Gaze naturale: Pierderi uriașe la cel mai scump gaz din lume

În prezent, Europa are o cerere crescută pentru gaze naturale. O posibilă abordare ar fi să se reducă risipa de gaze naturale existente, înainte de a căuta noi surse de alimentare. Este esențial să se minimizeze pierderile pentru a optimiza utilizarea resurselor disponibile. Potrivit Corinei Murafa, expertă în politici energetice, acest aspect a fost evidențiat într-un articol de opinie publicat pe HotNews.

Pentru că, în definitiv, cel mai scump gaz rămâne cel pe care îl pierdem

, a afirmat aceasta.

Citește șiRomânii pot investi în Tezaur 5 octombrie: dobânzi locuri de cumpărare

Specialistă în politici energetice, Corina Murafa posedă o experiență vastă, acumulată în cadrul unor entități multinaționale, organizații internaționale și centre de cercetare strategică. Colaborările sale au avut loc, printre altele, cu Banca Mondială și cu administrația premierului, Ministerul Finanțelor Publice, precum și cu alte instituții, inclusiv Ministerul Energiei și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

În spațiul public, discuțiile se învârt în jurul chestiunilor politice, strategiilor de majoritate și scenariilor electorale; cu toate acestea, ar trebui să se acorde atenție și problemelor care vor avea un impact semnificativ asupra economiei și securității naționale a României pe termen lung. Este esențial să se examineze aceste aspecte cheie.

În fiecare an, industria energetică înregistrează pierderi imense de gaze naturale, care se risipesc înainte de a ajunge la utilizatori finali, sub formă de emisii de metan ce ar putea fi evitate. Limitarea risipei de gaze naturale și reducerea emisiilor de metan pot fi considerate teme tehnice, însă esența problemei ține de modul în care gestionăm resursele strategice și protejăm securitatea energetică a regiunii.

În fiecare an, la nivel global, se înregistrează o risipă de 350 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Acest fenomen reprezintă o pierdere imensă de resurse.

Gazul natural extras, dar neutilizat este, în esență, o risipă costisitoare în sectorul energetic, nereușind să ajungă la consumatori.
Această resursă nevalorificată a necesitat investiții considerabile fără să genereze vreun beneficiu economic.
În consecință, contribuie la accelerarea schimbărilor climatice, având totodată repercusiuni negative asupra sănătății populației și a economiei.
Din aceste motive, emisiile de metan pot fi considerate cel mai scump gaz din lume, potrivit unor opinii.

Un raport recent intitulat Global Methane Tracker, elaborat de Agenția Internațională pentru Energie (IEA), dezvăluie că sectorul energetic la nivel mondial pierde anual peste 350 de miliarde de metri cubi de gaze naturale prin ardere la faclă, eliberare directă în atmosferă și scurgeri evitabile. Proporția acestei cantități disipate prin emisii de metan este de trei ori mai mare decât volumul de aproximativ 110 miliarde mc de gaz natural lichefiat care traversează, în cursul unui an obișnuit, Strâmtoarea Ormuz, reprezentând în jur de 20% din oferta globală de LNG.

Limitarea emisiilor de metan nu conduce la o scădere a cantității de gaz disponibilă pentru sectorul economic. Metanul risipit în urma activităților din industria petrolieră și a gazelor naturale ar putea fi, în schimb, recuperat în proporție de cel puțin o parte, ceea ce ar diminua presiunile legate de aprovizionare și ar spori securitatea energetică prin introducerea rapidă pe piață a unor volume considerabile de gaz.

Potrivit IEA, 200 de miliarde de metri cubi de gaze naturale ar putea fi recuperați anual prin diminuarea emisiilor de metan și stoparea arderii necontrolate la faclă. Această cantitate este echivalentă cu consumul curent de gaze al României pe o perioadă de aproximativ două decenii.

Consecințele emisiilor de metan nu trebuie neglijate, deoarece acestea au implicații financiare majore și contribuie la schimbările climatice accelerate, generând fenomene meteo extreme.
De asemenea, metanul, a cărui formulă chimică este CH4, reprezintă un gaz cu efect de seră extrem de puternic, cu un potențial de încălzire globală de peste 80 de ori superior celui al dioxidului de carbon (CO₂) pe o perioadă de 20 de ani.

Nu este cazul să uităm

că sectorul energetic figurează printre sursele antropice mai puțin obișnuite, dar deloc neglijabile, ale acestui gaz.
În plus, se remarcă faptul că sectorul energetic este una dintre cele mai semnificative surse antropice de metan.

În scopul de a combate eficient această problemă, Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic a fost adoptat de către Uniunea Europeană în anul 2024, constituind primul cadru legislativ care prevede obligativitatea monitorizării, raportării și reducerii emisiilor de metan pe întreaga durată a lanțului de alimentare cu petrol, gaze naturale și cărbune.

Regulile se vor aplica atât pentru producătorii europeni, cât și pentru importatori

, după cum se prevede. Scopul acestui regulament este de a diminua concomitent risipa de resurse, efectele asupra climatului și impactul asupra sănătății publice.

Implementarea regulamentului Uniunii Europene referitor la metan este extrem de importantă. Regulamentul UE privind metanul are un rol crucial în acest context. Este esențial să se înțeleagă importanța acestuia. Aplicarea lui eficientă este considerată vitală de către experți.

Recent, industria de petrol și gaze a solicitat o pauză temporară în aplicarea anumitor prevederi și sancțiuni din Regulamentul UE referitor la metan, din cauza tensiunilor crescute în Orientul Mijlociu. Această cerere, cunoscută sub numele de „Stop-the-Clock”, a fost motivată prin considerente de securitate energetică și competitivitate economică.

Nu se specifică detalii suplimentare.

Comisia Europeană evaluează posibilitatea de a amâna anumite penalități până în anul 2029, o decizie care a primit sprijin din partea unei ramuri a sectorului petrolier și al gazelor, în ciuda faptului că reglementările UE referitoare la metan au fost implementate cu scopul de a combate una dintre cele mai semnificative surse de risipă energetică la nivel global.
Regulamentul UE privind metanul a fost conceput pentru a diminua risipa energetică, însă anumite sancțiuni ar putea fi suspendate temporar.

Este o întrebare pertinentă: putem continua să risipim resurse valoroase fără să avem repercusiuni?

Potrivit unor investigații desfășurate de entități și specialiști independenți, printre care Rystad Energy, Carbon Limits și Environmental Defense Fund (EDF) Europe, rezultă că nu există argumente convingătoare pentru noi amânări. Volume considerabile de petrol și gaze sunt disponibile pentru a îndeplini noile standarde europene. Pe de altă parte, regulamentul în vigoare include deja o strategie de implementare progresivă, care acordă operativilor și autorităților perioada necesară de timp pentru a concepe și ajusta mecanismele de urmărire, verificare și trasabilitate.

În plus, cheltuielile necesare pentru respectarea reglementărilor s-ar putea dovedi considerabil mai mici decât estimările făcute de sectorul industrial. O analiză efectuată de Carbon Limits relevă că cheltuielile legate de catalogarea, evaluarea și confirmarea emisiilor de metan se ridică la un procentaj infim, cuprins între 0,03% și 0,6% din valoarea output-ului produs. Aceste date nu par să pună în pericol competitivitatea domeniului.

Contrar unei opinii comune, datele Agenției Internaționale a Energiei (IEA) arată că implementarea strategiilor de reducere a emisiilor de metan nu este prea costisitoare. Se estimează că circa 70% din emisiile de metan generate de sectorul combustibililor fosili pot fi eradicate prin soluții tehnologice deja disponibile. În plus, o parte considerabilă din aceste diminuări poate fi realizată fără cheltuieli suplimentare, deoarece valoarea gazului recuperat ar putea compensa investițiile necesare.

Prin urmare, discuția nu ar trebui să se axeze pe întârzierea reglementărilor, ci mai degrabă pe facilitarea pregătirilor pentru intrarea lor în vigoare. Acest proces ar trebui să aibă ca obiectiv primordial oferirea de claritate și predictibilitate companiilor și organismelor guvernamentale însărcinate cu punerea în aplicare a normelor, și nu diminuarea obiectivelor ambițioase. În realitate, chestiunea esențială nu rezidă în cheltuielile necesare pentru respectarea reglementărilor, ci în costurile asociate risipei.

Există numeroase incertitudini și un motiv de îngrijorare în legătură cu România.

În contextul producerii de petrol și gaze naturale la nivel european, România figurează drept unul dintre principalii producători, ceea ce face ca această discuție să aibă o importanță aparte pentru ea. Pentru a combate eficient emisiile de metan, este imperios ca România să definească un sistem de sancțiuni corespunzător pentru companiile care persistă în a elibera metan în atmosferă.

Dimensiunea actuală a sancțiunilor propuse de Executiv are mai mult un caracter simbolic și nu are efectul scontat de a încuraja realizarea investițiilor necesare pentru respectarea Regulamentului UE privind metanul. În România, 19.000 de euro reprezintă plafonul maxim al penalităților, pe când în alte țări membre, precum Franța, sancțiunile pentru abateri similare pot depăși un milion de euro. Această discrepanță ridică îndoieli și trebuie să ne alerteze în legătură cu gravitatea cu care dorim să gestionăm această responsabilitate.

Obiectivul nostru strategic este reprezentat de reglementări clare, predictibile și uniform aplicate tuturor entităților care operează pe această piață. Nu este necesară repetarea amânărilor și nici acordarea de excepții fără să existe criterii clare. România a ratat deja mai multe termene importante pentru punerea în aplicare a Regulamentului UE privind metanul și se expune riscului de a fi supusă unei proceduri de infringement.

În situația actuală, accentul ar trebui să cadă pe recuperarea perioadelor pierdute, mai degrabă decât pe găsirea de noi motive pentru întârzieri. Reacționarea promptă devine esențială pentru a reveni la normalitate.

Este esențial să existe autorități capabile să acționeze eficient, mecanisme de control fiabile și un sistem de punere în aplicare care să inspire încredere atât în rândul investitorilor, cât și al cetățenilor.

Discuția privind emisiile de metan fără îndoială că surprinde multiple aspecte, dincolo de efectele sale asupra climei.
Această dezbatere are în vedere eficiența economică, securitatea energetică și sănătatea publică.
În esență, ea se axează pe utilizarea prudentă a resurselor disponibile, precum și pe responsabilitatea aferentă acestui demers.