Franța alege Oscarul: Minotaur de Zvyagintsev vs. producții autohtone

Procesul de alegere a filmului ce va reprezenta Franța la Oscarurile din 2027 se dezvoltă în centrul unei dileme extrem de complexe: ce se întâmplă cu o producție de mare valoare creată de un regizor în exil, când nicio altă națiune nu se află, în realitate, în poziția de a revendica acea lucrare?

Minotaur, regizat de Andrey Zvyagintsev, prezintă un portret aspru al corupției din Rusia lui Putin. Filmul a fost premiat cu Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes și se profilează ca unul dintre candidații principali pentru a reprezenta Franța în competiția Oscarului pentru cel mai bun lungmetraj internațional.

Mai jos se află continuarea articolului.

Citește șiUn celebru youtuber american a mâncat un preparat gătit de Susana într-un ghetou din România și a fost impresionat: „Sățioasă și plină de gust”

Ca în anii precedenți, numeroase producții franceze cu potențial Oscar au fost prezentate pe Croazetă, însă curentul de 2027 se evidențiază prin prezența unui volum considerabil de regizori străini de renume care au realizat filme în Franța sau au primit sprijin financiar francez semnificativ, printre aceștia se numără Zvyagintsev, Ryusuke Hamaguchi, Cristian Mungiu și Asghar Farhadi.

Regizorul rus disident Zvyagintsev locuiește în Franța, unde a obținut

Dacă Franța decide să nu îl selecteze, „Minotaur” — distribuit în SUA de Mubi — ar putea, prin urmare, să rămână complet pe dinafară, în pofida profilului său. Există precedentul unui film curtat de mai multe țări, dar care în cele din urmă nu a fost ales de niciuna: „All We Imagine as Light”, al lui Payal Kapadia, s-a aflat pe listele scurte atât în Franța, cât și în India, dar în cele din urmă nu a obținut locul de propunere al niciuneia dintre cele două țări.

Situația readuce în discuție o dezbatere izbucnită anul trecut, când Franța a ales un alt cineast disident, iranianul Jafar Panahi, și filmul său câștigător al Palme d’Or, „It Was Just an Accident”, în detrimentul producției în limba franceză „Nouvelle Vague”, a lui Richard Linklater. Filmul lui Panahi a obținut ulterior o nominalizare la Oscar, însă alegerea a provocat reacții critice în anumite zone ale industriei cinematografice franceze, unde s-a pus problema dacă o țară ar trebui să fie reprezentată de un cineast născut în străinătate, care lucrează în mare parte într-o altă limbă decât franceza.

Regulile joacă însă în ambele sensuri în cazul lui Zvyagintsev. Un amendament introdus în 2025 în regulamentul Oscarurilor permite ca cineaștii care au primit azil sau statut de refugiat să fie considerați parte a comunității cinematografice din țara lor adoptivă, ceea ce permite Franței să îl propună pe regizorul ale cărui ultime două filme, „Loveless” și „Leviathan”, au obținut nominalizări sub drapelul Rusiei. O altă modificare prevede acum calificarea automată a oricărui film care câștigă marele premiu la unul dintre cele șase festivaluri majore — Cannes, Berlin, Veneția, Sundance, Busan și Toronto — chiar și fără susținerea unui comitet național. Academia a propus această schimbare după ce Franța nu a selectat „Anatomy of a Fall”, film care a obținut ulterior cinci nominalizări și a câștigat Oscarul pentru scenariu original. Însă „Minotaur” a câștigat Marele Premiu, nu Palme d’Or, astfel că soarta sa depinde în totalitate de un comitet cunoscut pentru alegeri surprinzătoare. Surse citate de Variety spun că unii membri rămân reticenți în privința selectării unui regizor străin al cărui film nu este în limba franceză.

În ultimii ani, comitetul francez a fost condus de fostul director al Semaine de la Critique, Charles Tesson. Se preconizează că acesta se va aduna pe 10 septembrie pentru a determina până la cinci producții care vor trece la lista scurtă. În săptămâna ce urmează, pe 16 septembrie, comitetul se va reuni din nou pentru a interoga cineaști și/sau distribuitori și pentru a stabili oficiala propunere a Franței.

Un alt mare cineast internațional aflat în cursă este Hamaguchi, al cărui film în limba franceză „All of a Sudden” a făcut senzație în competiția de la Cannes, unde actrițele Virginie Efira și Tao Okamoto au împărțit premiul pentru cea mai bună interpretare feminină. Filmul tocmai a fost selectat drept propunerea Japoniei la Oscar, învingându-l pe Hirokazu Kore-eda, care avea două posibile filme candidate, „Sheep in the Box” și „Look Back”, programat la Veneția.

Produs în principal în Franța, de Cinefrance Studios, împreună cu companiile japoneze Office Shirous și Bitters End, și achiziționat pentru distribuție în SUA de Neon, filmul fusese înscris atât în cursa comitetului francez, cât și în cea a comitetului japonez. Dar, potrivit unei surse apropiate campaniei, Neon a înclinat mereu spre poziționarea sa drept propunerea Japoniei, nu a Franței, inclusiv din considerente de calendar: Japonia și-a ales reprezentantul cu mult înainte ca deliberările comitetului francez să înceapă.

„Fjord”, al lui Cristian Mungiu, reprezintă un caz diferit. Finanțat și produs parțial în Franța, de Why Not Productions, împreună cu Mobra Films din România, filmul se confruntă cu mult mai puțină presiune în privința selecției naționale, deoarece câștigarea Palme d’Or îi asigură calificarea automată în baza noilor reguli. Acest lucru nu împiedică însă o țară să îl revendice și dintr-o chestiune de mândrie națională, astfel că „Fjord” ar putea, teoretic, să intre în continuare pe lista scurtă a Franței, în timp ce comitetul României urmează să își facă alegerea pe 13 septembrie.

Asghar Farhadi a realizat filmul “Parallel Tales”, filmat în Paris, cu o distribuție franceză de prim rang, în care apar Isabelle Huppert și Vincent Cassel, și care a participat la competiția de la Cannes. Potrivit surselor, această producție nu a fost înscrisă în cursa comitetului francez și încă nu a găsit un distribuitor în Franța. La începutul acestei săptămâni, Farhadi a anunțat că următorul său film va marca revenirea sa la cinematografia în limba persană.

Selecția candidaților francezi mai tradiționali este bogată, chiar dacă nu există un favorit detașat. „The Unknown”, al lui Arthur Harari, o dramă despre schimbul de corpuri cu Léa Seydoux și Niels Schneider, care a primit recenzii mixte la Cannes, a fost înscris în cursă; Neon îl distribuie în SUA. La fel și „La Gradiva”, al lui Marine Atlan, câștigătorul Marelui Premiu al Semaine de la Critique de la Cannes, o melodramă de maturizare despre o excursie în Pompeii a unei clase de elevi francezi. Filmul este reprezentat, asemenea „Minotaur”, de MK2 Films și va avea premiera la New York prin 1-2 Special.

Al Doilea Război Mondial ocupă un loc neobișnuit de important în selecția din acest an. „de Gaulle: Resistance”, produs de Pathé, prima parte a vastei saga semnate de Antonin Baudry despre formarea lui de Gaulle ca lider al Rezistenței, a avut premiera la Cannes și a primit recenzii favorabile. Cele două filme din serie au strâns împreună peste cinci milioane de spectatori, în pofida unui debut lent, deși încă nu a fost anunțat un acord de distribuție în SUA. „A Man of His Time”, de Emmanuel Marre, cu Swann Arlaud în rolul unui bărbat care urcă în ierarhia regimului de la Vichy, a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes și a fost achiziționat de 1-2 Special. Cel mai puternic candidat al grupului ar putea fi „Moulin”, al lui László Nemes, cu Gilles Lellouche în rolul eroului Rezistenței Jean Moulin; regizorul premiat cu Oscar pentru „Son of Saul” a concurat la Cannes și tocmai a obținut distribuție în SUA. „Rays and Shadows”, al lui Xavier Giannoli, cu Jean Dujardin în rolul unui jurnalist devenit colaborator al naziștilor, ar putea intra și el în calcul, deși filmul a stârnit reacții împărțite în Franța și nu are încă un acord de distribuție în SUA.

Franța dispune de numeroase alternative, inclusiv în domeniul animației, datorită unei industrii locale robuste și a unor realizări recente la Oscar — 2025 a marcat câștigul filmului „Flow”, iar „Arco”, de la Ugo Bienvenu, a fost nominalizat în acest an. Printre potențialii competitori se numără „Iron Boy”, lungmetrajul animat pictat manual al lui Louis Clichy, care a captat atenția și a fost achiziționat de Sony Pictures Classics după ce a debutat în secțiunea Un Certain Regard la Cannes, unde a primit Premiul Special al Juriului; și „In Waves”, o

În pofida varietății de opțiuni pe care le are Franța, cea mai importantă decizie s-ar putea să rămână tot cea legată de „Minotaur”. Întrebarea care planează asupra comitetului francez depășește problema dacă filmul lui Zvyagintsev este sau nu cel mai bun dintre candidați. Este vorba despre disponibilitatea Franței de a-și asuma un cineast căruia i-a oferit refugiu — și un film realizat în mare parte de propria sa industrie cinematografică — atunci când nimeni altcineva nu o va face, într-o perioadă în care cineaștii, finanțarea și producția depășesc tot mai frecvent granițele naționale.

Mai există apoi și calculul pragmatic: își poate permite Franța să lase să-i scape un candidat puternic la Oscar? Zvyagintsev are pedigree-ul necesar, „Minotaur” are încărcătura geopolitică ce poate propulsa o campanie pentru Oscarul internațional — iar Franța nu a mai câștigat această categorie de 33 de ani, de când „Indochine”, al lui Régis Wargnier, a primit statueta în 1993.