Într-o declarație sinceră adresată reporterului Libertatea, Gabriel Mindru, în vârstă de 28 de ani, care deține titlul de căpitan al echipei naționale italiene de fotbal în scaun electric, a împărtășit gânduri emoționante. tânărul, născut în Galați, se întoarce recent din competiția mondială de Powerchair Football 2026, desfășurată în Buenos Aires, Argentina, în perioada 17-23 octombrie.
În debutul său la Campionatul Mondial de fotbal în scaun electric, la șase ani de la constituirea acestei echipe speciale, Gabriel Mindru împreună cu coechipierii săi din națiunea italiană au reușit să obțină poziția cinci în competiția desfășurată în Argentina. Acest rezultat a urmat după ce au câștigat bronzul la campionatul european.
Libertatea: Gabi, am observat că ai ajuns în siguranță la Roma. Cum a fost experiența în Buenos Aires?
Gabriel Mindru a declarat: „Da, am revenit după 15 zile petrecute în America de Sud. Simt oboseala, dar este normală. În plus, am rămas cu o răceală acolo. Temperatura era de 12 grade, iar în sala de sport, fără încălzire, era foarte rece. Am pierdut 5 kilograme. Mâncarea avea carne excelentă, însă nu m-am putut adapta la ceapa, care era prezentă peste tot! A trebuit să opteze pentru un regim vegetarian…”
Dar suntem fericiți că am terminat pe 5! (n.r. – au participat 10 reprezentative, Italia, Argentina, Franța, Anglia, Statele Unite, Japonia, Australia, Uruguay, Danemarca și Belgia). Eu zic că se putea mai mult. A fost primul nostru CM, am fost emoționați, ne tremurau picioarele, cum se spune. Puțină teamă, lipsă de experiență…
În ce direcție? Ce structură a avut competiția?
În prima fază, s-a jucat fiecare cu fiecare. Am fost pe 5, dar în ultimul meci am pierdut la limită, 0-1, cu Australia. Dacă am fi învins, eram în semifinale. Pe 4 a fost Argentina, tot cu 15 puncte, dar golaveraj mai bun. La acest turneu s-a schimbat regulamentul, nu a mai contat meciul direct. Bătusem Argentina cu golul meu și ne-am fi calificat în penultimul act în mod normal. Finala a fost Franța – Anglia, 2-1 după prelungiri.
Care este norma? Se disputau penalty‑uri dacă rezultatul era egal?
Da. În cazul unui penalty, executantul dispune de 15 secunde pentru a lovi, iar portarul trebuie să se afle pe centru.
Și voi, Italia?
Am obținut revanșa împotriva Australia, încheind meciul cu scorul de 2-0, iar în confruntarea pentru pozițiile 5 și 6 am învins Danemarca, 1-0. Acest rezultat semnificativ se datorează faptului că echipa noastră a fost creată acum 6 ani, în timp ce nordicii practică acest sport de aproximativ două decenii.
Am înscris două goluri, primul dintre acestea, asociat cu victoriei dramatice împotriva Argentina, a fost nominalizat golul turneului. Al doilea succes a venit în meciul cu Japonia.
Powerchair football reprezintă o variantă sportivă concepută pentru utilizatorii de scaune rulante electrice și se desfășoară pe terenuri asemănătoare celor de
În ansamblu, un meci se desfășoară pe parcursul a 40 de minute, împărțite în două reprize de 20 de minute fiecare, cu o pauză de 10 minute între ele.
Când mingea este în joc, exclusiv un singur jucător din fiecare echipă poate fi la o distanță mai mică de 3 metri de ea. Dacă un al doilea coechipier intră în acea zonă de 3 metri pentru a ajuta la recuperare, se stabilește un fault și se acordă o lovitură liberă adversarului.
6 metri reprezintă lățimea porții. Înălțimea stâlpilor verticali trebuie să se situeze între 100 cm și 152,5 cm. Lungimea careului este de 8/5 metri.
Am citit în regulament despre regula celor 3 metri și a duelurilor „2 la 1”, care sunt interzise…
Da, e un sport în care accentul se pune pe duelurile „unu la unu”, trebuie să te miști repede, să pasezi repede…Și da, sunt și meciuri intense. De exemplu, după părerea mea Anglia a pierdut finala din cauză că antrenorul lor a scos cel mai bun jucător, care avea cartonaș galben și risca să fie eliminat… Au scos „centralul” și s-a terminat. Sistemul clasic de joc presupune un portar, un „central” și două extreme.
Câți dintre voi ați vizitat Argentina?
Echipa constă în opt sportivi, pe care se pot nota pe foaie, plus antrenorul, un fost coleg al meu. Eu ocup poziția de vicecăpitan și sunt al doilea cel mai în vârstă din lot, având 28 de ani. Portarul nostru are 15 ani, însă în competiție există și sportivi de 9 ani… și fete. Eu reprezint un sport mixt.
Mă aflu în acest sport încă de la prima zi în Italia. Nu am lipsit niciun antrenament.
Nu te lăsa păcălit de ideea că situația nu are seriozitate. Am organizat și un cantonament în Lignano. Am desfășurat două sesiuni de antrenament pe zi, între orele 9.00 și 13.00, și între 15.00 și 18.00. Am exersat schemele, am analizat adversarii și am pregătit tot echipamentul.
Ce persoane susțin această echipă națională?
Primul element este FIPPS – Federazione Italiana Paralimpica Powerchair Sport. Următorul este Comitetul Paralimpic, CONI, și comitetul olimpic local. În decursul a doi ani, am primit sprijin și din partea federației de fotbal, care ne furniza tricourile de joc. Din păcate, din cauza problemelor cu fotbalul de top, în care au ratat 3 calificări la Mondiale, ne-au uitat în ultima perioadă.
Care a fost costul călătoriei?
Costul a ajuns la aproximativ 5.000 de euro pe persoană. Am adus pe tatăl meu pentru a mă sprijini în Argentina, iar aceasta a reprezentat suma totală plătită.
Aș vrea să aflu cât ar costa un căruț electric și cine îl furnizează?
Clubul la care m-am transferat, Sabionetta, se încadrează în categoria federării. Taxa este de aproximativ 15.000 de euro. Sunt un caz de noroc, aș putea spune că sunt semiprofesionist. Dețin un laborator de imprimare 3D și am obținut statutul de legitimat la singura echipă care încheie contracte. În urmă cu 15 ani, am activat la Thunder Roma, unde am câștigat trei titluri. Campionatul este structurat în 12 echipe, cu sistem tur-retur, urmat de play-off.
În ultimele luni am observat o îmbunătățire semnificativă comparativ cu Anglia, Franța sau Danemarca. Manchester City, Nantes, Saint‑Étienne, Lecce, Venezia și, în prezent, Juventus au departamente dedicate sportivilor cu dizabilități, promovând acest tip de sport…
Am constatat că te ocupi de hochei…
Începând cu vârsta de 14 ani, mă ocupam exclusiv de poziția de portar în hochei. Prietenul meu cel mai apropiat participase la același sport, iar eu am acceptat să mă alătur. În prezent, în echipa de 15 jucători, există trei români și un moldovean. Încă îmi desfășor activitatea la Sabionetta.
Hai să discutăm despre incapacitatea ta. Mai mult de jumătate dintre competitori din cadrul turneului se confruntă cu atrofie musculară spinală (AME), o boală genetică rară care afectează neuronii motori și determină slăbiciune musculară progresivă.
În echipa noastră, șase dintre opt sportivi prezintă AME. În cazul meu, diagnosticul a fost stabilit în București. Părintele meu, Ionel, este rudenie cu ex-primul atacant al Dinamo, Claudiu Vaișcovici, în vârstă de 64 de ani, activ în anii 1986-1990 la cluburile din Ștefan cel Mare. El a asistat la toate verificările din Capitală.
Mama, Săndița, lucra ca asistentă medicală și a constatat rapid că activitățile noastre nu se aliniau cu cele ale colegilor de aceeași vârstă. La 6 ani, am plecat împreună cu părinții în Roma, Italia.
Când ai constatat că ai o incapacitate?
Cred că după ce am început fizioterapia. Eu am SMN 3, atrofie spinală de tip 3. Am mers până pe la 14 ani. După cum cred că știi, boala este degenerativă… Am intrat pe tratament la Roma, boala nu dispare, dar se stopează. Acum mă simt foarte bine.
Mișcările mele sunt restrânse. Simt picioarele, însă nu le pot mișca. Mâinile mele dețin o putere modestă. Pentru a ilustra, pot ridica un <
Este curios că, deși se referă la o boală genetică, nimeni din familia mea nu suferă de probleme asociate. Nicolas, fratele meu, și părinții nu prezintă această afecțiune. În schimb, mătușile mele purtă genele, dar nu dezvoltă simptomele.
În ce mod reușești să manevrezi scăunul cu roți electrice pe parcursul meciului?
În primă fază, jocul se desfășoară printr-o fixare intensă cu curele, menținându‑se în fața forței gravitaționale. Scaunul, pe care îl manipulez cu degetele, reprezintă sursa mea de putere. Metoda esențială de a lansa mingea pe distanță sau de a efectua un șut puternic se numește „Spin Kick”: îmi rotește rapid scaunul într-un cerc strâns, valorificând forța centrifugă a scaunului electric pentru ca bara de protecție să propulseze mingea înainte cu viteză.
În timpul competiției Mondial, într-un anumit moment, am solicitat o schimbare din cauza crampelor la degete!
În jur de 1 la fiecare 10.000 de nou-născuți este diagnosticat cu această boală.
AMe apare din cauza unei mutații în gena SMN1, situată pe cromozomul 5, care controlează sinteza proteinei SMN (Survival Motor Neuron). Această proteină este vitală pentru viața neuronilor motori.
În tratamentele contemporane se regăsesc terapii genetice și intervenții care modifică modul în care gena SMN2 produce proteine. Îngrijirea de susținere implică exerciții de kinetoterapie, fizioterapie, dispozitive de asistență respiratorie, suport nutrițional și soluții ortopedice pentru a păstra mobilitatea și a îmbunătăți calitatea vieții.
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a fi admis într-o competiție de acest tip?
Fiecărui jucător i se atribuie o forță, if 1, pf 2, adică musculatură slabă. O echipă nu trebuie să depășească 6 în total. Și dacă ai juca, inițial, pe fals, specialiștii observă după cum te miști, după cum miști capul…Iar sancțiunile pentru joc pe fals pot fi și de 2 ani de suspendare.
Gabi, ce vis îți doreai?
Sincer, după ce tata m-a dus pe stadion, la Oțelul, mi-a transmis imediat „microbul”. Și visam să devin fotbalist. Idolul meu era Cristiano Ronaldo. De altfel, joc de când mă știu cu 7, de la CR 7!
Din Italia cu cine ții?
AS Roma, normal, am prins vremea lui Francesco Totti. Am fost abonați 5 ani toți din familie. Anul ăsta sperăm iar la un „scudetto”, deși lupta cu Interul lui Cristi Chivu va fi grea! Din România mi-au plăcut Mutu și Chivu, normal, și Lobonț, care a jucat la „noi”.
Și noi trăim fotbalul aici, la cote înalte, dar, sincer, ca în Argentina, acum, nu am văzut niciodată.
Am explorat terenul Boca Juniors, clubul la care Diego Armando Maradona a început cariera și de unde s-a retras, și am constatat cât de intensă este pasiunea argentinienilor în cadrul turneului nostru.
Entuziasm și lipsă de resurse. Costuri ridicate și venituri reduse! Am observat aproximativ aceleași tarife la magazin, însă salariile se ridică la 500 euro…
Mai ai rudenie în România?
Nu, bunica de la Galați s-a dus. N-am mai fost la Galați de 5 ani. Suntem împrășțiați, Italia, Germania…
Nu simți lipsa de ceva din țară?
E, ba bine că nu! De ciorba de burtă! Doar că, de multe ori, trebuie să-mi pun pofta-n cui! Dacă mă îngraș, asta afectează mușchii. Am 1,85 metri și 85 de kilograme, nu trebuie să mai adaug nimic!
Gabi, deții cetățenia?
Nu, însă pentru mine, deținând 23 de ani în Italia, este doar o formalitate. Totul devine mai simplu, iar în documentele oficiale numele meu apare ca Mindru, nu Mîndru!
Cu iubirea, cum ești?
Mă bucur că mă aflu alături de fiica mea, Claudia Mazzoni, în vârstă de doi ani, iar totul e perfect!
Ce te face să plângi?
Niciun alt grup nu ne-a luat în calcul. Francezii au revenit la domiciliu cu Air France și, în terminal, se vedea peste tot:
„Bine ați venit acasă, campionilor”
Care consideri că reprezintă sportul în viața ta?
Lucrul care m-a ajutat cel mai mult în viață. Mai ales ales la nivel mental! Să poți să ieșit din casă cu un scop e esențial pentru o persoană ca mine, să știe că e util. M-a ajutat să ajung în multe țări.
În absența unor condiții pentru persoanele cu dizabilități și a unor posibilități de tratament pentru mine, nu am plecat niciodată din România. Tata lucra la Combinatul Siderurgic din Galați, iar mama era asistentă la spitalul de lângă combinat; nu o duceam rău. Au făcut tot ce era necesar ca să
COMENTARII / 0