Diagnosticat în trecut cu obezitate morbidă, la peste 170 de kilograme, psihologul Radu Leca a trecut printr-o transformare radicală. A slăbit peste 100 de kilograme, ajungând la un moment dat la o greutate extremă de 54 kg. În cadrul campaniei demarate de Libertatea, „Generația Fast-Forward: Povestiri despre ace, pastile și bisturie”, Radu Leca, psiholog clinician cu formare în psihonutriție, își spune povestea pentru a salva alți oameni din capcana soluțiilor miraculoase. Mărturia sa emoționantă este susținută de sfaturile chirurgilor bariatrici dr. Bogdan Smeu și dr. Ștefan Tucă, alături de cele ale medicului gastroenterolog dr. Alexandra Moise, despre ce înseamnă să-ți recapeți viața fără să-ți distrugi sănătatea.
https://www.youtube.com/watch?v=cZxPKXnvBKUPunctul de declic: „Tatăl tău e foarte mare și o să moară”
Pentru Radu Leca, lupta cu obezitatea nu a fost doar o luptă cu cântarul, ci și o suferință adâncă purtată în tăcere. Punctul de cotitură, cel care i-a zguduit întreaga existență, a fost o zi banală în care fiul său, Teo, pe atunci doar un copil mic, a venit acasă dărâmat de durerea vorbelor grele spuse de colegii de școală:„L-au pus pe fiul meu într-o situație grea. Mi-a spus: «Colegii au râs de mine și au zis: îl vezi pe omul ăla foarte mare și care o să moară, ăla-i tata lui Teo». Am avut mari, mari procese de conștiință. Am avut de ales concret între a-mi păstra viața și a-mi pierde viața. Ai primit un copil pe care să-l crești în dragoste și siguranță. Eu, ca obez, nu îi respectam binele superior. Am zis: «Te oprești din mâncat!»”, își amintește Radu Leca.
Speriat de gândul că își va lăsa copilul orfan, s-a dus, în sfârșit, la medic, deși mărturisește că „ura doctorii”. Însă realitatea din cabinet i-a tăiat respirația: „Nu au avut ce să-mi recolteze. Sângele era închegat. Au urmat luni foarte grele pentru mine, cu dureri infernale de cap, din cauză că sângele, nefiind oxigenat și fluid, nu mai putea să treacă prin artere. Era ca marmelada sângele meu. Nu au avut ce să scoată la analiză. Iar culoarea era neagră”, a spus Radu Leca.
Pericolul trombozei în obezitate: motivul pentru care sângele devine
„îngroașă”
în grăsime.
Motivul pentru care Radu Leca a trăit o stare dramatică se bazează pe procesele fiziologice legate de obezitatea extremă. Atunci când corpul acumulează cantități semnificative de grăsime, în special grăsimea viscerală, depozitată în adâncimea abdomenului și în jurul organelor, organismul intră într-o fază continuă de inflamație.
Specialiștii se referă frecvent la această condiție ca la un trafic congestionat: țesutul gras eliberează proteine și alte substanțe care rigidifică și îmbunătățesc lipiciositatea celulelor sanguine. În loc să se deplaseze curat și rapid prin arterele și venele, sângele își modifică textura, devenind mai dens și mai dificil de pompat, fenomen denumit medical creșterea vâscozității sangvine.
Studii indică faptul că vâscozitatea sângelui (whole blood viscosity) se ridică notabil odată cu gradul de obezitate, iar grăsimea abdominală alterează conturul celulelor roșii, făcându‑le să se aglomereze în grupuri compacte. În plus, supraponderalitatea stimulează coagularea sângelui, iar acest fenomen este direct corelat cu intensitatea obezității.
Atunci când fluxul sanguin devine gros și se oprește în vene, în special în extremitățile inferioare, pot apărea cheaguri de dimensiuni mari. Riscul se manifestă dacă un astfel de cheag se desprinde și circulă către plămâni (embolie pulmonară) sau către creier, ceea ce poate conduce la deces instantaneu sau la un accident vascular cerebral (AVC).
Frica paralizantă de moarte a eliberat pe Radu Leca din lanțurile obezității extreme. Aceeași frică a constituit momentul decisiv pentru Gabriela Cristea, vedeta de televiziune, care a declarat în cadrul campaniei Generația Fast-Forward că se temea să moară în somn.
Procesul de transformare a lui Radu Leca a presupus un calvar, în care a consumat exclusiv mâncare lichidă timp de 6 luni.
Radu Leca a pierdut mai mult de 100 kg. Însă reducerea masei corporale și restabilirea stării de sănătate au reprezentat un adevărat drum de supraviețuire. Acest proces a cuprins o intervenție chirurgicală, urmată de un plan dietetic strict și de monitorizare continuă de către personal medical.
Într-un interval de șase luni, lung și plin de suferință, Radu Leca nu a consumat niciodată alimente solide.
Timpul petrecut de mine fără mâncare solidă se duce către șase luni. Am început cu mâncare lichefiată, în speță apă și compot, supă strecurată. Trecerea de la farfuriile imense pe care le mâncam la mâncarea lichidă a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată pentru viața mea. Apoi am trecut la hrana pasată, ca la bebeluși.
Dar drumul l-a dus la o altă extremă dureroasă. A slăbit atât de mult, încât corpul îi ceda. Ajunsese la 54 de kilograme, iar mintea și corpul său purtau bătălii cumplite: „Când am ajuns la 53-54 kg, mă țineam de pereți ca să pot urca o treaptă. Hainele pe care le purtam erau S, după ce avusesem și mărimea 7XL… Dar cel mai rău a fost cu carnea, fiind înainte carnivor, mâncasem sute de vaci și de porci, dar timp de un an și ceva nu am mai consumat deloc carne. Dacă simțeam pe stradă mirosul de carne, fugeam! Îmi provoca stări foarte rele în interiorul meu. Mirosul mă înnebunea”, a povestit Radu Leca.
Psihologul subliniază că mâncatul compulsiv funcționează, în realitate, ca un anestezic emoțional aplicat peste răni adânci.
Anestezia din farfurie: Când emoțiile neplăcute (anxietate, stres, neputință) nu sunt exprimate, mâncarea devine „capacul pus peste o oală sub presiune”.Trapa dependențelor: Slăbitul brusc fără ajutor psihologic poate împinge pacientul direct în alte dependențe distructive (muncă până la epuizare, alcool, droguri).Treptat, Radu Leca a reintrodus hrana solidă după jumătate de an. Acum, consumă carne de vită în cantități infime.Lupta cu ispitele culinare: „Poftele îmi dau târcoale ca diavolul”
Pe măsură ce trecea timpul, Radu a crescut din nou în greutate, ajungând de la 53 kg la o stare de echilibru. Totuși, chiar și după mulți ani de la pierderea greutății, memoria metabolică continuă să fie o luptă permanentă.
Radu Leca mărturisește deschis cum își gestionează poftele extrem de puternice pentru mâncărurile care îl tentau în trecut: „Memoria metabolică este evident prezentă în mine. Creierul se bate să reajungă la 170 kg. Mi-e poftă de două lucruri: de o înghețată uriașă cu vanilie, ciocolată cu lapte, ciocolată amară și frișcă deasupra, și mi-e poftă de cartofi prăjiți în ulei de măsline cu ceapă, ouă ochiuri și cârnăciori. Poftele astea două îmi dau târcoale ca diavolul. Dar nu mă voi apropia niciodată de ele, combinate! Le mănânc separat, dacă vreau, în cantități mici, mici de tot, câteva lingurițe. Mă urc pe bicicletă, fac pași mulți, caut să fac lucruri care să mă facă să uit pofta. Strâng ambii pumni și îmi spun: «Radu, poți!»”
O ordine asertivă adresată creierului să se oprească din consum a determinat nu doar psihologul Leca, ci și artista Roxana Nemeș să aplice această strategie. În cadrul campaniei Generația Fast-Forward, Roxana Nemeș a dezvăluit realitatea privind pierderea rapidă în greutate:
„I-am spus creierului meu: e de ajuns! Mănânc puțin!”
Medicii specializați în chirurgia bariatrică explică ce înseamnă cu adevărat o intervenție de reducere a stomacului.
Chirurgia bariatrică, cunoscută și sub denumirea de obezitate severă, constă în o serie de intervenții asupra stomacului și a tractului digestiv, cu intenția de a ajuta indivizii să reducă semnificativ masa corporală. Această procedură nu este de natură estetică, ci reprezintă tratamentul obezității ca boală cronică, aducând în plus ameliorarea sau remisiunea unor afecțiuni grave asociate, cum ar fi diabetul de tip 2, hipertensiunea arterială și apneea în somn.
În rândul tinerilor, operația de reducere a capacității stomacului, cunoscută sub denumirea de gastric sleeve, este adesea percepută ca un remediu instantaneu. Dr. Bogdan Smeu și dr. Ștefan Tucă, experți în chirurgia bariatrică, detaliază procesul efectiv desfășurat în cadrul acestei intervenții și motivele pentru care nu constituie o „rezolvare de la sine”.
„Este evident că nu acționează doar mecanic. Hormonii intestinali secretați vor influența creierul la nivelul hipofizei, care va spune repede: «Mă satur, lasă-mă în pace!». Senzația apare prin modificarea hormonului GLP-1 și a grelinei. Dar nu e vorba doar de o cifră pe cântar! Dacă intervenția nu e dublată de pregătire, pacientul rămâne cu acel food noise, se gândește tot timpul la mâncare”, spune dr. Bogdan Smeu.
Cea mai populară metodă este micșorarea stomacului (gastric sleeve). „La Sleeve Gastrectomy se îndepărtează aproximativ 70–80% din stomac și obținem un stomac tubular, cu un volum mult mai mic, de aproximativ 100 ml”, arată dr. Ștefan Tucă.
O altă procedură foarte utilizată, în special pentru persoanele care suferă și de diabet sau reflux gastroesofagian sever, este bypassul gastric clasic (Roux-en-Y gastric bypass), care scurtează drumul hranei prin micșorarea stomacului și conectarea lui directă la o porțiune din intestinul subțire, scăzând astfel absorbția caloriilor. În spitalele românești se efectuează și o variantă simplificată a acesteia, numită mini-bypass gastric (one anastomosis gastric bypass), dar și proceduri complexe destinate obezității extreme, cum este diversia biliopancreatică (SADI-S/duodenal switch).
Pentru pacienții care nu își doresc o operație definitivă cu tăiere de țesut se poate apela la plierea stomacului, denumită și plicatură gastrică. „Plicatura gastrică este o tehnică prin care stomacul nu se taie, ci se invaginează și se coase cu fire neresorbabile, reducându-i-se volumul, însă are o rată de reîngrășare mai mare pe termen lung în comparație cu sleeve-ul”, explică dr. Tucă.
În cadrul campaniei Generația Fast-Forward, Vica Blochina, vedetă de televiziune și fostă balerină, a spus că a optat pentru plicatura gastrică după ce a acumulat 20 de kilograme în plus.
Mai există și opțiuni nonchirurgicale efectuate pe gură (endoscopic), cum sunt balonul gastric plasat temporar în stomac sau micșorarea endoscopică a stomacului (endoscopic sleeve gastroplasty). Totodată, chirurgii din țară efectuează frecvent și intervenții de revizie (chirurgie revisională), menite să corecteze o operație veche care nu mai dă rezultate.
Înainte de a începe orice procedură bariatrică, se efectuează o examinare minuțioasă. Pacientul trebuie să fie în stare bună din punct de vedere anestezic și psihologic, să înțeleagă pericolele implicate și să fie pregătit să adopte schimbări permanente în stilul său de viață.
După intervenție, există un risc major de carențe severe, care poate transforma pacientul într-un individ
„slab și bolnav”
.
Unul dintre cele mai dramatice avertismente lansate de dr. Bogdan Smeu privește riscul enorm la care se expun cei care refuză monitorizarea medicală postoperatorie: „Dacă nu vii la controale, e cea mai proastă decizie pe care poți să o iei în viața ta: să te operezi de stomac într-un spital cu experiență și să nu mai vii la controale. Pentru că, după operație, aceste efecte pozitive ale scăderii în greutate sunt însoțite de niște carențe care, dacă sunt neglijate, vor face viața pacientului un calvar, o viață poate mult mai grea decât cea de dinainte, când avea multe kilograme în plus. Acum este slab și bolnav. Unele boli sunt cu adevărat dramatice: carențe de la o anemie, unde poți să ajungi să cazi pe stradă, până la carențe care dau deficite neurologice, uneori irecuperabile. Sunt pacienți care nu mai pot să meargă, pacienți care au tremurături, care au sindroame anxioase, care au depresii doar prin faptul că nu au venit la un control banal și nu li s-au dat niște vitamine sau sunt operați undeva peste hotare, mai ieftin, unde nu există niciun control al evoluției postoperatorii. Această chirurgie, față de alte chirurgii unde, după ce te-ai vindecat, poți să uiți numele spitalului, te leagă de acel spital sau de un centru medical”.
Chirurgul Smeu precizează că astfel de complicații pot fi prevenite. „Ca să nu le facă, pacienții sunt văzuți de o echipă care are în componență: nutriționist, dietetician, diabetolog, cardiolog, toți specialiștii de care au nevoie pentru ca ei să meargă bine.”
Potrivit Radu Leca,
„operația bariatrică, gastric sleeve, de exemplu, realizată în România, te ajută să fii o nouă persoană. Ea reprezintă un paznic al minții.”
Gastroenterologii se întrebă cum se raportează la administrarea de vitamine pe tot parcursul vieții și la monitorizarea continuă?
Avertismentele dr. Alexandra Moise, specialist în gastroenterologie, se aliniază perspectivei chirurgilor, subliniind necesitatea unei discipline riguroase postoperatorii.
Vitamine pe viață: „După gastric sleeve se recomandă suplimentare cu vitamine și minerale pe termen lung, de regulă pe tot parcursul vieții, împreună cu analize periodice (multivitamine, B12, fier, vitamina D, calciu). Lipsa monitorizării poate duce la anemie, afectare neurologică, slăbiciune musculară și probleme osoase. Suplimentele nu reprezintă un eșec al operației, ci o parte obligatorie a tratamentului.”Complicațiile digestive: Medicul menționează posibilitatea apariției refluxului gastroesofagian, a grețurilor, vărsăturilor, litiazei biliare cauzate de slăbirea rapidă sau a stenozei.Mesajul sintetic al dr. Bogdan Smeu pentru toți cei care iau în calcul chirurgia obezității rămâne ferm: „Chirurgia durează o oră. Urmărirea durează toată viața.”Victoria lui Leca: Cursa pe bicicletă și viața la 84 kg
În prezent, Radu Leca a renunțat la coșmarul de 170 kg, însă nu se uită de nicio clipă a învățăturii dobândite. Când s-a urcat din nou pe o bicicletă românească Pegas, la 130 kg, a simțit o renaștere.
„M-am urcat pe o bicicletă Pegas cu șa lungă și coarne mari. Din momentul ăla, când am simțit bicicleta sub mine, nu m-am mai oprit! Azi vin cu bicicleta la muncă. Iar cel mai frumos moment a fost când fiul meu, Teo, mi-a spus: «Sunt mândru de tine! Să știi că mi-ai schimbat și mie viața». Când ieșim amândoi cu bicicleta, el mă plimbă pe mine, are nevoie de mine. Asta e victoria mea”, mărturisește Radu Leca.
Radu Leca se află în prezent la 84 de kilograme, are o dispoziție excelentă și reușește să-și mențină tensiunea arterială sub control.
„Sunt undeva la 84 de kilograme și nu îmi este rușine cu numărul ăsta. Nu mai amețesc, nu îmi mai este rău și țin pe loc cât pot problemele cu tensiunea. Dar lupta este zilnică. Pentru toți cei din Generația Fast-Forward care vor să slăbească într-o lună prin metode extreme, le spun: a-ți pune viața în pericol este un sport extrem! Aveți grijă de voi și învățați să vă iubiți viața alături de medici specialiști.”
În cadrul campaniei Generația Fast-Forward, Sorina Ispas, medic diabetolog și fost pacient cu obezitate, a povestit cum a slăbit 20 kg cu injecții, iar medicul Florin Bălănică, acela care a inventat o metodă de tratare a obezității, a spus că a reușit să dea jos 104 kg în 8 luni.
COMENTARII / 0