O cercetare a descoperit bacteriile care stau la baza „efectului copilăriei la țară”, procesul prin care copiii crescuți în zone rurale manifestă un număr redus de alergii, astm și afecțiuni asemănătoare, spune presa italiană.
Este o afirmație pe care o auzim în continuare des: a lăsa copiii să se „murdărească” în aer liber le-ar face bine sănătății, „întărind” sistemul imunitar.
continuați lectura articolului în secțiunea de mai jos
Citește șiAdio, bilete de trimitere pe hârtie. Schimbare majoră pentru pacienții din România de la 1 ianuarie 2027. Ce se întâmplă cu concediile medicale
ipoteza igienei reprezintă o legătură științifică recunoscută, derivată dintr-o constatare bazată pe date. Ideea principală este că reducerea drastică a contactului cu microbi în statele occidentale industrializate se corelează cu o creștere a incidenței unor tulburări precum astmul, febra fânului și alergiile infantile.
Susținerea acestei ipoteze a fost susținută de comunitatea științifică, care, de mult timp, a recunoscut fenomenul denumit „efect al copilăriei la țară”. După cum se afirmă, infinitii crescuți în strânsă apropiere de mediul rural manifestă incidențe mult mai reduse ale acestor afecțiuni.
Un nou studiu, publicat recent, a urmărit să dezvăluie modul biologic al acestei protecții naturale, reușind să identifice bacteriile și moleculele implicate în acest fenomen.
Comunitatea științifică a susținut, timp îndelungat, că protecția oferită de mediul agricol se datora în principal lipopolizaharidelor, un tip de endotoxină secretată de bacteriile Gram-negative (bacteriile se împart în Gram-pozitive și Gram-negative în funcție de tipul membranei celulare).
În ciuda faptului că noul studiu a modificat doar în parte contextul, cercetătorii au examinat ADN-ul bacterian obținut din mostre de praf ridicate de pe saltelele a 1018 copii școlari din sudul Germaniei, și au comparat rezultatele cu informațiile obținute din probe de aer prelevate de la 47 de ferme în care trăiau unii dintre acești copii.
Se a demonstrat că cei care stau la baza imunității naturale nu sunt bacteriile Gram-negative, ci, în schimb, o selecție particulară de bacterii Gram-pozitive. Protecția aparentă atribuită bacteriilor Gram-negative a dispărut în realitate odată ce s-au adăugat și efectele omologilor lor în setul de date, indicând
Secvențierea a permis grupului de cercetători, în special, să izoleze nouă genuri de bacterii Gram-pozitive din mediu, capabile să explice aproape în totalitate efectul protector.
„Am identificat un grup restrâns de bacterii”, a explicat bioinformaticiana Giulia Pagani, de la Institutul pentru prevenirea astmului și a alergiilor de la Helmholtz din München, „pe care acum le putem identifica chiar și la nivel de specie, precum Romboutsia timonensis și Glutamicibacter arilaitensis”: aceste tulpini bacteriene erau mult mai puțin prezente în praful de pe saltele (concentrație de 6%) decât în probele de mediu prelevate din interiorul grajdurilor (concentrație de 25%): „Considerăm”, a continuat Pagani, „că aceste bacterii Gram-pozitive sunt responsabile de cel puțin două treimi din întregul efect al mediului rural în protecția împotriva astmului și de jumătate din efectul asupra febrei fânului și a eczemei atopice”.
Rezultatele au fost confirmate de un studiu independent de replicare, realizat prin examinarea datelor din cohorta europeană de nașteri Pasture, care a inclus copii francezi și finlandezi.
Grajd, către sistemul de apărare imună
Trajetul microrganismelor începe în sistemul digestiv al bovin
Atunci când receptori sunt activați într-o manieră moderată, aceștia inițiază un raspuns antiinflamator intens, contribuind la evitarea reacțiilor imunitare excesive și necorespunzătoare, caracteristice astmului și eczemelor.
„Prin studiul nostru”, explică Markus Ege, epidemiolog la Institutul Helmholtz din München, „am reușit să identificăm verigile individuale ale lanțului cauzal: bacteriile, produsele metabolice microbiene aferente și receptorii umani”.
Viitorul și perspectivele sale
În ciuda monitorizării riguroase a aspectelor genetice și metabolice, studiul prezintă unele limitări metodologice pe care le evidențiază chiar autorii.
Primul aspect: studiul are o structură observațională și transversală (cross‑sectional), ceea ce înseamnă că capturează starea de sănătate și nivelul de expunere într-un anumit punct în timp, fără a oferi date despre evoluția lor ulterioră. Acest tip de metodologie face ca concluziile să fie expuse la variabile confuză sau la efecte de cauzalitate inversă și nu permite confirmarea necontestabilă a mecanismului de acțiune.
Mai mult, metodele aplicate oferă o estimare a proprietăților metabolice ale bacteriilor, însă datele nu confirmă direct dinamica biologică a expunerii în patul copilului; pentru a demonstra definitiv că legătura este strict cauzală.
COMENTARII / 0