Dan Dinu, fotograf de natură și regizor al documentarului de amploare „România Sălbatică”, care a evidențiat splendoarea țării noastre în diverse colțuri ale lumii, a relatat în cadrul emisiunii „În fața ta” despre dificultățile întâmpinate în realizarea noului proiect „Delta Sălbatică”, realizat în cinci ani, și despre aspectul care l-a marcat cel mai profund în acest ecosistem delicat, precum și despre imprevizibilitatea planificării unui film natural. Interviul complet poate fi vizionat în emisiunea „În fața ta”, duminică, la ora 14:00, pe Digi24.
Dan Dinu găsește două animale remarcabile
Dan Dinu a subliniat că, pentru a percepe cu adevărat o regiune asemenea Delta Dunării, este esențial să
Citește șiUn celebru youtuber american a mâncat un preparat gătit de Susana într-un ghetou din România și a fost impresionat: „Sățioasă și plină de gust”
„o înțelegi pe deplin”
„Chiar dacă tu vrei să te grăbești, dacă vrei să faci filmul puțin mai repede, tot ai nevoie de acel timp, pentru că natura se desfășoară în ritmul ei, are cursul ei, nu prea poți s-o grăbești. Și atunci am avut nevoie de acest timp. Am stat 162 de zile, efectiv în teren pentru a filma. Ideea este că nu aveam cum să ratăm cumva Delta, pentru că e departe cea mai mare bogăție naturală pe care o avem. Sunt peste 5.000 de specii de plante și animale”, a spus fotograful.
În momentul în care i s-a întrebă despre un element care l-a impresionat în timpul documentării, Dan Dinu a menționat că detaliile minore sunt cele mai spectaculoase.
„Știam, bineînțeles, despre pelicani, despre codalbi, despre aceste lucruri interesante care se întâmplă în Deltă. Dar pe mine personal, de exemplu… am avut două animăluțe mici și oarecum neînsemnate la prima vedere, care m-au impresionat. Eram, la un moment dat, pe baltă, să filmez niște țânțari care ieșeau din apă […] Sunt fascinanți țânțarii. Am fost întrebați foarte des care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut pentru filmul ăsta. Și cred că probabil au fost niște, hai să nu zic niște grame de sânge acolo, niște mililitri de sânge pe care i-am donat Deltei. Și al doilea animal fascinant a fost o scoică de râu. Filmam niște plante subacvatice și efectiv a venit așa, pe sub apă, s-a apropiat de zona în care filmam și am putut să surprind în detaliu exact modul cum filtrează apa, ceea ce este absolut fascinant”, a povestit pasionatul de viață sălbatică.
Natura te surprinde mereu
El a mai spus că pregătirea unui documentar vine mereu cu surprize, spre deosebire de un film obișnuit, unde se stabilesc în prealabil zilele de filmare, actorii și alte detalii.
„Oricât de mult ai face tu și cât de bine ai face un scenariu, este la final doar o schiță de idei. Pentru că nu știi niciodată dacă o să îți prinzi exact acele momente și nu știi niciodată dacă ceea ce ai surprins va pica sau nu la montaj, în funcție de cum se așază restul poveștii. Exact asta e ideea cu natura și asta este partea care îmi place mie foarte mult în natură, că întotdeauna te surprinde. Indiferent cât de multe lucruri ai ști despre ea, întotdeauna vei găsi ceva care să te surprindă, care să vină așa, pe nepregătite și să fure fața ecranului”, a explicat Dan Dinu.
În zona deltală, oamenii nu ocupă poziția de specie predominantă.
Dan Dinu a afirmat că Delta Dunării se conturează printre zonele cu cea mai redusă densitate demografică din Europa, iar în acest teritoriu oamenii nu constituie specie predominantă.
„Dacă e să luăm numărul de oameni pe pe suprafață, apare un singur om în tot filmul și apare la final și apare cu un scop foarte bine definit. De la început ne-am gândit cât de mare să fie aportul uman. Delta, prin prisma faptului că e un spațiu multicultural, are niște povești foarte faine legate de zona asta cu oameni, dar a trebuit să alegem: ne ducem către zona de natură, ne ducem către zona de oameni, le îmbinăm. Alegerea noastră a fost una puțin mai creativă, pentru că tot filmul este narat din perspectiva apei. Apa, prin vocea Medeei Marinescu, este cea care ne duce mai departe și ne povestește lucrurile.
Dinu a precizat că, în momentul în care au introdus povești cu oameni, s-a constatat că ar fi neobișnuit ca apa să comenteze despre aceștia și să nu fie percepută ca moralizatoare sau prea critică. Astfel, s-a urmărit un stil care să se concentreze mai mult pe natură și să minimizeze aspectul uman. În încercarea de a evita prezența directă a oamenilor, au reușit să evidențieze totuși activitățile acestora în Delta. În cadrul discuțiilor se abordează incendiile de vegetație, seceta și desecarea Deltei, elemente ce direcționează atenția spre această temă.
COMENTARII / 0