Gheorghiu-Dej, Stalinul României: O Moștenire Îmbucurătoare

A îndeplinit rolul de instrument al lui Stalin cu o supunere totală, Gheorghe Gheorghiu-Dej a eliminat adversarii săi politici și a înlăturat rivalii din cadrul partidului.
Abordarea sa era una lipsită de scrupule, fiind adept al tacticilor ascunse și al atacurilor nedrepte.
Deși putea părea o persoană afabilă și modestă, în realitate era un lider autoritar, dominat de o sete de glorie și de putere nemărginită.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost adevăratul stăpân și cel care a profitat de pe urma regimului ilegitim și criminal cunoscut sub numele de „RPR”. Acest regim sângeros s-a menținut prin Securitate și a caracterizat prin crime politice, atât individuale, cât și în masă.
La suprafață, el a părut afabil și amabil, dar în realitate era împrejmuit de ranchiună și suspiciune și nu avea nicio urmă de blândețe.

Nu a existat niciodată un om mai abil în a-și ascunde adevărata fire

Citește șiCălin Georgescu, la ieșirea de la CAB: „Îi mulțumesc lui George Simion pentru integritate”. Care era planul lui pentru liderul AUR

, fiind cunoscut pentru modestia și cumpătarea sa, însă ascundea sub mânecă stiletul asasin și a purtat în inima sa inclementa și duritatea celui care a ordonat și a săvârșit crime.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

Într-o discuție avută în 1982 cu Alexandru Șiperco, fostul ideolog șef Leonte Răutu a relatat o întâmplare din vara anului 1962. Acest eveniment a avut loc la Mangalia cu ocazia ziua onomastică a lui Emil Bodnăraș, un spion sovietic care a devenit membru al Biroului Politic** și **vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a răspuns printr-un discurs vehement la o posibilă loialitate divizionară din partea cuiva, acuzând o îndepărtare de la „elementele sănătoase” aflate la conducerea Partidului.
În loc de o declarație de sprijin, acesta a lansat o critică acerbă.
Alexandru Bodnăraș a înțeles semnalul și a acceptat mustrarea fără să se împotrivească.
Dej era cunoscut pentru lipsa de încredere în cei din jur, însă afișează o atitudine amicală și binevoitoare.
El a reușit să atragă Alexandru Jar într-o capcană, determinându-l să dezvăluie în public mărturisirile pe care i le-a făcut.
Ulterior, l-a acuzat pe Jar de „liberalism anarhic” și de „atenuarea spiritului partinic”.

Pentru a trasa o schiță credibilă a dictatorului, documentele de arhivă oferă informații prețioase, însă rămân insuficiente. Ele necesită o contextualizare în cadrul scenei politice a partidului cu care s-a afiliat. Abia atunci pot fi descifrate resorturile, percepțiile, amintirile, sentimentele și reacțiile care au modelat cultura politică a comunismului din România.
Acestea din urmă au constituit un amalgam de emoții, afinități și adversități.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a jucat un rol crucial în pregătirea lui Ceaușescu pentru succesiune, fiind practic mentorul său.
Personalitatea lui Gheorghiu-Dej a fost una complexă, caracterizată prin trăsături negative, precum cruzimea și lipsa de scrupule, care au fost însă exploatate în scopul consolidării puterii sale.
Născut la 8 noiembrie 1901, Gheorghiu-Dej a decedat la 19 martie 1965, lăsând în urmă o moștenire politică profund controversată.