Trăim zile în care cel mai periculos adversar al omului a devenit omul împins de ură, manipulare și de un flux nesfârșit de conținut online care ne dezbină. Cine câștigă atunci când extremismul și algoritmii ne transformă în tabere care nu se mai ascultă? Nu noi, cu siguranţă. Nicu Ştefănuţă este vicepreşedintele Parlamentului European. Am discutat împreună despre soluţiile pe care politicienii le pot aduce pentru ca societăţile să-şi recapete încrederea.
Politica de austeritate alimentă mișcările extremiste.
Extrema dreaptă își extinde influența în aproape tot continentul european. În regiunea de est a Germaniei, în landul Saxonia-Anhalt, partidul a atins aproape 40% din voturi, un procent dificil de conceput în urmă cu doar câțiva ani. În plus, în România, grupurile extremiste cresc în sondajele electorale de la o lună la alta.
Citește șiMinistrul Apărării a vizitat structurile Forțelor Navale din Constanța. Ce schimbări sunt necesare pentru ca Armata să țină pasul cu tehnologia
Vicepreședintele Parlamentului European Nicu Ștefănuță a făcut o comparație care a stârnit surpriză la mulți: el afirmă că România este similară cu acel stat german, însă cu o dimensiune de 20 ori mai mare. Ambele teritorii au fost sub regim comunist, au trăgăturile caracteristice ale emigrării pentru muncă în străinătate, o populație în proces de îmbătrânire și suferă tăieri bugetare. Se susține că austeritatea s-a transformat în factorul care stimulează votul extremist.
Cristina Cileacu: Nicu Ștefănuță, vicepreședintele Parlamentului European, ați fost bine primit în cadrul Pașaport diplomatic!
Nicu Ștefănuță spune: Mă bucur să vă găsesc!
Cristina Cileacu se concentrează din nou pe tineri, însă această dată dorește să analizeze cum partidele de extremă dreaptă se răspândesc în întreaga Europă. Ea observă că aceste forțe au obținut victorii electorale într-o regiune germană. În România, aceleași tendințe
Nicu Ștefănuță: Am zis asta că austeritatea a contat pentru că am făcut o comparație între landul Saxonia-Anhalt și România și am zis că România este un Saxonia-Anhalt de 20 de ori mai mare, pentru că azi Arsenal are douăzeci de Milan. De ce am zis asta? Păi sunt mai multe lucruri care se potrivesc. Este o regiune din fostul est comunist, în care multă lume a plecat. Deci migrația muncii după aceea, cu creștere de extremă dreapta undeva la 40 la sută, cu o populație un pic mai îmbătrânită, pe care o avem și noi. Și cu necesitatea unor tăieri, adică cu politica de austeritate, ce s-a întâmplat și acolo, și la noi. Și mie-mi dă niște „Furtuna perfectă”, cum se zice. Și atunci chiar am atras atenția asupra acestei chestii. Cum acuma, în același timp îmi dau seama, avem nevoie de bani, ratingul de țară, Uniunea Europeană, toate chestiunile astea nu cred că se puteau face un pic mai bine.
De fapt, politica economică acuma în Europa nu mai merge pe austeritate pură în care taie în carne vie, ci pe mai mult. Poate unele investiții nu sunt neapărat necesare, sunt toate stadioanele din țară necesare. Nu știu ditamai stadion de 100 de mii de locuri, nu știu unde. Adică nu toate lucrurile se justifică. Și atunci nu neapărat să tai zerourile, nu știu cât de la studenți care are un impact asupra populației mare, ci să faci altfel de mișcări.
Cristina Cileacu: Înseamnă să cheltui banii cu discernământ, mai bine.
Nicu Ștefănuță: Țara are datorii, însă nu la fel ca Franța, Italia și alte state care au atins 200% și mai mult. Creditele pe care le obținem sunt foarte costisitoare. Nu reprezintă o soluție simplă. Pe de o parte, am înțeles măsurile domnului Bolojan privind echilibrarea deficitului. Pe de altă parte, am observat că a lăsat un număr mare de persoane vulnerabile afectate și doar puțini dintre cei privilegiați au beneficiat.
Extrema dreaptă adopta ideile stângii
România are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, iar cel mai recent guvern a ales să-l reducă prin taxe mai mari și cheltuieli mai mici. Efectele se simt cel mai puternic departe de București și de marile orașe. În orașele mici și la sate, mulți oameni spun că nu mai au cu cine vorbi și că nimeni nu îi ascultă. Acolo unde partidele tradiționale au dispărut, extremiștii au venit cu promisiuni sociale: ajutor pentru locuințe, mesaje împotriva dobânzilor mari, atenție pentru cei uitați.
În toată lume, extrema dreaptă a adoptat subiecte de obicei asociate cu stânga. În prezent, România se confruntă cu dificultatea de a identifica o forță politică de încredere care să răspundă acestor cerințe.
Cristina Cileacu: Dacă ar fi să continui comparația pe care ați făcut-o cu landul din Germania și România, o metodă pe care a folosit-o partidul de extremă dreaptă de acolo a fost să readucă în folosul public anumite zone care erau moarte. Mă refer, de pildă, la spații de discuție unde oamenii să se poată întâlni, la baruri, pur și simplu. Nu spun că trebuie să facem mai multe baruri, evident, dar dacă ne uităm, de pildă, la pensionari, la activități pentru oamenii care se simt lăsați la o parte, pe scurt, dacă ne uităm la România și nu vorbim de București sau de orașele mari, ne uităm la orașele mai mici, zona rurală, astfel de oameni care se simt efectiv lăsați la o parte de politicienii din România. Ei există și există în număr mare. Cum pot fi recuperați? Pentru că, pe de altă parte, singurii care le acordă ceva atenție, dar e o atenție din aceasta populistă, sunt extremiștii.
Extremiștii umplu spațiul lăsat de politica tradițională
Nicu Ștefănuță a declarat: În plen de ieri, am participat la o dezbatere despre rata dobânzii Băncii Centrale Europene și impactul ei asupra locuințelor. Am votat pentru partea stângă. Verzii și socialiștii s-au abținut. Nu am înțeles motivul, iar partidul lui Bardella a votat în același sens.
Cristina Cileacu: Extrema dreaptă din Franța.
Nicu Ștefănuță: Da, pentru că ei au înțeles că multă lume este afectată de această creștere a dobânzii. Ceea ce numim noi extrema dreaptă de multe ori are măsuri socialiste, ceea ce nu e surprinzător, că extrema dreaptă s-a născut ca național socialist. Și mie mi se pare că riscăm foarte mult, pentru că nu avem forțe de stânga ca lumea. Iertați-mă că zic, PSD mi se pare că e neapărat de stânga, pentru că în afară de a ajuta din când în când la pensii, nu face politică de stânga neapărat. Și atunci tot acest public fuge către extreme, către AUR, mai ales, pentru că și Simion a încercat cu criza locuirii.
Cristina Cileacu: Apartamentele de 35 de mii de euro.
Nicu Ștefănuță a subliniat că „această situație reprezintă o problemă majoră, deoarece trebuie să reîntoarcem acești indivizi”. El a menționat că aceștia „nu se identifică cu nazismul, nu sunt extremiști, nu urmează cultul Antonescu; doar o minoritate se află în această categorie, însă majoritatea lor este destul de vulnerabilă”. De asemenea, a observat că „am constatat această tendință și în comunitatea de români din străinătate, îmi cer scuze pentru că se manifestă astfel”. În plus, a precizat că „se susținea că nu ar trebui să se deplaseze în diaspora, că nu ar trebui să organizeze evenimente, deoarece toți ar fi susținători ai AUR”, iar el a considerat că „această afirmație este incorectă”. În concluzie, el a subliniat că „persoanele din diaspora se prezintă în diverse forme și mulți dintre ei sunt cu adevărat vulnerabili”.
Susținătorii ideologiilor de margine se află în stare de fragilitate.
Același sentiment de abandon este regăsit și printre românii din străinătate. Milioane de români au plecat la muncă în ultimele decenii, iar la alegerile din 2024 și 2025 diaspora a votat masiv pentru candidații suveraniști. Ștefănuță spune că imaginea românului plecat care trăiește bine este falsă, pentru că mulți dintre ei muncesc greu și trăiesc la limită. Periodic, guvernele de la București anunță sume de bani pentru cei care vor să se întoarcă acasă. Pentru europarlamentar, astfel de programe nu rezolvă nimic. Oamenii revin doar când au școli bune pentru copii, spitale sigure și servicii publice care funcționează.
Cristina Cileacu: Persoanele din diaspora, la fel ca și locuitorii din România, solicită atenția politicienilor, în cele din urmă.
Nicu Ștefănuță: Da, și de ascultare și de… Din când în când, îi mai vine cuiva de pe la București o idee să dea o sută de mii, două sute de mii de euro pentru diaspora, să se întoarcă. Asta nu e o rezolvare. Vă zic sincer, pentru că diasporenii, oameni din diaspora se întorc când mai multe condiții sunt îndeplinite, când ai unde să duci copilul la școală, pentru că între timp au copii, când știu că au un spital ca lumea, pentru că în timp au mai îmbătrânit și nu vor să moară de nozocomiale. Deci sunt mai multe chestii și nu numa banul. Banul pe care-l fac în diaspora, astăzi îl fac și în România.
Elecțiile anulate în 2024 au fost supuse unei analize de către UE.
Curtea Constituțională a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale în luna decembrie a anului 2024, când un candidat, cu aproximativ 3% în sondajele oficiale, a câștigat în mod neașteptat. Motivul
Cristina Cileacu: Înregistrăm această emisiune în Parlamentul European de la Strasburg, în ziua în care se va vota un raport. E ziua democrației, apropos, în momentul în care noi înregistrăm această emisiune, se va vota un raport despre unde România este dată din nou ca exemplu. E vorba de alegerile din 2024, care au fost anulate tocmai pentru că rețelele sociale au fost folosite într-o campanie electorală în feluri subversive, nemarcate și așa mai departe. Credeți că se va ajunge la nivelul Uniunii Europene la o decizie în ceea ce privește această reglementare? Pentru că avem Digital Services Act, avem rapoarte, avem anchete care nu se mai termină și nu sunt deloc Încheiate. Avem chiar și un raport în România pe care îl așteptăm de la președintele Nicușor Dan, dar soluții reale. Pe lângă aceste discuții, există, pentru că acestea par așa, fără final.
Nicu Ștefănuță: Ați menționat recent că există un cadru legal, însă nu pot explica de ce nu este exploatat cu mai multă îndrăzneală. Am solicitat ca raportul comisiei să abordeze alegerile din România și să fie depus înainte de Mai 2025, înainte de alegerile prezidențiale, dar acesta nu a fost prezentat. Nu voi discuta acum rapoartele interne și motivele lipsei prezentării, însă afirm că o boală prelungită devine inevitabilă moarte. Îi observ pe Georgescu traversând România cu un aer triumfal, asemenea unui vodă al poporului. Statul rămâne în loc și observă. Nu am reușit să discern dacă a fost o trădare națională majoră sau nu, iar noi pare să pierdem înțelesul termenilor.
Cristina Cileacu: Dar, în egală măsură, dacă ne uităm și la Bruxelles, Comisia Europeană întârzie la rândul său.
Nicu Ștefănuță: Este un motiv pe care eu nu îl înțeleg. Deci, ori este o chestiune birocratică la mijloc să fie totul perfect. Au dat însă cu țârâita date că au fost nu știu câte mii de conturi din Turcia, nu știu câte din Etiopia, nu știu câte de unde. Deci clar a fost o rețea coordonată și din exterior să influențeze alegerile din România. Dar mai mult de atât nu știm. Și asta nu este ok, pentru că cu cât trece timpul, credibilitatea se duce de pământ.
Algoritmii induc dependență.
Rețelele sociale nu afectează doar alegerile, ci și modul în care se dezvoltă copiii. În data de 16 septembrie, în cadrul discursului privind Starea Uniunii, Ursula von der Leyen a sugerat interzicerea în toate cele 27 state membre a accesului copiilor sub 13 ani la rețelele sociale, la jocurile online și la chatboți, iar Comisia intenționează să propună un nou act legislativ, Kids Act. Încă nu există o metodă concretă de verificare a vârstei. În Statele Unite, firme precum Meta se confruntă cu procese pentru algoritmi care induc dependență la minori. Nicio măsură izolată nu pare să fie suficientă.
Cristina Cileacu a abordat tema Digital Services Act, care a intrat în vigoare acum doi ani în cadrul Uniunii Europene. Discuția s-a axat pe accesul tinerilor, subiectul central al conversației. În ceea ce privește rețelele sociale, se propune o limită de vârstă de 15 ani. Cum se pot verifica identitățile? Cum să ne asigurăm că tinerii nu rămân doar cu telefonul în mână, captivați de algoritmi, ci să își dezvolte gândirea critică în alt mod?
Nicu Ștefănuță: Există numeroase aspecte ce trebuie abordate simultan. Nicio soluție unică nu va rezolva problema. De exemplu, un buletin digital nu va elimina conturile false. Singura limitare de vârstă nu este suficientă. De ce? Pentru că algoritmul generează dependență. În Statele Unite s-au obținut numeroase verdicturi împotriva Meta pentru algoritmii care induc dependență, în special în rândul copiilor.
Noi vedem însă că populația este afectată. Se vede și la rezultatele Pisa, se vede și la apropo, la internările la psihiatrie. Nu știu dacă știți, am fost în Cluj, la Spitalul Pediatric de Psihiatrie și mi-a spus acolo doamna director, foarte clar faceți ceva pentru copii, pentru că ajungem cu foarte mulți copiii fără funcția de funcția cognitivă. Și atunci trebuie și părinții să înțeleagă că acest instrument nu este o joacă. Îl dai copilului ca și când dai cocaină. Scuze pentru comparație, da este o cocaină de fapt și nu este deloc ok. Părinții să mai lase telefoanele și ei. Şi eu, când ajung acasă încerc să ascund telefonul ca să nu mă vadă copiii non-stop cu el.
Există, de fapt, numeroase activități
Cristina Cileacu: Sau ar putea suna la școală.
Nicu Ștefănuță: Mai precis, poate să te sune în cadrul școlii. În esență, nu înțeleg motivul. Telefonul nu este permis în timpul orelor.
Cristina Cileacu întreabă: În România, ați susține introducerea unei reglementări similare, având în vedere că alte state europene, precum Franța și Polonia, au interzis deja acces
Nicu Ștefănuță: Da. Nu există niciun motiv pentru ca un copil să folosească telefonul în timpul orei de curs. Punct. Nu există.
AI-ul avansează, devenind mai înțelept decât oamenii.
Impactul este deja perceptibil în mediul școlar. În cadrul evaluărilor internaționale PISA, România ocupă în mod constant poziția inferioară a clasamentului european. Diferența de performanță dintre elevii din mediul rural și cei din zonele urbane a ajuns la 100 de puncte, echivalentul a câțiva ani de învățământ. În același timp, țara deține aproximativ zece milioane de
Cristina Cileacu: Ați menționat testele Pisa, unde România s-a clasificat foarte jos. Mai mult decât atât, observăm că diferența dintre zona rurală și cea urbană. La nivel de ceea ce învață elevii la școală este tot mai mare, a crescut deja la 100 de puncte, așa cum este ea calculată de testul respectiv. În ce măsură mai putem face ceva să reversăm acest proces, dacă acum avem AI, acum avem telefoane și divertismentul de pe internet care ne cucerește ușor, dar sigur?
Nicu Ștefănuță: Nu știu cum mai putem recupera, sincer, pentru că mai mult decât atâta este și pătrunderea TikTok foarte mare în România, la țară. 10 milioane de conturi. Este enorm de mult. Inteligența artificială accelerează tot ritmul ăsta și și acolo trebuie să fim foarte atenți, pentru că mai este o problemă: angajarea. Pe de o parte, avem o populație care se prostește și, pe de altă parte, avem niște instrumente tehnologice tot mai inteligente. Tu, dacă ai fi o companie, pe cine ai angaja? Știu că am ajuns… e ciudat să zici: Ce dom’le, comparăm un agent AI cu un om? Dar companiile se uită la profit și nu cred în lacrimi.
Ucraina știe să lupte cu rușii
Războiul din Ucraina a intrat în al cincilea an, iar sprijinul pentru Kiev a devenit una dintre temele preferate ale dezinformării în România. Pe fondul crizei economice, tot mai mulți oameni se întreabă de ce banii europeni ajung în Ucraina. Ucraina are astăzi cea mai experimentată armată din Europa, cea mai mare producție de drone și informații pe care nimeni altcineva nu le are. Drone rusești au căzut deja de mai multe ori pe teritoriul României, iar pregătirea populației lasă de dorit. Spre deosebire de Finlanda, unde fiecare cetățean știe ce are de făcut în caz de atac, în România nu există o hartă publică și clară a adăposturilor civile. Iar clasa politică ar cam trebui să recunoască deschis cât de periculoasă este situația.
Cristina Cileacu: Una dintre preocupările dumneavoastră, aici, la Parlamentul European, este și relația cu Ucraina, sprijinul pentru Ucraina mai concret. Și aș vrea să vă întreb pentru că, din nou, dacă vorbim despre bani și despre România și despre faptul că dezinformarea a ajuns la niște nivele greu de înțeles. Ce i-ați spune unui alegător din România, al dumneavoastră sau al altui politician care vă întreabă de ce România dă banii în continuare și Uniunea Europeană dă banii în continuare Ucrainei?
Nicu Ștefănuță: În mod sincer, în acest moment este cea mai evidentă dovadă din toate timpurile că Ucraina ne protejează și pe noi.
Cristina Cileacu: Este clar pentru dumneavoastră?
Nicu Ștefănuță: Nu, pentru mine este evident. Pentru oameni, nu ştiu dacă este evident. Vă zic și de ce. Ucraina are cea mai performantă armată din Europa, să zicem non-estică, non-rusă. Are cea mai mare producție de drone, are cea mai mare experiență de război, pe când noi suntem niște amatori, deci efectiv suntem amatori. Singurii care au investit masiv au fost polonezii. Mi-a plăcut și cum a pus problema Sikorski, ministrul lor de externe, când a spus că au superioritate în avioane, în mai multe lucruri. Noi nu avem așa ceva. Noi avem niște cetățeni care încearcă să dezamorseze drona cu briceagul și o fac pe riscul lor. Adică avem nu doar asta, avem și zero reziliență, ceea ce se numește în Finlanda și alte țări pregătirea aceasta a populație, să ai habar de tot ce se întâmplă, unde ai un adăpost.
Nu am informații despre locațiile adăposturilor civile. În timpul vizitei mele în București, am încercat să aflu unde se află aceste adăposte. Am constatat că anumite companii și corporații dispun de adăposturi. Am vizitat unul pentru a vedea condițiile, însă încă nu știu exact unde se află, dacă există o hartă, dacă se va trimite un RO-Alert mâine sau unde se deplasează populația. Nu înțeleg de ce întreaga clasă politică evită să recunoască această realitate, că ne aflăm într-o situație extrem de periculoasă. În esență, Ucraina ne oferă protecție. Ucraina este
Politicienii nu mai ascultă vocile oamenilor.
Toate aceste teme duc la aceeași concluzie: între oameni și cei care îi conduc, distanța pare tot mai mare. Mulți români se uită spre Bruxelles ca spre o soluție, dar trebuie să admitem că nici Uniunea Europeană nu este în cea mai bună formă. Din momentul pandemiei COVID, guvernele naționale și-au luat înapoi o parte din puterea instituțiilor europene. Acum vrem toți o Uniune mai curajoasă, care să nu mai depindă de interesele fiecărui stat membru. Iar apărarea este tema care ne preocupă cel maim ult, dar încă nu avem chiar tot ce ne trebuie. Logistica și infrastructura contează la fel de mult ca solidaritatea.
Cristina Cileacu: Și ca să concluzionăm această discuție, care a atins mai multe subiecte, dar până la urmă vorbim tot despre faptul că pare cumva că suntem paraleli cu societatea, cu realitatea, Adică între oameni și politicieni pare că sunt într-adevăr două linii paralele, care nu se întâlnesc niciodată și care nu se vor întâlni niciodată. Există vreo speranță? Că noi tot timpul ne uităm la Uniunea Europeană.
Nicu Ștefănuță: Există speranță, însă nu mă simt foarte mulțumit de evoluția Uniunea Europeană de la apariția Covid-ului. Instituțiile europene s-au subțiat considerabil, iar guvernele au recâștigat puterea în timpul crizei Covid, așa cum am observat. Mi-ar plăcea ca Uniunea Europeană să manifeste mai multă ambiție, să-și definească clar teritoriul și, în ceea ce privește bugetul și alte interese, să nu rămână la serviciul statelor membre. În esență, se pare că se apropie de un suveranism european, așa cum pot spune.
Cristina Cileacu: Să-l numim pe președinte, suveranism pozitiv, nu? Naționalism european.
Nicu Ștefănuță: E necesar și Europa să aibă patrioții ei, adică chiar să luptăm pentru chestia asta care este specială, totuși, apropo și de apărare. Dar bineînțeles că cei de aproape vor sări în ajutorul tău, că mai este și chestiunea infrastructurii. Până se deplasează un tanc din Stockholm până în Dobrogea, durează. Şi trec rușii de șapte ori peste noi, sincer, acuma. Deci trebuie să ne gândim la toate aspectele astea logistice, pragmatice.
Cristina Cileacu: Și să înțelegem că ne e mai bine împreună. Nicu Ștefănuță, vă mulțumesc mult pentru această discuție.
Nicu Ștefănuță: Îți mulțumesc și eu. Chiar îți mulțumesc.
COMENTARII / 0