Evoluția umană nu s-a încheiat. Ce schimbări au apărut în corpul nostru în ultimele milenii

Cinci indicii care arată că oamenii continuă să evolueze Oamenii sunt frecvent reprezentați printr-o figură a unui primat care treptat adoptă mersul vertical. Totuși, această...

Cinci indicii care arată că oamenii continuă să evolueze

Oamenii sunt frecvent reprezentați printr-o figură a unui primat care treptat adoptă mersul vertical. Totuși, această transformare nu s-a finalizat. Datele indică faptul că evoluția umană persistă, iar modificările se manifestă în aspecte fiziologice precum digestia, culoarea pielii și capacitatea vizuală, conform ScienceAlert.

toleranța la lactoză reprezintă unul dintre cele mai evidente cazuri. În urmă cu aproximativ 10.000 de ani, anumite grupuri au început să domesticim vite și să se hrănească cu lapte. Corpul mamiferelor adulti nu era însă predispus la digestia lactozei. O proporție din populație posedă mutații genetice care le permite să consuma produse lactate fără a dezvolta afecțiuni.

Citește șiCele două Americi: Rata mortalității în cazul unor boli este cu aproape 20% mai mare în statele care l-au votat pe Trump

În timp, aceste variante s-au răspândit prin selecție naturală în Europa, Africa de Est și Orientul Mijlociu. În prezent, aproximativ 30-35% din populația adultă a lumii poate tolera lactoza.

Cartofii au avut un impact asupra dezvoltării sistemului digestiv

În Anzii din America de Sud, sistemului digestiv a evoluat sub influența consumului de cartofi. Populația quechua, cu rădăcini indigene andine, a fost printre primele care au domesticit această plantă.

Un studiu publicat în acest an a arătat că membrii acestei populații par să fie mai bine adaptați la digestia amidonului decât aproape orice alt grup uman. Potrivit antropologului evoluționist Omer Gokcumen, cercetătorii suspectau de mult timp că alimentația a determinat adaptări genetice diferite, însă există puține cazuri în care dovezile sunt atât de puternice.

Indivizii care dețineau un număr crescut de copii ai aceleiași variante genetice ar fi dobândit un avantaj evolutiv. Începând cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, cei care au avut în jur de zece sau mai mulți descendenti ar fi obținut un plus de 1,24% la supraviețuire sau reproducere pe fiecare generație.

Adaptarea la altitudine a modificat compoziția sângelui.

Un alt exemplu constă în grupurile etnice care sunt localizate pe Tibetan plateau. Mai mult de 10.000 de ani de existență la înălțimi ridicate au generat adaptări care sporesc eficiența transportului de oxigen de către sânge.

În anul 2024, antropologul Cynthia Beall și colaboratorii săi au descoperit aceste trăsături în comunitățile tibetane. Analiza a cuprins 417 femei nepaleze, fiecare având întreaga existență petrecută la înălțimi ce depășesc 3.500 de metri.

Femeile care au înregistrat cele mai mari cantități de nașteri în care bebelușii au fost născuți în viață prezentau globule roșii cu o saturație de oxigen extrem de înaltă. Expertiza cercetătoarei a subliniat că această măsură evidențiază avantajele adaptării corpului la condițiile de la înălțime.

Pigmentarea pielii și miopia reprezintă semne adiționale ale evoluției.

Adaptarea la mediul înconjurător se manifestă și prin pigmentarea cutanată. O tonalitate mai întunecată a pielii a oferit primilor africani protecție împotriva radiațiilor ultraviolete intense. În zonele situate la distanță mai mare de Ecuator, forțele selecției naturale au promovat, în anumite grupuri, o nuanță mai deschisă a pielii.

Un studiu publicat în acest an, care se bazează pe cel mai extins set de date ADN antice până în prezent, a descoperit aproape 500 de variante genetice ce s-au schimbat în populațiile din vestul Eurasiei în ultimele 10.000 de ani. Printre cele mai marcante semnale ale selecției naturale se numără cele legate de pigmentarea pielii mai deschise. Autorii susțin că această modificare ar putea indica o adaptare care favorizează sinteza vitaminei D în zonele cu iluminare solară redusă.

Miopia, cunoscută sub denumirea de vedere neclară la distanță,

Unele dintre aceste variante pot oferi avantaje reproductive, însă sunt însoțite de un dezavantaj vizual. Acest fenomen se numește pleiotropie antagonică: anumite gene produc efecte benefice în primele etape ale existenței, dar generează efecte negative în etapele ulterioare.

Studiile sugerează că forțele evolutive ar putea genera peste 100.000 de noi cazuri de miopie la fiecare generație, exclusiv în Marea Britanie.

Evoluția nu întotdeauna conduce la o sănătate îmbunătățită sau la o rezistență sporită. Procesul de selecție naturală promovează genele care susțin supraviețuirea, însă acestea pot fi asociate și cu trăsături mai puțin benefice. Când mediul evoluează, presiunile evolutive asupra umanității se schimbă în consecință.

COMENTARII / 0