Edouard Balladur, fostul premier francez, a murit la 97 de ani

În data de 31 august 2026, fostul prim‑ministru francez Edouard Balladur a încetat din viață. Născut la 2 mai 1929 în Izmir, Turcia, el a ocupat funcția de prim‑ministru între 1993 și 1995. Potrivit AFP și Agerpres, tatăl său, cetățean francez de origine armeană, lucra ca funcționar bancar în orașul Izmir.

El a absolvit Școala Superioară din Marsilia, după care a continuat cu studiile de drept la Aix-en-Provence și cu științele economice la Paris. A îndeplinit serviciul militar în Algeria și, în perioada 1952-1957, a fost înscris la Școala Națională de Administrație, conform sursei https://prabook.com/web/edouard.balladur/941392.

După terminarea studiilor, a ocupat funcția de raportor la Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanță administrativă, și ulterior a fost alocat în Departamentul lucrărilor publice. În perioada 1962–1963, a servit ca consilier al directorului general al O.R.T.F., iar începând cu 1967, a integrat consiliul de administrație al aceleiași instituții.

Citește șiGorghiu, către Bolojan: Când condiţionezi apartenenţa la grupul parlamentar de renunţarea la justiţie, ai depăşit o linie roşie

În anul 1964, premierul Georges Pompidou l-a desemnat în funcția de ‘Charge de mission’ la sediul guvernului, ocupând în același timp rolul de consilier tehnic al cabinetului personal al premierului. În 1968, el a preluat conducerea companiei responsabile pentru construirea tunelului Mont-Blanc, proiect care a continuat până în 1981. În plus, până în 1973, el a făcut parte din consiliul de conducere al Administraţiei Pădurilor.

În 1969, după retragerea generalului de Gaulle, Georges Pompidou a devenit noul şef al statului, iar Balladur a fost numit director general adjunct, apoi secretar-general al preşedinţiei. După moartea lui Pompidou, la 2 aprilie 1974, Balladur a abandonat funcţia pe linie de stat şi a preluat direcţia firmei „Generale de Service Informatique” (GSI).

După ce partidele de centru-dreapta au câștigat alegerile parlamentare din 16 mai 1986, Balladur a fost numit simultan ministru al finanțelor și al economiei, precum și ministru pentru privatizare, devenind în același timp singurul ministru de stat, fapt ce îi conferă o poziție privilegiată ca apropiați al premierului.

April 1986 a marcat adoptarea unei prime măsuri guvernamentale la care a participat, prin alinierea francului la cursul de schimb al monedelor europene printr-o devalorizare. În aceeași perioadă, Balladur a introdus, considerată un pas istoric, abolirea impozitului pe avere ( IGF – Impôt sur les grandes fortunes), ceea ce a încurajat un capital sporit de încredere în rândul antreprenorilor locali.

1987 și 1988 au fost perioadele în care proiectele bugetare s-au concentrat pe redresarea sistemului financiar public, chiar și în contextul scăderii taxelor. În același timp, rata șomajului, care nu a demonstrat tendința de a scădea, și lipsa facilităților pentru investiții au stârnit critici asupra acestei politici economice din partea taberei socialistice.

Mai 1988, după ce Francois Mitterrand a învins rivalul său Jacques Chirac, Balladur a renunțat la funcția de cabinet, cedând locul unui socialist, Pierre Beregovoy. În martie 1989, el a fost ales în consiliul orașului Paris.

În data de 29 martie 1993, a fost numit prim-ministru, poziție pe care a ocupat-o până în mai 1995, conform www.gouvernement.fr. În aceeași perioadă a participat la alegerile prezidențiale, dar a fost învingut de Jacques Chirac. În 2007, a preluat funcția de președinte al comitetului de reflecție dedicat modernizării și reechilibrarea instituțiilor sub conducerea lui Nicolas Sarkozy.

În 2008, a preluat funcția de președinte al comitetului pentru reforma administraţiei publice locale. În perioada ulterioară, a renunțat la activitatea politică.

El a activat în cadrul partidelor de inspirație gaullistă: Union pour la nouvelle République (1964-1967), Union des démocrates pour la République (1967-1976), Rassemblement pour la République (1976-2002), Union pour un Mouvement Populaire (2002-2015).

După retragerea din activitatea politică, Edouard Balladur a fost ulterior acuzat de presupusa finanțare ascunsă a campaniei sale prezidențiale, prin intermediul unor comisioane secrete la contracte de armament cu Pakistanul. În anul 2021, Curtea de Justiție a Franței l-a achitat, însă fostul său ministru al Apărării, Francois Leotard, care astăzi a decedat, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare.

Printre numeroasele onoruri acordate de-a lungul vieții sale se numără: Cavaler al Legiunii de Onoare a Franței (2008), Marea Cruce a Ordinului Național de Merit (1993), Cavaler al Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Italiene, Marea Cruce clasa I a Ordinului de Merit al Republicii Polone, și Comandor al Ordinului Sfântului Silvestru (Vatican – 29 mai 1967), printre altele.