Elev cu dislexie și disgrafie a dat Evaluarea Națională cu ajutor special

Mihai, fost elev la Școala Gimnazială „Pia Brătianu” din capitală, a participat la Evaluarea Națională din 2026 în condiții speciale, fiind izolat de ceilalți colegi într-o cameră separată unde erau prezenți un cadru didactic auxiliar și doi observatori. La vârsta de 14 ani, el suferă de dislexie, disgrafie și discalculie, afecțiuni care îi îngreunează semnificativ sarcinile de citire, scriere și calcul matematic.

Un certificat special i-a acordat statutul de elev cu cerințe educaționale speciale, permițându-i să participe la Evaluarea Națională în circumstanțe unice, dar cu aceleași subiecte ca ceilalți elevi. Pentru a facilita procesul, i s-a permis să aibă la dispoziție un dispozitiv de calcul de mici dimensiuni și hărți ilustrate cu scheme cognitive, menite să-l sprijine în stabilirea unor conexiuni specifice.

În cazul unui examen, unii ar putea considera că profesorul completează răspunsurile în locul elevului ca fiind un beneficiu. Nu este însă deloc așa, deoarece pentru un copil care suferă de disgrafie severă, această abordare reprezintă singura soluție care permite ca răspunsurile sale să fie descifrate și apreciate în mod corect.

Citește șiCercetătorii contestă o ipoteză veche despre creier în noul studiu

Mama lui Iancu relatează că fiul ei suferă de disgrafie, ceea ce face ca scrisul său să fie extrem de dificil de înțeles. La disciplinele de matematică, Iancu se descurcă relativ bine la examenele școlare, însă în cazul limbii române, soluțiile sale sunt deseori ilizibile și profesorii sunt nevoiți să le taie.

«Practică, fără acomodări speciale, cadrele didactice n-ar fi avut ce să puncteze»,

declară Maria, mama lui Iancu.

În cadrul Evaluării Naționale, Iancu a fost însoțit în sală de doi supraveghetori și un profesor special asignat. Durata de desfășurare a examenului a fost prelungită la patru ore, în loc de cele două ore standard. În acest timp, profesorul i-a oferit sprijin suplimentar, citind cerințele de câte ori era nevoie și transcriind în lucrarea lui Iancu exact ceea ce elevul dicta.

Procesul de scriere a lucrării a fost unul aparte, potrivit mamei elevului, care relatează că copilul a scris inițial pe ciornă, după care a dictat conținutul profesorului pentru a fi transcris în forma finală. O altă opțiune avută în vedere a fost utilizarea calculatorului, însă intervenția directă a profesorului a fost necesară pentru transcrierea de mână a lucrării.

„E mai simplu să dicteze direct”

, afirmă mama băiatului, descriind procedeul care a facilitat realizarea tezei.

Examenul în cauză a avut loc în condiții similare cu cele ale tuturor celorlalți elevi, cu excepția unor adaptări specifice. Maria subliniază că „Tezele trebuie să arate exact ca ale oricărui alt copil, să nu existe semne distinctive”, deoarece corectarea anonimă și baremul de evaluare au fost aceleași ca pentru ceilalți elevi.

„Profesorii care vor corecta lucrarea nu vor ști că este vorba despre un copil cu dislexie”

, a adăugat ea. Toate subiectele au fost identice, iar procedura de evaluare a fost aceeași.

Pentru a continua lectura articolului, accesați AICI.