După ce UE și aliații săi s-au certat cu privire la cine ar trebui să îi reprezinte în negocierile privind Ucraina, aceștia se confruntă acum cu o decizie și mai dificilă: să adopte o atitudine dură față de Rusia sau să încerce o abordare mai subtilă?, notează Politico.
Încercarea de a stabili un acord privind liniile roșii, adică principiile pe care grupul european trebuie să le observe în orice negociere, s-a dovedit deja un factor de diviziune. Diplomatul-șef al UE, Kaja Kallas, a susținut că europenii ar trebui să înceapă prin a solicita cât mai mult posibil, în timp ce unele guverne, inclusiv cea a Austriei, susțin o abordare mai flexibilă, care să integreze măsuri de consolidare a încrederii.
Citește șiRachete balistice lovesc Kievului, distrugând trei poduri
„Există o serie de chestiuni pe care Europa ar trebui să clarifice că nu este pregătită să le discute”
Ministrul norvegian al Afacerilor Externe, Espen Barth Eide, a afirmat că Europa trebuie să clarifice aceste aspecte, însă nu este pregătită să le abordeze.
UE a fost în mare parte exclusă din negocierile dintre Rusia, Ucraina și SUA care s-au desfășurat la Abu Dhabi în săptămâna precedentă, însă Kremlinul și Casa Albă au semnalat că această excludere nu va fi repetată la viitoarele întâlniri. După câteva zile de tensiuni, liderii UE au ajuns la un acord privind constituirea unei echipe alcătuită din oficiali proveniți din 4 țări majore — Franța, Germania, Italia și Polonia —, completată de reprezentanți de rang înalt ai Regatului Unit, ai NATO, ai Comisiei Europene și ai Consiliului.
Acum, „accentul trebuie să se mute de la «cine» la «ce»”, a declarat ministrul austriac de Externe, Beate Meinl-Reisinger.
Într-un document de 15 puncte prezentat înaintea reuniunii miniștrilor de Externe de luni, Austria a precizat care ar putea fi unele dintre aceste măsuri de consolidare a încrederii: propunerea unor încetări ale focului limitate sau parțiale pentru a pregăti terenul pentru un armistițiu mai amplu, de exemplu, sau oferta de a înființa un forum internațional care să monitorizeze orice acord de pace.
Propunerea este prezentată ca
„o ofertă adresată tuturor celor 27 de [țări membre ale UE] de a colabora în vederea adoptării unei poziții comune”
, a spus Meinl-Reisinger.
Norvegia, deși nu face parte din grupul de negociatori european, a menținut legături directe cu Rusia și a prezentat propuneri pentru calmarea tensiunilor. Potrivit ministrului de externe Barth Eide, susținătorii Ucrainei ar trebui să se bazeze pe experiențele Războiului Rece, în special pe „Acordurile de la Helsinki” din 1975, pentru a înțelege modul în care Rusia și Occidentul au gestionat crizele majore, stabilind principiile relațiilor internaționale.
„De exemplu, desfășurările de forțe NATO în țările membre ale Alianței nu reprezintă o chestiune care să fie discutată cu Rusia”, însă acordurile din perioada Războiului Rece privind limitarea armamentului „trebuie să fie relevante în contextul postbelic”.
În același cadru, cei apropiați negocierilor cer un mandat „flexibil” care să ofere participanților libertatea de a negocia în mod real, în loc să fie restricționați. Responsabilitatea de a stabili acest mandat ar trebui să fie atribuită ambasadorilor UE în cadrul întâlnirilor Coreper, nu miniștrilor de Externe,” au declarat doi oficiali ai UE.
Pentru a complica și mai mult situația, un astfel de mandat ar fi obligatoriu pentru reprezentanții europeni prezenți la masa negocierilor — Bjoern Seibert din partea Comisiei, Anna-Maria Boura din partea Consiliului European și reprezentanții Franței, Poloniei, Italiei și Germaniei —, dar nu și pentru cei din Regatul Unit sau din NATO.
Conform Kallas, autoritatea trebuie să fie formulată de ministerii de Afaceri Externe care se întâlnesc lunar în Bruxelles — iar, potrivit ei, această strategie ar trebui să solicite concesii inițiale din partea Rusiei, nu invers.
„Miniștrii de Externe sunt pregătiți să ducă mai departe această activitate”, a declarat ea luni în fața jurnaliștilor, subliniind că a propus deja o listă de cerințe.
„Am fost avocată”, a spus ea. „Cum abordezi negocierile? Mai întâi, prezinți sau pregătești maximul absolut pe care ți-l dorești. Apoi, fără să o arăți deschis, îți stabilești și punctul până la care ești dispus să… faci un pas înapoi, precum și limitele tale absolute, adică lucrurile care nu sunt sub nicio formă acceptabile”.
Miniștrii din numeroase țări baltice, din națiuni nordice și din partea estică au susținut abordarea lui Kallas.
„Trebuie să respectăm cu strictețe ordinea pașilor, ceea ce înseamnă că trebuie să ajungem la un acord privind încetarea focului, iar când armele vor tăcea, vom negocia o pace durabilă în Ucraina”, a declarat ministrul lituanian al Afacerilor Externe, Kestutis Budrys.
Reprezentantul principal al Estoniei, Margus Tsahkna, a reiterat acest punct de vedere: „În primul rând, Putin poate iniția încetarea focului. Apoi vor urma negocierile dintre Rusia și Ucraina privind pacea, iar dacă se va ajunge la pace, va trebui să discutăm ce fel de garanții de securitate vor fi acordate Ucrainei. De asemenea, avem nevoie de garanții de securitate din partea Ucrainei pentru regiunea noastră”.
Principala problemă constă în faptul că Europa a confirmat deja, de fapt, că discuțiile vor persista chiar și în absența unui armistițiu. UE anticipează reînceperea negocierilor în săptămânile viitoare la Abu Dhabi și speră ca, în ciuda atacurilor zilnice ale Moscovei pe întreg teritoriul Ucrainei, reprezentanții Rusiei să participe la masa de negocieri, conform declarațiilor a doi oficiali ai UE.
„Este vorba despre a fi pragmatic”
a spus un oficial de rang înalt din UE, care i-a fost oferit anonimatul pentru a putea vorbi liber.
„Cei prezenți în sală trebuie să poată lua decizii”
Kremlinul solicită ca UE și NATO să nu mai considerze Rusia o amenințare. Marea Neagră apare într-un document de o pagină.
„Rusia e într-o situație extrem de gravă.”
Spionajul din partea occidentală: Confruntarea cu Trump nu îl va determina pe Putin să-și modifice planurile (NYT)
COMENTARII / 0