Enclava Suediei din America de Nord: O colonie pașnică, fără războaie cu băștinașii

Colonia Noua Suedie a reprezentat cea mai mică și mai puțin populată așezare europeană din America de Nord. Deși a existat doar 17 ani și actualmente este un fapt puțin cunoscut, această colonie a Suediei a lăsat o amprentă semnificativă asupra formării Statelor Unite în urmă cu 250 de ani. Impactul său asupra istoriei a fost unul considerabil.

Un adevăr puțin cunoscut despre istoria Statelor Unite este acela că locul unde a luat naștere ideologia și politica americană a fost, la un moment dat, sub stăpânire suedeză, relatează BBC.
Philadelphia, orașul în care a fost semnată Declarația de independență a Statelor Unite, are o legătură surprinzătoare cu Suedia, țară care a deținut cândva o colonie pe teritoriul american, fapt puțin cunoscut atât de americani, cât și de suedezi.

Valea Delaware a fost scena unei așezări suedeze demult uitate, care a existat între 1638 și 1655. Această colonie cuprindea zone care azi sunt parte din New Jersey, Pennsylvania, Delaware și Maryland, toate fiind incluse în regiunea formată de râul Delaware.

Citește șiAtac petrolier în Marea Neagră: 23 de echipaj salvați

Istoria unei așezări a fost descrisă de Deborah-Jean Hoffman, membră a consiliului Centrului Noua Suedie, care se ocupă cu promovarea istoriei coloniale a Văii Delaware.
Ea a afirmat că

„A început ca un fel de colonie secretă”

, subliniind că suedezii nu obișnuiau să ridice steaguri la fel ca francezii sau spaniolii.
Scopul lor era să înființeze o colonie care să rămână neobservată, astfel încât să nu atragă atenția olandezilor.

Deși a existat doar pentru o perioadă de 17 ani, coloniei suedeze i-a revenit un rol crucial în modelarea viitorului moștenire culturală a Statelor Unite ale Americii.
Impactul său asupra dezvoltării unei națiuni americane distincte nu poate fi neglijat.

În Sua, o tradiție constructivă distinctivă a fost inițiată de imigranții din Suedia: edificarea de cabane din lemn masiv.
Creștinismul luteran a fost o altă moștenire adusă de acești imigranți în Lumea Nouă.
De asemenea, ei au fost protagoniștii uneia dintre primele mișcări civice de revoltă din teritoriile colonizate care au devenit Statele Unite.
În plus, au avut un impact semnificativ asupra evoluției a două metropole americane viitoare: Wilmington și Philadelphia.

O remarcă semnificativă i-a fost adresată unei națiuni europene, și anume: „Voi sunteți singura putere majoră din Europa care nu are o colonie”.
Această afirmație subliniază o particularitate istorică unică.
Contextul acestei declarații scoate în evidență o excepție notabilă în procesul de colonizare.

În anul 1637, pe când o mare parte a litoralului atlantic al Statelor Unite era deja distribuită între marile puteri coloniale europene, fostul lider al coloniei Noua Olandă, Peter Minuit, a purtat discuții cu reprezentanții suedezi pentru înființarea unei noi colonii, de această dată sub auspiciile Imperiului Suedez.

Minuit a jucat un rol crucial în achiziționarea insulei Manhattan de către olandezi de la populația indigenă Lenape. Ulterior, după îndepărtarea sa din poziția de guvernator al Noii Olande, Minuit a încercat să obțină satisfacție împotriva fostilor săi angajatori de la Compania Neerlandeză a Indiilor de Vest.

Potrivit lui Hoffman, Minuit a abordat Suedia cu o propunere, afirmând, în esență, că aceasta este singura putere europeană fără o prezență colonială, și i-a sugerat:

„voi sunteți singura putere majoră din Europa care nu are o colonie”

, la care a adăugat

„Eu știu de unde puteți începe”

.

Descoperirea lui Minuit a devenit evidentă atunci când a prezentat harta oficialilor suedezi, arătând că între posesiunile engleze și cele olandeze se află o întindere imensă de pământ neluată în posesie de europeni.
El era conștient de faptul că olandezii au făcut revendicări asupra întregii regiuni înconjurătoare râului Delaware, dar cumpăraseră de la amerindieni doar terenul situat pe una dintre malurile acestuia.

Era evident pentru Minuit că zona din jurul New Amsterdam, actualul Manhattan, reprezenta o prioritate pentru olandezi în ceea ce privește apărarea, spre deosebire de regiunea din Valea Delaware.

Suedezii au adoptat o abordare distinctă, respectând triburile indigene, spre deosebire de olandezi și englezi. Abordarea lor a fost una de înțelegere și respect.

În luna decembrie a anului 1637, o expediție condusă de Minuit a pornit din orașul Gothenburg cu un număr de 25 de coloniști și două corăbii.

• două corăbii
• 25 de coloniști

După o perioadă de patru luni de navigație, grupul a ajuns la malul unui afluent al râului Delaware, în zona care azi este cunoscută sub numele de orașul Wilmington.
Aici, ei sperau ca poziția lor izolată să nu genereze prea mult interes.

Potrivit istoricilor, descoperirea noii colonii de către olandezi a avut loc într-un timp foarte scurt.
Istoricul Russel Shorto a afirmat că:

De la început, olandezii au considerat că suedezii ocupă ilegal teritoriul lor, însă Minuit știa că olandezii nu aveau forțele necesare ca să îi alunge, așa că i-a ignorat.

Astfel, se confirmă că prezența suedeză a fost considerată una neașteptată de către olandezi.

La acea vreme, o așezare denumită Fort Christina a luat naștere sub numele Reginei Suediei, care era foarte tânără, având doar 12 ani. Această locație a devenit prima așezare europeană stabilă în regiunea cunoscută sub numele de Valea Delaware și, de asemenea, prima structură europeană durabilă pe teritoriul care în viitor avea să fie recunoscut ca primul stat al Statelor Unite ale Americii.

Cinci luni au trecut de la înființarea Noii Suedii, când Minuit a avut un sfârșit tragic, înecându-se în timpul unei călătorii în regiunea Caraibelor, unde scopul său era să procure tutun pentru a spori profitabilitatea noii colonii.

Foarte probabil, 25 de coloniști care au rămas în Noua Suedie ar fi fost incapabili să suporte perioada de iarnă fără sprijinul locuitorilor indigeni din regiune, care i-au ajutat în acel moment dificil.

Abordarea pașnică a fost esențială pentru supraviețuirea coloniștilor, după cum a afirmat Hoffman:

„Ei știau că dacă te înțelegi bine cu ei, nu doar că poți face comerț, dar poți și să supraviețuiești”

.
Acest lucru se datorează faptului că suedezii au adoptat o strategie diferită față de olandezi și englezi, acordând o atenție deosebită respectării triburilor băștinașilor.
O altă particularitate a acestei colonii a fost compoziția populației, deoarece aproximativ 80% dintre coloniști erau cunoscuți sub numele de ‘finlandezi de pădure’, având în vedere că Finlanda făcea parte din Suedia la acea vreme.

În Noua Suedie, un exemplu de coexistență pașnică a fost consemnat, reliefând importanța conviețuirii armonioase cu vecinii.

„importanța de a trăi pașnic alături de vecinul tău”

a fost un principiu respectat.

În anul 1655, colonia suedeză a fost obligată să capituleze în fața olandezilor, care, ulterior, au acordat coloniștilor dreptul de a-și alege propriile autorități, de a dispune de o miliție distinctă și de a păstra posesia asupra terenurilor lor, odată ce au fost integrați în cadrul Noua Olandă.

Trăind în armonie cu vecinii a fost o lecție esențială lăsată de Noua Suedie, potrivit lui Herb Conner, ghid principal în Parcul Fort Christina.
El a afirmat:

„Una dintre principalele lecții pe care Noua Suediei ne-a lăsat-o este importanța de a trăi pașnic alături de vecinul tău”,

adăugând că societatea actuală ar avea multe de învățat de la experiența lor.
Concluzia lui a fost:

„Am avea multe de învățat de la ei astăzi.”

Noua Suedie a reprezentat unica așezare europeană pe teritoriul actual al Statelor Unite care a menținut o relație pașnică cu populațiile native americane, după cum afirmă Conner.