Eșecul acordului de pace Trump: strategia „America Prima” eșuează în Africa

Strategia administrației Trump se bazează pe exploatarea influenței politice și economice a SUA pentru a obține acces la resursele minerale esențiale din Republica Democrată Congo....

Strategia administrației Trump se bazează pe exploatarea influenței politice și economice a SUA pentru a obține acces la resursele minerale esențiale din Republica Democrată Congo. În același timp, un acord de pace reușit cu Rwanda ar trebui să sporească prestigiul internațional al președintelui american. Deși s-au înregistrat progrese inițiale, procesul de pace este pe punctul de a eșua dacă oficialii americani nu își revizuiesc abordarea, ceea ce ar face ca investițiile americane în sectorul minier congolez să nu atingă obiectivele scontate de Trump, potrivit unei analize Foreign Affairs.

Administrația Trump viza să probeze capacitatea președintelui american de a soluționa chiar și cele mai intricate crize. Însă, la momentul în care Felix Tshisekedi, președintele Republicii Democrate Congo, și Paul Kagame, președintele Rwandei, erau așteptați să încheie un acord, ei au optat pentru refuz.

Forțele militare din Rwanda erau pe punctul de a iniția o operațiune amplă în provincia Kivu de Sud din Congo. Kivu de Sud a devenit astfel scena unor noi confruntări.
Orașul strategic Uvira a fost capturat rapid de rebeliunea M23, care primește sprijin de la Rwanda, marcând o schimbare semnificativă în regiunea Katanga, cunoscută pentru resursele sale bogate. Acest eveniment a avut loc într-un interval foarte scurt de timp.

Citește șiPasăre Himalaya forțată să ridice tonul din cauza zgomotului turiștilor

Abordarea africană a administrației Trump se bazează pe o strategie tranzacțională care prioritizează acordurile comerciale și implică un schimb de sprijin politic contra înțelegerilor privind exploatarea resurselor naturale, folosind amenințări cu sancțiuni sau suspendarea ajutorului financiar ca pârghii de influență asupra guvernelor străine.

Timp de 18 luni, Statele Unite ale Americii au fost mai active în Republica Congo decât în orice altă perioadă de după Războiul Rece. Obiectivele Washingtonului au inclus medierea conflictului din estul țării, facilitarea accesului companiilor americane la vastele rezerve de cobalt, cupru și litiu din regiune, precum și sprijinirea dezvoltării unuia dintre cele mai extinse coridoare economice de pe continent african.

Strategia de încheiere rapidă a acordurilor promovată de Trump se va dovedi, în timp, a fi un obstacol major în calea atingerii obiectivelor pe termen lung de stabilitate regională durabilă și de limitare a influenței Chinei în ceea ce privește controlul asupra lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice, deoarece aceasta implică realizarea unor înțelegeri superficiale, lăsând discuțiile complexe privind detaliile pentru o perioadă ulterioară.

O preocupare și mai pronunțată o constituie focalizarea politicii „America Prima” pe consolidarea relațiilor cu liderii din Congo, în detrimentul promovării drepturilor omului și a principiilor democratice, strategie care ar putea avea efecte destabilizatoare asupra țării.

În urmă cu două decenii, Rwanda a declanșat pentru prima oară invazia militară în Republica Democratică Congo, ca răspuns la grupurile armate care au fost implicate în genocidul din Rwanda din 1994. De atunci, guvernul rwandez a orchestrat nu mai puțin de patru revolte în regiune.

Potrivit analizei, sprijinul acordat rebeliunii M23 de către Rwanda are drept scop, printre altele, crearea unei zone de protecție de-a lungul frontierei cu Congo, exploatarea resurselor naturale și găsirea unui pretext pentru a legitima represiunile interne.

Conflitul izbucnit la sfârșitul anului 2021 a generat un număr imens de persoane strămutate.
În ciuda eforturilor depuse de națiunile africane pentru a înceta conflictul, toate demersurile acestora au fost zadarnice.
În paralel, Uniunea Europeană nu a impus sancțiuni sau alte restricții împotriva Rwandei, în principal din cauza aspirației unor state membre de a menține legături solide cu președintele rwandez Kagame.

În urma progresului rebelilor M23 către o mina de staniu controlată de americanii, intervenția a fost demarată de administrația Trump, care a impus sancțiuni unui consilier cheie al președintelui Kagame în luna februarie a anului 2025.

Surprinzător, sinergia dintre inițiativele de pace și interesele economice a facilitat progresul negocierilor.
Administrația Trump a lansat, la sfârșitul anului trecut, pe lângă acordul de pace, un plan de cooperare economică regională care includea finanțarea unei centrale hidroelectrice la granița dintre Congo și Rwanda, crearea unor parcuri naționale comune și proiecte turistice, precum și un nou sistem de aprovizionare cu minerale care ar fi generat venituri suplimentare pentru ambele țări africane.

Congo a acordat acces exclusiv americanilor la resursele minerale vitale pe care le caută, în urma unui acord condiționat de succesul negocierilor cu Rwanda pentru a pune capăt incursiunii militare în teritoriu congolez.

SUA au lansat mai multe proiecte economice noi, printre care inițiative în Angola, Gabon, Malawi, Rwanda, Zambia și Congo.
Unul dintre acestea este Coridorul Lobito, un plan de modernizare a infrastructurii portuare, rutiere și feroviare.
Acesta are drept scop conectarea minelor de cupru și cobalt din Congo și Zambia la porturile din Angola de pe Oceanul Atlantic.

În regiunea vestică a Africii, o inițiativă asemănătoare, denumită Coridorul Libertății, își îndreaptă eforturile spre obținerea sprijinului administrației americane.

Fără o abordare mai cuprinzătoare, eforturile Statelor Unite de a influența armata Rwanda și pe alți oficiali care susțin grupul M23 nu vor fi suficiente pentru a pune capăt conflictului.

Ciocnirile armate dintre grupul rebel M23 și forțele armate congoleze continuă să se încingă, iar situația devine din ce în ce mai gravă.
Utilizarea crescândă a dronelor pentru lansarea de atacuri a devenit o problemă majoră, deoarece acestea periclitează viețile oamenilor neimplicați în conflict.
Atacurile cu drone sunt lansate din ce în ce mai frecvent de ambele părți aflate în conflict.

În prezent, procesul de pace se confruntă cu o blocare. Rwanda a înregistrat o extindere a teritoriului controlat de rebelii săi, teritoriu a cărui mărime este similară cu cea a statului american Maryland.

Negocierile de pace nu se vor încheia fără acordul ambelor părți de a face compromisuri.

Strategia africană a lui Trump se axează pe consolidarea poziției Statelor Unite pe continent, ca alternativă la influența Chinei. În prezent, Republica Democratică Congo exportă masiv către China: două treimi din producția de cupru și cobalt sunt direcționate către această țară asiatică. De asemenea, peste jumătate din bauxita, manganul, tantalul și tungstenul extrași în Africa sunt expediați tot în China.

În prezent, repercusiunile negative ale strategiei promovate de Trump încep să umbrească succesele înregistrate anterior.
Potrivit unor diplomați occidentali, este posibil ca Rwanda să decidă pur și simplu să suporte sancțiunile și măsurile punitive suplimentare pe care Washingtonul ar putea să le impună până la sfârșitul mandatului lui Trump sau până când acesta își va pierde interesul pentru regiune.

În prezent, eforturile de rezolvare a conflictului din Congo sunt blocate, procesul de pace fiind caracterizat de numeroase evenimente ceremoniale și declarații publice.
Cu toate acestea, niciuna dintre părți nu manifestă dorința de a face concesii.
În acest context, strategia Washingtonului de a juca rolul de mediator și posibil partener economic se confruntă cu limitele sale.

Relatia dintre Statele Unite și partenerii tradiționali, printre care se numără statele europene, Africa de Sud și Organizația Națiunilor Unite, a suferit o deteriorare suplimentară, din cauza modului în care administrația Trump a gestionat procesul de avansare a păcii, făcând acest proces și mai dificil.

Într-un scenariu pesimist, strategiile SUA în Republica Democratică Congo ar putea duce la o înghețare a crizei M23, însă cu prețul transformării statului african într-un regim tot mai autoritar.

În același timp, China va continua să dețină controlul monopolistic asupra resurselor minerale esențiale ale Africii.

Statele Unite se vor confrunta în curând cu o situație în care orice progres realizat până în prezent în rezolvarea crizei din Congo va fi anulat, în urma unei eventuale victorii pe termen scurt lipsite de o strategie pe termen lung.

COMENTARII / 0