În ultimii trei ani ai dictaturii comuniste
CNSAS a făcut publice documente provenite din arhivele Securității, iar acestea dezvăluie o realitate dramatică din 1987-1989. În acea perioadă, listele de așteptare conțineau zeci de mii de dosare blocate, iar în același timp se numără mii de români, sași și șvabi care și-au riscat viața pe Dunăre sau au refuzat să se întoarcă din excursiile în Vest.
CNSAS a postat pe Facebook, sub titlul „Exodul tăcut”, o serie de documente referitoare la „Emigrarea în Republica Federală Germania (perioada 1987-1989)”. Aceste materiale fac parte din dosarul A.C.N.S.A.S. Cab. I.V., vol. 48, inclus în fondul MapN, cabinetul Iulian Vlad, vol. 48.
Citește șiOrdinul de limitare a serviciului Starshield pentru Ucraina a venit din interiorul Casei Albe, susțin doi oficiali SUA
„În ultimii 3 ani ai dictaturii Ceauşescu, 47.132 de solicitări noi au fost depuse oficial pentru plecarea definitivă în R.F. Germania. Regimul a cedat parțial presiunilor (mai ales celor externe) și a aprobat 35.486 de plecări, menținând un ritm controlat de circa 12.000 de emigranți anual. (12.575 în 1987, 12.744 în 1988 și 10.147 în primele 8 luni din 1989)”, potrivit sursei citate.
CNSAS adaugă că la 1 septembrie 1989 se număra un stoc imens de 88.939 de cereri în curs de soluționare, iar unele dosare își păstrau vechimea încă din 1975. În plus, numeroase persoane care primeau acordul de a călători în străinătate au ales să nu se întoarcă.
„Cea mai sigură metodă de evaziune (n.n. părăsirea ilegală a ţării, în jargonul Securităţii) a fost refuzul de întoarcere din călătorii sau tranzit. 5.536 de persoane au rămas ilegal în străinătate în acest mod. Vârful a fost atins în 1988 (2.822 de fugari), ceea ce a determinat regimul să blocheze aproape total vizele turistice. Astfel, în 1989 au fost aprobate doar 368 de vize turistice”, se mai arată în documentele citate de CNSAS.
Iar cei care nu mai aveau răbdare sau nu aveau nicio șansă la pașaport „au înfruntat direct fâșia sau Dunărea”.
„2.243 de persoane au trecut ilegal granița, ajungând cu succes în Germania. Peste 75% au fost bărbați, iar jumătate tineri între 19 și 30 de ani. Muncitorii calificați au format grosul fugarilor (peste 1.500). 484 de persoane au fost prinse în tentativa de trecere frauduloasă și arestate de grăniceri”, se mai precizează în documentele din arhivă.
CNSAS a raportat că Sibiul a servit drept epicentrul birocratic al emigraţiei, deținând recordul național pentru dosare blocate, 28.658, și pentru aprobări oficiale, 9.968. În contrast, județul Timiș a fost considerat zona curajului, ocupând primul loc în fugi reușite pe fâșie, 1.138, și în rămâneri din excursii, 1.059, concentrând majoritatea evaziunilor în apropierea graniței de vest.
Bucureștiul a ocupat poziția a doua în
refuzul de întoarcere din excursii (950)
, creând o migrație strict urbană și intelectuală.
În cadrul cercetărilor, au fost difuzate 6 tabele oficiale, care ilustrează cu precizie amploarea exodului din anii care au precedat Revoluția din 1989.
„Situaţia numerică arăta astfel:
Solicitări aflate în proces de rezolvare (inventar precedent la 1 septembrie 1989): 88.939 persoane.
În intervalul 1987-1989, s-au înregistrat 47.132 de solicitări oficiale noi.
Înregistrate aprobări formale pentru plecarea definitivă, numărul total este de 35.486 de persoane.
Înregistrat 5.536 de persoane implicate în evaziune ilegală și refuz de întoarcere după excursii.
Trecerea frauduloasă a frontierelor a fost realizată de 2.243 de persoane (Frontieriști).
Potrivit CNSAS, 484 de persoane au fost surprinse în încercarea de a efectua o trecere ilegală.
Conform documentelor, au existat şi întoarceri ilegale din R.F. Germania în România: „10 persoane (care, probabil, nu s-au putut adapta condiţiilor din lagărele pentru imigranţi)”.
Au fost și „1.248 de membri ai Partidului Comunist care „au profitat de pașapoartele primite pe criterii de loialitate și au ales libertatea!”
În 1987-1989, CNSAS a expus, în ordine cronologică, modificările din numărul de cereri de plecare către Republica Federală Germania.
1987 a înregistrat un volum semnificativ de cereri noi (19.407) și 2.346 persoane care nu s-au întors din excursii. 481 de persoane au traversat frontieră în mod illegal, iar 114 au fost prinse.
În anul 1988, se marchează apogeul disperării colective și al evaziunii. În acea perioadă, s-a înregistrat cea mai mare cantitate de rămâneri ilegale în străinătate, numărând 2.822 de persoane, și o dublare a numărului de fugăre reușite peste frontieră, ajungând la 1.088 indivizi. În plus, cifra celor captivați pe fâșie a crescut la dublă față de 1987, atingând 220 de persoane.
– Anul 1989 (ianuarie – septembrie): Regimul a înăsprit drastic acordarea vizelor turistice, fapt ce a dus la scăderea numărului rămânerilor din excursii la doar 368. În schimb, fuga prin fâșie a rămas la cote alarmante (674 reușite și 150 prinși în doar 8 luni), în timp ce regimul a accelerat aprobările oficiale (10.147), posibil pentru a mai elibera din presiunea internă”, se arată în documente.
Etnicii germani – sași și șvabi – reprezintă nucleul dur al mișcării migratorii. CNSAS precizează că aceștia „domină cererile oficiale (76.138 în așteptare), aprobările (28.466) și rămânerile din excursii (2.917). De asemenea, au constituit majoritatea celor care au fugit ilegal prin fâșie (1.351 persoane)”.
Etichetat ca fiind etnic român, acest grup, având șanse considerabil mai reduse la obținerea aprobărilor oficiale, a apelat la metode extrem de radicale: în intervalul 1987‑1989, numărul solicitanților a ajuns la 7.216, dintre care 5.148 au fost aprobați, iar 10.585 se aflau în așteptare).
„Românii reprezintă peste 34% din totalul celor rămași ilegal din excursii (1.931 persoane) și majoritatea absolută a celor prinși de grăniceri pe fâșie (213 din 484 de persoane). Etnicii maghiari înregistrează o prezență constantă în toate categoriile (ex: 1.906 cereri în așteptare, 608 rămâneri în excursii și 194 de fugi reușite peste graniță). Cetăţenii R.S.R. de alte etnii reprezintă un procent marginal (335 de persoane în evidențele totale)”, mai precizează sursa citată.
În ceea ce privește vârstă persoanelor, documentele arată că cei cu vârsta peste 50 de ani au primit cel mai ușor aprobarea pentru plecarea legală: 10.811 aprobări din totalul de 35.486. Cea mai mare îngrijorare pentru regim era segmentul tinerilor activi, cu vârsta între 19-30 de ani, care reprezenta „cel mai mare blocaj în așteptare: 21.740 de cereri blocate. Erau și peste 18.000 de dosare în așteptare, în ceea ce privește copiii sub 14 ani.
În privința profesiilor persoanelor care au cerut oficial emigrarea în RFG, a fost acordată aprobarea pentru 11.455 de muncitori calificaţi. Aceștia erau originari de la principalele platforme industriale situate în Timișoara, Sibiu, Brașov și Arad.
În total, 459 de profesori au obținut permisiunea de a emigra definitiv. În același timp, 238 de cadre medicale de rang înalt au părăsit țara.
„Aceste date oficiale demonstrează că în toamna lui 1989, cu doar câteva luni înainte de Revoluție, societatea românească se afla într-o implozie demografică, profesională și socială profundă, iar plecarea din Republica Socialistă România devenise ultima soluţie pentru o viaţă mai bună”, concluzionează CNSAS.
COMENTARII / 0