Edward al III-lea 1596: scris de Shakespeare și Marlowe după 430 de ani

Cercetătorii conchid, „fără îndoială”, că Shakespeare a fost autorul principal al piesei „Edward al III-lea”. Piesa, publicată anonim în 1596, a fost o colaborare între Shakespeare și Christopher Marlowe, conform unei analize computerizate.

Această piesă istorică a fost publicată anonim în 1596, iar de multă vreme se presupunea că Shakespeare a scris cel puțin câteva scene. Acum, dr. Rory Loughnane, cercetător și coautor al studiului, a declarat pentru The Guardian că analiza computerizată a textului a demonstrat, „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, că dramaturgul născut la Stratford a fost autorul principal.

El spune: „Aceasta este noua descoperire: atât Shakespeare – a cărui contribuție este acum confirmată fără urmă de îndoială – cât și Marlowe – a cărui prezență a fost identificată aici în premieră, în mod neașteptat – sunt prezenți în piesă; prin urmare, avem de-a face cu o colaborare inedită între cei doi.

Citește șiCum a apărut Raluca Bădulescu la „Asia Express” 2026. Reacția lui Maurice Munteanu atunci când a văzut-o. „Zici că pleca la Miss Venezuela”

Experții au folosit diverse metode de analiză lingvistică computerizată pentru a compara piesa Edward al III-lea cu operele pe care altor 10 dramaturgi, activi în perioada finală a anilor 1580 și mijlocul anilor 1590, le-au fost atribuite cu certitudine.

După o examinare, 23 de porțiuni, cunoscute sub denumirea de „partea leului”, au fost recunoscute ca fiind compuse de Shakespeare, în timp ce 9 secțiuni au fost atribuite lui Marlowe, celebrul autor al unor opere precum „Doctor Faustus”.

Aceste rezultate sunt deosebit de importante, având în vedere că un studiu din 2016 a indicat faptul că Marlowe a fost coautor al celor trei piese din seria „Henric al VI-lea” de Shakespeare: „Colaborarea lor la „Edward al III-lea”, în 1592, sugerează o relație de creație mai constantă, pe când cei doi aveau în jur de 25-30 de ani.”

Marlowe a murit la vârsta de doar 29 de ani, în urma unei altercații într-o locuință, în 1593. „Ne-am obișnuit să-i privim pe Marlowe și Shakespeare drept rivali – doi autori remarcabili, născuți la doar câteva săptămâni distanță unul de celălalt, care s-au afirmat în aceeași lume teatrală de la sfârșitul anilor 1580 și începutul anilor 1590”, a spus unul dintre cercetători. „Însă acum știm că relația dintre ei a fost mult mai complexă. Nu au fost doar simpli rivali sau autori care s-au influențat reciproc.”

În loc să asocieze anumite dialoguri unui autor sau altuia, cercetarea a pus accentul pe caracteristicile lingvistice și pe prezența unor termeni-„indicator” – de exemplu „martial” (marțial) – care se întâlnesc des în operele lui Marlowe, fiind, în schimb, neobișnuite în creațiile altor dramaturgi.

În plus, studiile indică faptul că anumite porțiuni aparțin lui Shakespeare –

„putând exista suprapuneri cu fragmente pe care nu el le-a scris”

– în timp ce alte secțiuni sunt atribuite lui Marlowe.