Într-o secțiune medicală obișnuită, relatarea ar fi putut rămâne la un punct, dacă nu ar fi existat implicarea tânerei în activitatea unui centru cu un nume ce nu inspiră calm – Institutul de Cercetare Anti-Ciumă din Irkutsk.
Anti-ciumă, desigur, nu pro-ciumă, însă pare că tot nu emană liniște.
Institutul nu fabrică, prin definiție, ciumă pentru export și nici nu stă, cum ne-ar putea sugera imaginația, cu eprubetele deschise pe pervaz, așteptând un curent de aer mai zdravăn. Cercetează boli periculoase, printre care și Yersinia pestis, bacteria care a făcut carieră în istoria omenirii sub numele sonor de ciumă.
Doar că, în momentul în care o colaboratoare a aceluiași institut moare de o boală respiratorie fulminantă, autor
Poate nu… Se spune că nu.
Se susține că femeia a decedat din cauză de o pneumonie de cauză necunoscută și că testele nu au confirmat prezența bacteriei ciumei. Foarte bine, dar de ce aproape 200 de persoane sunt urmărite?
Intervenția medicală este directă și, trebuie subliniat, extrem de rezonabilă, pentru că, în cazul în care există chiar și o posibilă expunere la un agent biologic sever, autoritățile de sănătate publică recunoaște contactele, le monitorizează, le izolează dacă este necesar și efectuează verificări. În esență, carantina nu confirmă prezența unei boli, ci doar necesitatea precauției.
Dar totuși există această totuși de care nu putem scăpa.
Deoarece Irkutsk nu se ocupă de gastrita, ci de unul dintre cei mai temuti patogeni din istorie, iar națiunea în care se află acest centru nu posedă un istoric banal în domeniul studiilor biologice.
Uniunea Sovietică a dezvoltat un program extins de armament biologic, iar această afirmație nu provine dintr-o teorie internetă sau dintr-o poveste americană inventată. Acest fapt este confirmat de documente istorice, conform cărora, în perioada Războiului Rece, specialiștii sovietici au investigat substanțe biologice ce puteau fi convertite în armament, iar printre organismele studiate se număra și ciuma noastră, Yersinia pestis.
Știința are uneori o mare lipsă de tact, mai ales când o bacterie mortală poate fi obiect de cercetare medicală și obiect de interes militar. I se spune cercetare cu dublă utilizare.
O descoperire care îți oferă claritate în modul de a împiedica un agent patogen poate, la rândul său, să-ți permită să înțelegi cum să-l eficientizezi.
De ce, așadar, există în Rusia un institut care lucrează cu ciuma?
Răspunsul evident este că ciuma persistă. Există regiuni în lume unde bacteriile se găsesc în colonii de rozătoare și se răspândesc prin purici (de exemplu, Siberia, Mongolia sau Asia Centrală).
În iulie 2025, de pildă, un tânăr din Arizona a murit după o pneumonie extrem de agresivă, iar testele PCR și apoi culturile bacteriene au confirmat prezența Yersinia pestis.
În realitate, acest caz este ilustrat astfel. În Siberia, însă, evenimentele par să se desfășoare într-o realitate paralelă.
Inițial, au apărut relatări potrivit cărora tânăra cercetătoare ar fi avut un incident la locul de muncă, în urma căruia un recipient s-ar fi spart, dar autoritățile ruse au negat existența unui asemenea accident.
Deoarece Rusia nu se remarcă prin construirea unui prestigiu internațional bazat pe o comunicare excesivă și sinceră, teoriile conspirației curg ca un râu.
Pe scurt, dacă Moscova confirmă ceva, semnalează o situație gravă; dacă refuză, indică o gravitate și mai mare; dacă rămâne tăcută, clar că ascunde.
Însă să ne întoarcem la bacterie.
OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Din Rusia, cu ciumă
Infecția cu pneumonie reprezintă o patologie de severitate extremă, iar dacă nu se tratează, poate conduce la deces. Un studiu raportat în publicația Emerging Infectious Diseases, bazat pe mai mult de 1000 de cazuri documentate în perioada 1946–2017, a calculat o mortalitate de 98% printre pacienții neîngrijiți.
Autoritățile au recunoscut rapid seriozitatea incidentului și au plasat zeci sau sute de oameni sub supraveghere, iar din motive politice au ales să nu facă o declarație publică.
Scenariul poate să se întâmple, însă termenul posibil rămâne unul dintre cele mai periculoase. De asemenea, întâlnirea cu un extraterestru ar putea să se realizeze, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i rezervăm deja o cameră de hotel.
În plus, există un factor care face ca liniștea să fie mai dificil de gestionat, pentru că pe frontul european se desfășoară un conflict, iar în acest moment ne aflăm în al șaptelea an de la apariția COVID, cu o capacitate de rezistență la pandemie evident mai slabă decât am dori să credem.
Am rămas însoțit de oboseală, de neîncredere și de reflexul de a suspecta, iar în prezența unui agent biologic, primul element care se răspândește este
Rusia nu se găsește într-o fază de liniște profundă, cu savanții care se retrag în laboratoare și diplomații îngrijorați de schimburile culturale.
În granița noastră se desfășoară un conflict ce nu indică că ar fi ajuns într-o fază decorativă, fapt ce schimbă modul în care percepem un laborator ce manipulează agenți biologici periculoși.
Dar… să rămânem sănătoși!
COMENTARII / 0