Conducătorul experimentului este profesorul român Sergiu Pașca, neurolog și cercetător la Stanford University, iar concluziile au fost publicate în revista Nature.
Specialiștii au modificat genetic șoareci, eliminând majoritatea cortexului cerebral și a hipocampului, zone esențiale pentru activități precum amintirea.
În spațiul generat, s-au realizat transplanturi de organoizi corticali umani, mici rețele de țesut neuronal cultivate în laborator din celule stem.
Material biologic uman ce a continuat să existe în cerebrul unui șoarece.
Efectul a fost spectaculos: țesutul uman nu numai că a supraviețuit, ci a crescut și s-a legat de sistemul nervos al șoarecilor.
În jurul a trei luni de la transplant, peste 90% din volumul de țesut cortical al acestor animale provenea de origine umană.
Pașca și echipa sa denumesc aceste creaturi
„șoareci xenocorticali”
Experimentul constituie o progresie față de studiile anterioare realizate de laborator.
În 2022, echipa lui Pașca a demonstrat că organoizi cerebrali umani transplantați în creierul unor șobolani nou-născuți pot supraviețui și se pot integra în sistemul nervos al animalelor.
Noua metodă vizează să rezolve problema centrală a experimentelor anterioare, aceea fiind spațiul restrâns și conflictele dintre țesutul uman și creierul animal.
La prima impresie, șoarecii cu modificări genetice păreau să fie în stare normală. Cu toate acestea, cercetătorii au detectat dificultăți în coordonare și în funcțiile mnemonice.
O cercetare cu importanță medicală
După ce țesutul uman a fost introdus, organismele experimentale au manifestat performanțe comportamentale variate, fapt ce oferă cercetătorilor posibilitatea de a examina în mod direct modul în care celulele umane operează într-un sistem nervos activ.
Scopul studiului se referă la domeniul medical.
Modelul poate fi aplicat pentru investigarea afecțiunilor neurologice și neuropsihiatrice, precum și pentru verificarea tratamentelor.
În cadrul unui experiment de demonstrație, cercetătorii au supus șoarecii xenocorticali la un grad extrem de redus de oxigen.
Profesorul Pașca subliniază că nu este recomandat să se extindă experimentul la primate.
Țesutul cerebral uman a înregistrat deteriorări, iar animalele au manifestat dificultăți în locomulare și menținerea echilibrului. Acestea au furnizat un potențial cadru pentru investigarea deteriorărilor cerebrale cauzate de hipoxia.
Cercetătorii au realizat o descoperire neobișnuită: în materialul uman prelevat pentru transplant, au detectat neuroni von Economo, celule nervoase de o raritate extremă, legate de anumite zone ale creierului și active în procese complexe.
Experimentul generează, de asemenea, numeroase dileme morale. Profesorul român Sergiu Pașca a subliniat că astfel de cercetări nu ar trebui extinse, în forma actuală, la primate.
Obiectivul experimentului constă în obținerea unei înțelegeri profunde a modului în care creierul uman funcționează.
Pe măsură ce un animal devine mai similar evolutiv cu om, intensifică-se curiozitatea de a afla dacă introducerea unui volum mare de țesut cerebral uman funcțional ar putea transforma în mod semnificativ abilitățile cognitive ale creaturii.
În prezent, experții declară că șoarecii xenocorticali nu oferă indicii privind abilități cognitive similare celor umane.
Obiectivul cercetării diferă: se dorește construirea unui sistem în care cercetătorii să aibă posibilitatea de a urmări, în cadrul unui organism viu, evoluția și activitatea țesutului cerebral uman, precum și răspunsul acestuia la boli sau leziuni.
Profesorul Sergiu Pașca, născut în România și activ la Stanford, ocupă poziția centrală în această inițiativă ce vizează apropierea, mai mult ca oricând, a laboratorului de enigmele creierului uman.
COMENTARII / 0