumitru Chiăliță.
Conform expertului, aceasta indică faptul că deteriorarea nu reprezintă doar un reper de preț, ci și un reper de:
Producția internă a scăzut. Exporturile au înregistrat o scădere. Necesitatea de a import a crescut. Unele capacități de rafinare au suferit indisponibilitate. Mixul comercial a suferit o schimbare nefavorabilă.
„O problemă industrială, nu doar una conjuncturală”
„Pentru separarea exactă a efectului de preț de efectul de volum sunt necesare cantitățile fizice importate și exportate. Datele valorice prezentate nu permit singure această descompunere. Dar trecerea de la excedent la deficit, simultan cu oprirea unor capacități importante, indică fără echivoc o problemă industrială, nu doar una conjuncturală”, spune Dumitru Chisăliță.
Expertul afirmă că costul efectiv va fi suportat de cetățeni și de economie: deficitul de 590,3 milioane euro în zona produselor rafinate nu se limitează la un simplu indicator al comerțului exterior. Acesta se reflectă în:
„Motorina este un cost transversal. Intră în prețul fiecărui produs transportat, al fiecărui hectar lucrat și al fiecărei lucrări de infrastructură. Când România importă motorină scumpă, nu importă doar combustibil. Importă o creștere de cost care se distribuie în întreaga economie. Dacă ritmul contabil din primul semestru s-ar repeta – fără ca aceasta să fie o prognoză –, deficitul anual al celor două categorii ar putea depăși 5 miliarde euro. Într-un an cu tensiuni bugetare, inflație și costuri mari de finanțare, asemenea sume nu mai sunt marginale”, consideră președintele AEI.
Ce era necesar și ce trebuie realizat
Concluzia lui Dumitru Chisăliță afirmă că România necesită un plan național pentru securitatea rafinărilor, nu doar soluții reactive la nivel de pompă.
Conform specialistului, prioritățile sunt bine definite:
„România a redus cu 229,7 milioane euro deficitul la materia primă și, simultan, și-a deteriorat cu 970,9 milioane euro poziția la produsul finit. Aceasta este definiția unei economii care coboară pe lanțul valoric. Importăm mai puțină valoare brută, dar importăm mai multă valoare procesată. Alții rafinează, alții încasează marja industrială, alții păstrează locurile de muncă și veniturile fiscale. România primește factura”, spune președintele AEI.
„În numai un an, țara a trecut de la exportator net la importator net de produse petroliere rafinate. Aceasta nu este o simplă deteriorare a balanței comerciale. Este un avertisment privind pierderea securității energetice. O țară care deține rafinării, porturi petroliere, conducte și experiență industrială, dar ajunge să importe masiv benzină și motorină, nu este victima geografiei. Este victima lipsei de strategie”, a conchis Dumitru Chisăliță.
COMENTARII / 0