Europa, în prag de război: 2030, termenul care divizează experții militari

În apropierea graniței estice a NATO, în micul oraș Narva din Estonia, partizani ai lui Putin au apărut brusc, răspândind mesaje de discordie și susținând că populația predominant rusofonă este supusă discriminării.
Acest eveniment marchează începutul unui posibil scenariu de conflict între Rusia și NATO.
Ofițerii militari europeni consideră că momentul cel mai critic pentru continent va avea loc în perioada următoare unui eventual acord de pace în Ucraina.
O întrebare îngrijorătoare rămâne: ar putea Rusia să lanseze un atac asupra Estoniei?

O sursă militară de rang înalt din Ucraina a afirmat că Putin este în căutarea unui moment oportun pentru a-și extinde protecția.
Intervenția trupelor rusești este iminentă, ceea ce va determina NATO să riposteze prompt.
Deciziile luate de aliați în urma acestui eveniment vor avea un impact profund și de durată asupra regiunii, posibil pentru decenii întregi, potrivit The Times, care descrie un posibil scenariu al unui conflict între NATO și Rusia.

Potrivit unor responsabili militari, perioada cea mai critică pentru Europa va avea loc în următorii ani după încheierea unui armistițiu în Ucraina. Accentul pe majorarea fondurilor pentru apărare se explică prin ipoteza că Rusia ar putea lansa o ofensivă împotriva extremității răsăriteene a alianței militare până la 2030.

Citește șiAtac masiv al Rusiei asupra Ucrainei. Cinci oameni au murit, iar un bloc lovit de rachetă s-a prăbușit

În luna iunie, Keir Starmer, fostul premier britanic, a lansat o avertizare, declarând că NATO reprezintă o alianță militară fără precedent ca eficacitate.
El a adăugat că evaluările serviciilor de informații britanice și ale altor membri NATO sugerează posibilitatea unui conflict între Rusia și NATO încă din 2030, după cum a relatat într-o declarație:

„NATO, desigur, [este] cea mai eficientă alianță militară pe care lumea a văzut-o vreodată. Dacă aveți nevoie de o reamintire a importanței acestui lucru, este vorba de evaluarea serviciilor noastre de informații și de evaluarea altor țări din NATO, conform căreia ar putea exista un atac al Rusiei asupra NATO încă din 2030.”

Declarațiile sale au avut o tonalitate mai alarmantă decât cele ale lui Mark Rutte, care, într-un discurs la Chatham House în Londra, anul trecut, a sugerat că Rusia ar putea avea o disponibilitate de a recurge la forța militară până în 2030.

Generalul-locotenent Christian Freuding, aflat la conducerea Armatei Germaniei, a făcut o declarație în acest an, potrivit căreia toți membrii NATO sunt de părere că Rusia posedă capacitatea necesară pentru a lansa o invazie împotriva unei națiuni membre NATO în 2029.

2030 reprezintă un an crucial pentru evaluarea capacității de apărare a Europei, potrivit unor opinii din cadrul Armatei britanice.
Un scenariu de criză a fost simulat în cadrul unui exercițiu desfășurat la Londra, unde ofițerii militari au discutat despre potențialele riscuri.
În acest context, un ofițer a afirmat că

„anul 2030 este momentul în care amenințarea din partea Rusiei va fi cea mai acută”

.
Această evaluare a ridicat întrebări cu privire la pregătirea forțelor militare pentru posibilele provocări viitoare.

Există însă o distincție semnificativă între un stat care posedă capacitățile necesare pentru a lansa un atac și unul care intenționează efectiv să procedeze la o asemenea acțiune.

Starmer a ridicat îngrijorări într-un mediu legat de apărare din Marea Britanie, odată cu declarațiile sale recente. Oare a făcut o apreciere eronată? Sau a fost impulsionat de dorința de a convinge publicul britanic de necesitatea unor cheltuieli suplimentare pentru apărare, asumându-si riscul de a amplifica astfel amenințarea?

2030 a devenit o perioadă cheie pentru evaluarea capacităților de apărare, iar întrebarea care se ridică este: oare intenționează guvernul britanic să aloce resursele necesare pentru a face față potențialelor amenințări, având în vedere că se preconizează cheltuieli de numai 2,7% din bugetul național pentru apărare până la acea dată?

Deși NATO a rezistat cu succes unei noi provocări generate de comentariile lui Trump la Ankara, organizația se confruntă acum cu o altă problemă majoră: schimbarea numărului de militari americani staționați în Europa.

2030 ar putea reprezenta o perioadă suficient de realistă pentru consolidarea capacităților militare ale aliaților, având în vedere că reconstrucția arsenalului și procesele de recrutare ale lui Putin necesită un anumit interval de timp.

Reevaluarea capacităților militare ale Rusiei a generat opinii divergente în rândul experților, potrivit declarațiilor lui Matthew Savill, director al departamentului de științe militare de la Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI).

„Nu există un consens cu privire la cât timp îi va lua Rusiei să-și reconstituie forțele «după» Ucraina. În mare parte, acest lucru e ca urmare a faptului că depinde de tipul de amenințare pe care o reprezintă și de «ce» va realiza”

Această declarație subliniază incertitudinea privind viitorul acțiunilor militare ale Rusiei.

Reconstrucția capacităților militare ar putea reprezenta o provocare majoră, însă 2030 este văzut ca un termen în care forțele terestre ar putea deveni suficient de puternice pentru a constitui o amenințare credibilă.

„Însă, în general, există opinia că ar putea reconstrui forțele terestre astfel încât să fie destul de amenințătoare în doar câțiva ani. Prin urmare, oficialii NATO și alții au încercat să aleagă o țintă realistă care să spună «trebuie să fim capabili să ne îmbunătățim descurajarea convențională în acest interval de timp»”

Această concluzie a fost adăugată de un oficial, care a subliniat importanța definirii unor obiective realiste pentru consolidarea capacităților de descurajare convențională.

Termenul stabilit pentru evaluarea capacităților militare a fost considerat rezonabil de către oficial, care a precizat că 2030 reprezintă o perioadă de cinci ani de la anul precedent, fiind totodată la mijlocul perioadei prevăzute pentru atingerea obiectivelor de cheltuieli până în 2035.

Rutte a primit o solicitare, în cadrul reuniunii de miercuri de la Ankara a alianței, referitoare la evaluarea datelor care indică faptul că anumite state membre se află în întârziere față de altele în ceea ce privește elaborarea unor planuri credibile de cheltuieli pentru apărare. În esență, el a punctat că, în cazul în care fondurile suplimentare ar fi disponibile prea rapid, nu ar exista echipamentele militare adecvate pentru a fi investite. Avertismente asemănătoare au fost lansate și de către ofițerii militari britanici.

Limitările financiare impuse de cheltuielile militare actuale au fost subliniate de Rutte, care a afirmat:

„Există o limită maximă la cheltuielile pe care le poți face într-un an sau doi, pentru că trebuie să recrutezi în continuare bărbați și femei în uniformă, trebuie să te asiguri că baza industrială de apărare produce resursele necesare. Desigur, creștem și producția industrială de apărare, dar ai nevoie de câțiva ani pentru a o pune cu adevărat în mișcare.”

Rutte a accentuat astfel necesitatea unei planificări financiare pe termen lung pentru a asigura creșterea capacităților militare.

Preocuparea unor oficiali militari NATO este că odată ce conflictul din Ucraina al Rusiei, ajuns în prezent la al cincilea an, se va încheia în cele din urmă, Putin va dispune de zeci de mii de militari mobilizați care vor necesita o destinație și o economie de război care nu va putea fi susținută în timp de pace.

2030 este termenul limită invocat de unii, precum Rutte, potrivit cărora Rusia ar putea constitui o amenințare credibilă pentru alianță, după ce și-ar fi consolidat capacitățile militare până atunci.
Reconstrucția forțelor rusești ar putea reprezenta un risc semnificativ pentru alianță, afirmă ei, sugerând că până în acel moment, Moscova va fi recuperat suficient pentru a pune probleme.

În ciuda acestui fapt, un înalt funcționar al NATO afirmă că în momentul de față, nu există niciun indiciu care să confirme această ipoteză.

Summitul a oferit prilejul unui oficial să declare că, deși Rusia a întreprins acțiuni imprudente, precum invadarea spațiului aerian al României, Poloniei și Estoniei, alianța a reușit să o descurajeze efectiv de la orice intenție de a ataca un stat membru.

Afirmația surprinzătoare a venit din partea unui oficial, care a susținut că nu există niciun indiciu că Rusia ar căuta un conflict cu NATO.
Oficialul a adăugat că Moscova este deja suprasolicitată de situația din Ucraina și este conștientă de faptul că NATO ar riposta în cazul unui atac asupra unuia dintre membrii săi.

„Nu văd absolut niciun indiciu că Rusia ar fi interesată de vreun fel de conflict cu NATO”

, a declarat oficialul.

Oficialul a exprimat o părere sceptică în legătură cu stabilirea unor termene precise pentru posibilele acțiuni agresive ale lui Putin, menționând că:

„Nu mă simt înclinat să stabilesc o dată pentru execuția vreunuia dintre planurile Kremlinului”

.
În același timp, a remarcat că unele state membre ale alianței au stabilit deja anumite termene limită pentru astfel de planuri.

Consolidarea capacităților de apărare este un factor crucial în ceea ce privește perspectivele de securitate pentru anul 2030, a declarat un oficial, care a adăugat că o parte semnificativă din puterea Rusiei de a constitui o amenințare pentru NATO și disponibilitatea sa de a o face sunt condiționate de reacția noastră.

„Rusia este descurajată ca urmare a acțiunilor pe care le întreprindem”

, a afirmat acesta, subliniind că eforturile actuale de consolidare a alianței sunt esențiale în aceste prognoze.
Oficialul a explicat că această situație este generată de faptul că Rusia este descurajată în prezent.

Deși se așteaptă schimbări, realitatea este că maniera în care acționează Moscova nu dă semne de îmbunătățire.
Faptul că Rusia „acționează mai imprudent” și că planurile Kremlinului sunt din ce în ce mai ample, inclusiv „acțiuni hibride”, sunt observate de către alianță.

„acționează mai imprudent” și că Kremlinul „planifică mai mult”, „eventual acțiuni hibride”

sunt cuvinte care descriu aceste schimbări.

Obiectivele urmărite au fost destabilizarea, inducerea lipsei de coeziune și descurajarea acordării de sprijin din partea NATO către Ucraina.

Alianța Nord-Atlantică are planuri de extindere a operațiunii de supraveghere aeriană în zona Mării Baltice, anunță oficialii NATO. Această misiune va avea drept rezultat consolidarea capacităților avioanelor care participă la această operațiune.

Afirmațiile sale au confirmat temerile Poloniei și ale țărilor baltice, exprimate săptămâna trecută, cu privire la o posibilă acțiune rusească menită să evalueze solidaritatea alianței militare occidentale.

În legătură cu perspectiva anului 2030, purtătorul de cuvânt al sediului NATO pentru operațiunile din Europa, Martin O’Donnell, a oferit o declarație The Times cu ocazia unui summit, afirmând că în prezent există o perioadă favorabilă pentru ca statele membre să dezvolte capacitățile agreate anterior.

„o fereastră de oportunitate pentru ca aliații să obțină capabilitățile pe care au convenit să le obțină, acum”

Un anumit termen a fost justificat prin următorul argument:

„Cred că toată lumea speră că războiul din Ucraina se va termina, iar când se va termina, unde se vor duce forțele rusești care luptă în prezent în Ucraina?”

.
Această declarație face referire la 2030, un an care a fost menționat ca posibil punct de cotitură.
Întrebarea ridicată vizează Ucraina și presupune o posibilă redistribuire a forțelor militare rusești după încheierea conflictului.

O’Donnell a ridicat o întrebare pertinentă: Ce strategie vor adopta?

„Ce fac cu formațiunile lor blindate? Evident, forțele lor terestre sunt acum implicate în războiul din Ucraina. Vor avea forțe aeriene foarte capabile, forțe maritime, așa că ce fac?”

Tranziția către o economie predominant militară a fost deja realizată în Rusia, unde 70% din bugetul național este direcționat către cheltuieli de securitate, în urma cărora suferă grav economia civilă.

Reversarea acestei tendințe către o schimbare rapidă de direcție pentru Kremlin pare a fi o sarcină extrem de dificilă, potrivit înaltului oficial NATO.
Oficialul a adăugat că nu există dovezi care să indice că Rusia ar avea intenția de a angaja un conflict cu NATO.

Nu există dovezi care să sugereze că Rusia ar fi interesată de un conflict cu NATO.

Afirmația făcută de acesta subliniază că direcția actuală a conflictului Rusia-Ucraina indică fie că Rusia nu are intenții de pace în Ucraina, fie că strategia sa militară și obiectivele privind granițele NATO vor persista pe termen lung.

„Rusia fie nu are planuri de a ajunge la pace în Ucraina, fie postura sa de forțe și intenția față de frontierele NATO vor continua cu siguranță pe termen lung, sau, mai probabil, ambele lucruri vor fi adevărate”

Există opinii divergente în rândul experților cu privire la puterea reală a Rusiei, unii considerând-o mai puțin puternică decât sugerează percepția generală. În urma unui posibil conflict, Rusia ar fi obligată să mențină o prezență militară semnificativă pentru a-și asigura controlul asupra teritoriilor cucerite. De asemenea, capacitatea Rusiei de a duce război pe multiple fronturi este limitată.

O posibilă încercare rusă de extindere teritorială în regiunea baltică ar putea declanșa Ucraina să lanseze contraatacuri pentru a recupera teritoriile pierdute, potrivit unei surse militare de înalt nivel, care a avut acces la informații NATO.

„Încercările Rusiei de a ocupa teritorii în zona baltică vor duce probabil la ofensive ale Ucrainei pentru recuperarea teritoriilor pierdute”

În cazul unei agresiuni, NATO va trebui să identifice prompt natura atacului și să riposteze cu fermitate pentru a-și asigura securitatea.
Recunoașterea imediată a unui astfel de eveniment și o reacție promptă vor fi cruciale pentru Alianță.

Dacă va avea loc un atac, cheia pentru NATO va fi să-l recunoască imediat ca atare și să acționeze decisiv.

Nu se poate prevedea cu exactitate momentul producerii unui posibil conflict, însă pregătirea și capacitatea de reacție vor fi esențiale.

Summitul NATO care a avut loc la Ankara a ajuns în faza finală, iar Trump a declarat, după reuniune, că a fost „un succes extraordinar”.

„Un succes extraordinar”

a afirmat liderul de stat al SUA, care a solicitat, de asemenea, SUA să primească mai multe investiții în domeniul apărării.