Filmul creat cu AI atinge 7 milioane de vizualizări în 2 săptămâni

De la lansarea sa pe 12 aprilie, un film scurt de 20 de minute creat integral cu tehnologie de inteligență artificială a înregistrat peste 7 milioane de vizualizări.

Filmul a fost creat de către Zack London, un individ în vârstă de 35 de ani care utilizează pseudonimul Gossip Goblin.
Anterior, acesta a studiat antropologia în orașul Los Angeles și este considerat, potrivit sursei The Hollywood Reporter, drept potențialul „George Lucas” al inteligenței artificiale.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

Citește șiAsia Express, 11 octombrie 2026: regulile se schimbă în această seară

Realizat într-un timp de producție de cinci luni, filmul ”The Patchwright” prezintă o lume împreună murdară și tehnologizată, unde coexistă ființe hibride create din carne și metal. Acest proiect cinematografic se caracterizează printr-o distribuție completă de actori de voce, un artist de efecte sonore și o coloană sonoră originală.

Alexandru Mihai, un producător și director de imagine român, a fost cel care a cooptat numeroși conaționali în echipa filmului, printre care și tineri talentați. Acesta are în palmaresul său lucrări precum ”Terapie pentru crimă” (2014), ”Date Night” (2017) și ”Chimeres” (2013), la care a contribuit în calitate de director de imagine și producător.

O conversație detaliată cu Alexandru Mihai a avut loc pentru a explora modul în care a devenit parte a colaborării cu Zack London de la Gossip Goblin, proiectul intitulat ”The Patchwright” și viziunea sa asupra rolului inteligenței artificiale în viitorul cinematografiei.

• 
  Care a fost parcursul tău până ai devenit membru al acestei echipe?
  

Cu aproximativ un an în urmă, într-o perioadă de experimentare cu tehnologia inteligenței artificiale, am descoperit proiectele lui Zack London / Gossip Goblin pe Instagram, ceea ce mi-a atras atenția asupra progresului tehnologic înregistrat. Deși conținutul său descria un viitor dominat de algoritmi, în mod paradoxal, acesta părea destul de animație. Ulterior, am aflat că acesta căuta să-și extindă echipa și, fără prea mari speranțe de răspuns, i-am trimis un mesaj care a dus la selecția mea dintr-un grup numeros de candidați.

Românii au o prezență semnificativă în cadrul acestei echipe.

• Ce îi face pe români să fie atât de implicați?

În procesul de post-producție, era imperios necesar să avem o echipă de specialiști, motiv pentru care am sugerat colaborarea cu persoane de maximă încredere.

• 
  Care sunt implicațiile pentru funcția dvs. atunci când colaborarea se face cu sisteme inteligente și nu cu actori umani?
  

Colaborarea cu oamenii rămâne esențială, iar utilizarea actorilor pentru voci continuă să fie o practică curentă. În viitor, această tendință nu numai că nu se va estompa, ci mai degrabă va cunoaște o creștere graduală, până la atingerea unui nivel de control remarcabil, care să permită reproducerea fidelă a stărilor și emoțiilor solicitate de o anumită secvență. Există numeroase începuturi în domeniul tehnologiilor de captare a mișcării cu ajutorul inteligenței artificiale, care se află încă în faze incipiente de dezvoltare.

• 
  Ce v-a permis să insufleți „emoție” personajelor create cu ajutorul inteligenței artificiale?
  

Realizarea unui film cu ajutorul tehnologiei AI depinde în mare măsură de capacitățile și limitele tehnice disponibile.
Luând în considerare stadiul actual al tehnologiei, producția unui astfel de film cu un an în urmă ar fi fost imposibilă.
Procesul de „regie” și concepere a filmului — incluzând actoria — se bazează, la fel ca în cazul filmelor tradiționale, pe o idee sau o viziune inițială.
Deși spontaneitatea pe platou lipsește în cazul utilizării AI, avantajele oferite de această tehnologie pentru producția unui univers complex și detaliat, cum ar fi „Patchwright”, sunt de neprețuit.

Pentru un univers atât de complex, cu un nivel de detaliu bogat cum a fost pentru „Patchwright”, avantajele de a folosi AI pentru producție sunt inestimabile.

În plus, realizarea unui astfel de film prin metode tradiționale ar necesita un efort financiar considerabil, imposibil de susținut și justificat pentru majoritatea studiourilor din întreaga lume.

• Cei care au colaborat la proiect au reflectat asupra beneficiilor și limitărilor utilizării unor actori generați de tehnologia AI, comparativ cu actorii tradiționali, și anume care au fost avantajele și compromisurile majore.

Zack London și echipa au purtat discuții aprofundate despre personaje, momente cheie și puncte de cotitură din poveste, proces care a implicat numeroase teste cu diverse instrumente până la găsirea soluției optime. Instrumentul utilizat pentru generarea video a fost implementat târziu în procesul de producție, ceea ce a adăugat un nivel suplimentar de complexitate. Odată înregistrate vocile actorilor, echipa a avut un ghid valoros pentru generarea cadrelor individuale care compun secvențele. Un exemplu notabil este secvența în care clientul vizitează workshop-ul lui Patchwright și solicită accesul în sistem pentru a verifica amintiri. Această secvență, care durează aproximativ 8 minute de dialog între două personaje relativ statice într-un singur spațiu, a necesitat multă răbdare, numeroase reluări și ajustări incrementale pentru a asigura continuitatea și fluiditatea în montaj.

• 
  O discuție aprinsă se învârte în jurul chestiunii dacă spontaneitatea umană este posibilă și dacă poate fi recreată.
  

Interacțiunea neplanificată are loc, însă într-o manieră predominant unilaterală, și anume din partea noastră, a grupului care proiectează această lume. Procesul începe cu un scenariu creat de mână și minte umană, după care, prin intermediul tehnologiilor de inteligență artificială, sunt produse numeroase imagini – mii, chiar zeci de mii – din care sunt selectate doar câteva pentru a constitui fundamentul proiectului.

• 
  În ce categorie cinematografică considerați că se înscrie acest film scurt?
  Este oare vorba despre o modalitate avansată de animație ori poate despre o formă de artă cu totul inovatoare?
  

Filmul respectiv reprezintă o noutate în ceea ce privește producția, motiv pentru care ar trebui să existe o delimitare clară între tehnologia AI și alte metode de producție, cel puțin în acest moment. În afara acestui aspect, nu există nicio deosebire semnificativă. Întreg procesul de creare a filmului, inclusiv limbajul vizual și strategiile de prezentare către public, sunt identice cu cele tradiționale.

• 
  Ar trebui oare festivalurile de film, precum Cannes sau premiile Oscar, să instituie categorii distincte pentru filmele create exclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale?
  

Se pare că distincția depinde de domeniul de aplicare, iar o delimitare clară ar fi oportună în acest context. În viitor, ar putea avea loc o reevaluare a standardelor de apreciere, mai ales pentru premiile tehnice, deoarece acestea implică un anumit nivel de expertiză. De exemplu, un premiu de cinematografie sau efecte vizuale ar necesita un proces de evaluare diferit, datorită specificului tehnicilor și metodelor implicate. Astfel, s-ar putea ajunge la o redefinire a criteriilor de jurizare, fără însă a crea neapărat categorii distincte pentru inteligența artificială.

Se vor confrunta aceste filme cu cele tradiționale?
Întrebările sunt și mai numeroase atunci când vine vorba despre modul în care astfel de creații vor fi evaluate și vor fi incluse într-un sistem de judecată.

• Vor concura acest tip de filme cu filmele tradiționale? Cum ar trebui să fie jurizate aceste performanțe?

Regulile de evaluare par să fi fost deja stabilite — cele două categorii vor fi evaluate separat. În ceea ce privește filmele care utilizează tehnologia inteligenței artificiale generative pentru crearea unor secvențe sau cadre cu un look exclusiv generat de AI, acestea nu sunt considerate eligibile pentru a concura direct cu filmele tradiționale. Această decizie mi se pare logic și coerentă; având în vedere experiența mea ca director de imagine și eforturile implicate într-un proiect tradițional, nu văd niciun motiv de contestație. Un avantaj al utilizării AI, în opinia mea, rezidă în posibilitatea de a explora subiecte și lumi care ar fi dificil de reprezentat vizual prin alte mijloace. În concluzie, consider că există loc pentru ambele abordări.

• 
  Ce părere ai despre răspunsul publicului la acest gen de material?
  Există o anumită rezervă din partea celor care urmăresc, în sensul că le este greu să se identifice cu personaje despre care sunt conștienți că nu sunt reale?
  

Anumite rezerve sunt naturale în rândul publicului în ceea ce privește acest mediu de producție. Proliferarea conținutului generat de inteligența artificială a facilitat crearea de lucrări la scară largă, care pot fi considerate de calitate îndoielnică. În opinia mea, realizarea de conținut mediocr a devenit extrem de ușoară, iar receptorii sunt capabili să distingă imediat între autentic și artificial. Pe de altă parte, apreciez că o reprezentare artistică rudimentară poate evoca emoții puternice și poate stârni reacții similare la o persoană cu sensibilitate artistică. Astfel, consider că impactul unui anumit mediu de producție nu este decisiv, ci mai degrabă privește o abordare globală și contextuală a ceea ce o anumită categorie de public observă și interpretează.

• 
  O serie de profesioniști din domeniul artistic și tehnic își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca inteligența artificială să ocupe pozițiile lor, o problemă care a stat la baza recentelor proteste ale sindicatelor din industria cinematografică.
  

Îngrijorarea poate fi considerată normală și trebuie să fie abordată cu seriozitate.
Anumite profesii vor suferi modificări sau chiar vor înceta să mai existe — ar fi nerealist să ne așteptăm la contrariul.

Nu cred că aș lucra la ceva care pretinde a fi ce nu este. Asta e granița

Nu este de ajutor să spunem „o să fie bine, apar joburi noi” — acest lucru reprezintă o consolare teoretică pentru persoana care și-a pierdut locul de muncă în acest moment.

Nu s-a gasit nimic care sa poata fi transformat direct din propozitiile date, asa ca am refacut tot.

Anumite îngrijorări sunt, în parte, greșit direcționate. Reducerile bugetare sunt o realitate continuă, fenomen care nu se limitează la Hollywood, ci este o problemă întâlnită la nivel global, inclusiv în România. Stresul resimțit de actori, echipe tehnice și întreg personalul din producție a fost o realitate de mult timp, anterior apariției tehnologiilor AI generative. Aceste tehnologii nu sunt cauza principală a problemei.

Protecții contractuale sunt necesare, printre care consimțământul, transparența și drepturile asupra likeness-ului. Tehnologia va continua să se dezvolte, însă condițiile în care este utilizată ar trebui să fie negociate și discutate.

• 
  În viitor, oare actorii umani vor decide să-și vândă drepturile exclusive asupra imaginii și vocii lor pentru a fi utilizate de algoritmi, transformându-se efectiv în „baze de date” pentru personaje?
  Sau industria cinematografică va opta pentru crearea de personaje generate integral de la zero, în scopul de a preveni posibilele probleme juridice?
  

Viitorul industriei cinematografice pare a se bifurca în două direcții distincte. Pe de o parte, pentru filmele mainstream și blockbustere cu IP existent, este foarte probabil ca licențierea actorilor reali să devină o practică obișnuită. Acest lucru se datorează faptului că publicul este dispus să plătească pentru a vedea nume cunoscute pe marele ecran. În consecință, studiourile de producție nu sunt probabil să renunțe la această strategie și vor căuta formule contractuale adecvate pentru a-și atinge obiectivele.

În cazul proiectelor independente, care se caracterizează printr-o abordare mai creativă — domeniul în care activăm noi —, consider că raportul este exact invers. Un personaj autentic și ușor de recunoscut, înconjurați de o lume complexă, va avea o valoare superioară unui deepfake executat impecabil.

• 
  În următorii 5-10 ani, care este prognoza dvs. pentru dezvoltarea acestui sector și oare vom putea observa filme de lungă durată de succes la box-office cu o lansare exclusiv virtuală?
  

Transformări majore sunt anticipate în următorii cinci ani, care vor depăși așteptările actuale, însă focusul nu va fi acolo unde se așteaptă toată lumea în prezent.

Schimbarea peisajului cinematografic va aduce, probabil, apariția unor creatori de film inovativi, capabili să producă lucrări extrem de ambițioase, lucru care îi entuziasmează în mod deosebit pe cei din domeniu. În prezent, o echipă alcătuită din 5-10 persoane este suficientă pentru a crea un film științifico-fantastic cu o calitate vizuală similară celei pe care, în urmă cu 5 ani, doar proiectele cu resurse financiare imense o puteau atinge.

Succesul unui film în box office-ul tradițional nu mă entuziasmează excesiv. Nu din cauză că ar fi imposibil din punct de vedere tehnic, ci fiindcă nu consider că este mediul adecvat pentru primul mare triumf. Definiția succesului pare să se schimbe în timp. Pentru tinerii din ziua de azi, un film care atrage zeci de milioane de vizualizări pe platformele de socializare devine, în multiple situații, mai pertinent din punct de vedere cultural decât unul care se proiectează într-un cinematograf.

Transformarea unui scenariu într-un film credibil necesită eforturi considerabile, chiar și atunci când se utilizează tehnologii avansate de inteligență artificială.
Faptul că o piesă a fost realizată cu ajutorul AI nu implică neapărat că procesul de creație este unul facil.

Doar se mută în alte locuri

efortul necesar pentru a crea un film coerent, spun experții.
Dificultatea producerii unui film rămâne, însă munca necesară poate fi redistribuită în diverse etape ale procesului de producție.
În esență, utilizarea AI poate oferi o soluție mai accesibilă, dar nu reduce complexitatea și rigurozitatea implicate în crearea unui film credibil.

• 
  Care sunt limitele tehnologiei actuale pentru a evita compromiterea spiritului cinematografiei?
  Există un punct în care utilizarea inteligenței artificiale în creația artistică devine inacceptabilă?
  

Granițele tehnologiei în domeniul cinematografiei ridică întrebări esențiale.
Alexandru Mihai consideră că modul în care tehnologia poate fi utilizată în cadrul procesului artistic este unul pertinent.
Esența artei cinematografice nu poate fi redusă la tehnologia utilizată, ci mai degrabă la intenția și mesajul pe care creatorul dorește să îl transmită.
În acest context,

”Nu cred că aș lucra la ceva care pretinde a fi ce nu este. Asta e granița”

, afirmă directorul de imagine.
Prin urmare, calitatea unui film nu este determinată de metoda de producție, ci de valorile și competențele implicate în crearea sa.
Astfel, un film realizat tradițional care nu posedă calitate nu este neapărat mai aproape de artă decât unul conceput cu ajutorul inteligenței artificiale care excelează în calitate și invers.

Granița dintre realitate și creație devine estompată atunci când tehnologia AI este utilizată pentru a crea conținut audiovizual. În mod normal, cinema se bazează pe înțelegeri comune între creatori și public.

Nu cred că aș lucra la ceva care pretinde a fi ce nu este. Asta e granița

.
În cazul filmelor de ficțiune, privitorul înțelege că urmărește o poveste imaginară, în timp ce documentarele se bazează pe evenimente reale.
Însă, odată cu apariția deepfake-urilor și a manipulării la scară largă, această graniță devine din ce în ce mai neclară.
Atâta timp cât existența unei linii clare între conținutul generat și cel capturat este menținută, nu există probleme în acest sens.
Însă pericolul manipulării la scară largă este unul foarte mare atunci cand aceasta dispare.

Alexandru Mihai, director de imagine, are o poziție clară în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale în producția de film.
El subliniază importanța autenticității atunci când afirmă:

”Nu cred că aș lucra la ceva care pretinde a fi ce nu este. Asta e granița”

În continuare, el menționează că aspectele precum estetică, instrumente, stil și abordare sunt negociabile în procesul de creare a unui film.