După vârsta de 40 de ani, consultațiile oftalmologice periodice ne pot salva de la boli grave, aşa cum sunt glaucomul şi cataracta, principalele cauze de orbire, la nivel mondial. Glaucomul este, de cele mai multe ori, asimptomatic, iar evoluţia sa este lentă şi tocmai de aceea, pacienţii ajung la medic abia în faze mai avansate ale bolii. Dr. Flaviu Iuoraş, medic specialist în oftalmologie în hyperclinicile MedLife din Braşov dă asigurări că, atunci când e depistat la timp, glaucomul poate fi ţinut sub control prin tratament administrat toată viaţa. Glaucomul nu este o sentinţă la orbire, dar trebuie ţinut sub observaţie, prin controale oftalmologice periodice.
jumătate dintre indivizii care suferă de glaucom nu primesc un diagnostic.
Glaucomul se manifestă prin deteriorare continuă a nervului optic, rezultată în pierderea fibrelor nervoase, iar această pierdere poate fi sau nu însoțită de creșterea presiunii intraoculare care depășește toleranța personală.
Citește șiExpresia virală care ridică întrebări despre influența internetului asupra copiilor. Avertismentul psihologilor pentru părinți
„Glaucomul este o boală a ochiului care poate afecta pe oricine, mai ales persoanele în vârstă, și care, fără tratament, duce la orbire. A fost descrisă ca un «hoț tăcut al vederii» deoarece, de obicei, nu se manifestă prin niciun fel de semne sau simptome. Chiar și astăzi, în ciuda progreselor medicinei, glaucomul reprezintă, alături de cataractă, principala cauză de orbire la nivel mondial. Pentru anul 2020, statisticile estimau existența a peste 80 de milioane de persoane afectate și a cel puțin câteva milioane de persoane cu vedere scăzută sub pragul de orbire legală. În România, Societatea Română de Glaucom a numărat în evidenţele medicale 140.000 de pacienţi care suferă de această boală. Mai îngrijorător este că majoritatea studiilor apreciază că aproximativ jumătate dintre persoanele cu glaucom NU sunt diagnosticate şi deci NU știu că au această afecțiune”, a subliniat dr. Flaviu Iuoraş.
Glaucomul reprezintă, de fapt, o colecție de afecțiuni ce împărtășesc trăsături similare și care, prin multiple mecanisme, afectează nervul optic, determinând o pierdere graduală și permanentă a vederii, adaugă medicul.
„Pentru a explica mai exact ar fi utilă comparația frecvent folosită a ochiului cu un aparat foto. Imaginile, atât în creierul nostru, cât și pe un ecran sau pe hârtie, se formează din lumina care pătrunde printr-un sistem de lentile cu diafragmă până la nivelul senzorului sau filmului fotografic. Informația brută e transmisă mai departe prin cabluri către procesorul care o transformă în imagine, poză. În cazul ochiului, lentilele care dirijează lumina sunt corneea și cristalinul, iar irisul și deschizătura din mijlocul său, pupila, funcționează ca o diafragmă care reglează cantitatea de lumină pentru rezultate optime. Lumina ajunge la nivelul retinei, o structură neuronală extrem de complexă situată în partea din spate a interiorului ochiului.
Oftalmologii numesc frecvent retina «prelungire a creierului» deoarece e formată din neuroni specializați, cei mai cunoscuți dintre ei având celebrele conuri și bastonașe despre care am învățat toţi la școală. Particulele de lumină ajunse aici declanșează în acești neuroni un lanț de schimbări chimice complexe care, în final, produc semnale electrice. Acestea sunt transmise către creier prin fibre nervoase (alți neuroni) din interiorul retinei, care se unesc în mănunchiuri și formează un cablu care părăsește ochiul, traversează creierul și ajunge în cortexul vizual, acolo unde imaginile finale sunt procesate și interpretate. Acest «cablu» se numește nerv optic, iar capătul său ocular, capul nervului optic vizibil direct la examenul oftalmologic, împreună cu fibrele nervoase retiniene sunt structurile oculare afectate de către glaucom”, a explicat medicul oftalmolog.
Creșterea presiunii intraoculare constituie factorul esențial al glaucomului.
În ciuda faptului că detaliile exacte rămân insuficient documentate, de regulă se observă o creștere a presiunii intraoculare, care, în timp, deterioră fibrele nervului optic.
Presiunea intraoculară poate fi ilustrată comparând ochiul cu o minge inflată. Forma și tonusul acestuia sunt susținute de tensiunea lichidului intern, denumit umor apos. Acest fluid este generat de corpul ciliar, o structură situată în spatele irisului, și este evacuat printr-un tip de „burete” inelar ce înconjoară irisul în adâncime și se conectează la un canal pe peretele ocular. În pacienții sănătoși există un echilibru între producția și eliminarea lichidului, însă la cei cu glaucom fluxul de evacuare este restricționat din diverse motive, ceea ce duce la creșterea presiunii în interiorul ochiului.
Prin mecanisme pe care nu le cunoaștem deplin, această presiune intraoculară crescută afectează fibrele nervoase retiniene și capul nervului optic, producând glaucomul. În fibrele afectate, metabolismul nu se mai desfășoară normal, iar imaginile transmise încep să fie incomplete, cu pete sau porțiuni lipsă”, a precizat oftalmologul.
Glucomul, o afecțiune ce se dezvoltă încet.
În stadiile timpurii ale afecțiunii, pacienții nu recunosc semnele, pentru că sistemul nervos activează și umple zonele necompletate prin interpretare activă și prin utilizarea imaginii primite de la ochiul opus, și mai explică dr. Iuoraş.
„Primele afectate sunt fibrele care preiau informații din zonele periferice, mai puțin importante și detaliate ale vederii. Din acest motiv glaucomul progresează către orbire fără să anunțe în vreun fel. Pacienții păstrează o vedere centrală bună până în fazele finale ale bolii, însă e o vedere tunelizată, ca printr-un tub sau țeavă de pușcă. De aceea, ei acuză mai frecvent în evoluția bolii apariția unor pete în câmpul vizual sau loviri accidentale de obiecte periferice. În final, fără tratament, și acuitatea vizuală centrală se prăbușește”, a menţionat oftalmologul.
Se recunoaște existența numeroaselor forme de glaucom, din care majoritatea nu au o cauză identificată. În plus, această afecțiune poate fi cauzată de diverse factori, schimbări sau afecțiuni oculare sau sistemice, precum și de utilizarea unor substanțe, printre care corticosteroizii.
„De cele mai multe ori, lichidul are acces la sistemul de scurgere, blocajul fiind în interiorul acestuia. Numim această formă glaucom cu unghi deschis. La majoritatea pacienților presiunea intraoculară e mai mereu crescută fără tratament. Uneori, glaucomul poate progresa chiar și cu o presiune oculară normală, cauza putând fi o irigare insuficientă cu sânge a fibrelor retiniene. Alteori, diverse reziduuri patologice, pigment irian, celule inflmatorii, medicamente sau chiar celule sangvine în urma traumatismelor pot înfunda sistemul de scurgere.
În alte cazuri, zona de scurgere a umorului apos e îngustă, înghesuită, iar lichidul nu are acces eficient. Vorbim atunci de glaucom cu unghi îngust sau închis, iar în ultima situație poate apărea o urgență oftalmologică majoră, atacul de glaucom, adică creșterea bruscă severă a presiunii intraoculare, cu dureri mari de ochi sau cap, grețuri sau vărsături și pierderea rapidă a vederii fără tratament”, a explicat medicul.
Factorii de risc pentru apariţia glaucomului
Vârsta constituie factorul de risc esențial pentru dezvoltarea glaucomului, iar această boală apare în mod obișnuit după ce se trece de 40 de ani.
Factorul de risc pe care îl putem controla în mod direct este presiunea intraoculară. În plus, în timpul unui examen oftalmologic pot fi detectați alți factori specifici, cum ar fi corneea subțire sau dioptrii ridicate.
Factorul genetic nu este nici el de neglijat. În general, pentru formele principale de glaucom, genetica e foarte complexă, cu sute de gene implicate. Din acest motiv, cu excepția unor cazuri punctuale, nu sunt încă disponbile sau recomandate teste genetice precise. Există, însă, și anumite forme cauzate de mutații punctiforme sau monogenice cunoscute. Aceste forme includ unele cazuri de glaucom congenital, care apare încă de la naștere, glaucom juvenil sau cu agregare familială care indică prezenţa bolii la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii, inclusiv din generaţii diferite”, a subliniat medicul oftalmolog.
Alte afecțiuni sistemice, în special diabetul zaharat de tip 2 și hipertesiunea arterială, reprezintă, de asemenea, factori de risc.
Identificarea timpurie este de o importanță majoră.
dr. Flaviu Iuoraş subliniază că nu există niciun mijloc de a preveni apariția glaucomului; din această cauză, cel mai esențial factor este ca afecțiunea să fie identificată și tratată cât mai curând posibil.
Modul unic de a identifica glaucomul constă în examinarea oculară care include evaluarea presiunii intraoculare și verificarea biomicroscopică a fundului ocular, permițând observarea directă a capului nervului optic. În cazul în care se detectează schimbări ce ar putea semnala glaucom, se realizează ulterior diverse teste și măsurători pentru a confirma diagnosticul. Aceste examinări sunt contemporane, rapide, fără durere și utilizează exclusiv lumină, fiind neiradiante. Ele pot fi efectuate de mai multe ori pentru a monitoriza progresul bolii și eficacitatea tratamentului.
Astfel, perimetria computerizată generează o hartă minuțioasă a sensibilității luminoase la punctele cheie ale câmpului vizual, în timp ce tomografia oculară în coerență optică (OCT) captează și evaluează direct structura capului nervului optic și grosimea stratului de fibre nervoase retiniene; pahimetria corneeană măsoară grosimea corneei și indică precizia valorilor presiunii intraoculare, iar o cornee mai subțire este legată de un risc crescut de glaucom.
O altă analiză crucială este gonioscopia, care oferă o imagine clară a zonei de drenaj a umorului apos. În această procedură, pe suprafața ochiului se pune o lentilă dedicată, în timp ce se administrează anestezie oculară sub formă de picături; pacientul raportează un disconfort foarte redus, a declarat medicul.
Tratamentul nu reface glaucomul, însă îl menține sub control.
până în prezent, nu există un tratament capabil să vindece această afecțiune, însă glaucomul poate fi menținut sub control prin metode simple și nu devine o condamnare la orbire dacă este monitorizat periodic.
Calitatea vizuală poate fi păstrată la aproape toți pacienții printr-un tratament simplu, care trebuie aplicat pe tot parcursul vieții. Îmi place să-i motivez pe pacienții
De multe ori diagnosticul de glaucom poate fi un adevărat șoc pentru pacienți de aceea e esențial să subliniem de la început că, în general, boala NU reprezintă o condamnare și NU afectează calitatea vieții. Pacienții cu glaucom pot desfășura toate activitățile obișnuite și se pot bucura în continuare de viață. Tratamentul standard are ca scop scăderea presiunii intraoculare la valori normale și pentru peste 80% dintre pacienți acesta înseamnă doar administrarea a 1-2 picături oculare în fiecare zi, precum și vizite scurte la medicul oftalmolog de 1-2 ori pe an. Această rutină trebuie menținută toată viața pentru a fi siguri că boala nu progresează și că nu există riscul deteriorării vederii. Există mai multe tipuri de picături foarte eficiente, ușor de administrat, cu efecte secundare minime, și, în plus, gratuite în România”, a explicat oftalmologul.
Procedurile laser pentru glaucomul ce nu răspunde la picături
Când soluțiile de picături nu corespund nevoilor pacientului sau nu mai sunt suficiente, se pot recurge la anumite intervenții cu laser, realizate în cabinet, care sunt rapide și fără durere și pot optimiza fluxul de lichid intraocular.
„Trabeculoplastia laser selectivă e indicată în glaucomul cu unghi deschis și funcționează prin lărgirea și curățarea micro-orificiilor de scurgere. Iridotomia laser e utilă în glaucomul cu unghi închis și creează unul sau mai multe mici orificii periferice în iris pentru o nouă cale de scurgere. Alte metode, efectuate sub anestezie locală, precum ciclofotocoagularea cu laser microplulsat reduc producția de lichid la nivelul celulelor specializate ale ochiului cu ajutorul unor pulsuri discrete de energie laser.
Intervenția chirurgicală în glaucom
În cazurile excepționale în care metodele convenționale nu dau rezultate, se poate recurge la tehnici chirurgicale avansate și eficiente, printre ele trabeculectomia, considerată standardul de aur, în special în situații severe, deși implică un risc mai mare de complicații. În prezent, se practică numeroase MIGS, care oferă recuperare rapidă și complicații reduse, prin utilizarea unor echipamente microscopice sofisticate pentru drenaj, a subliniat dr. Iuoraş.
Modul de viață ce sprijină pacientul cu glaucom.
Deși nu există metode specifice de prevenție, un mod de viață sănătos este benefic pentru reducerea riscului total de glaucom și pentru îmbunătățirea evoluției sale.
„Un stil de viaţă sănătos include o dieta bogată în alimente proaspete, neprocesate, bogate în anti-oxidanți – precum legume cu frunze verzi, fructe de pădure, pește, hidratarea suficientă, însoțită de consumul eșalonat al apei și altor lichide pe durata unei zile, consum moderat de cofeină, activitatea fizică moderată, mersul pe jos, fără efort și exerciții fizice intense care pot crește presiunea intraoculară mai ales în anumite forme de glaucom. Pentru pacienții cu glaucom cu unghi închis sau îngust e foarte important să evite să petreacă mult timp în medii întunecate sau cu lumină puțină, de exemplu să privească la televizor într-o cameră fără altă sursă de lumină. Aceste condiții precum și unele medicamente disponibile fără rețetă, cum sunt decongestionante nazale, medicamente anti-răceală sau antialergice, pot declanșa atacuri de glaucom”, a subliniat medicul oftalmolog.
Ce pot realiza un test genetic pentru pacienții cu risc
Datorită inovaţiilor tehnologice şi informaţionale în domeniul medical, se estimează că tratamentul glaucomului va deveni tot mai eficient, spune medicul.
„Cred că în curând vom utiliza implanturi intraoculare cu eliberare prelungită de substanțe active, fără să fie nevoie de picături sau echipamente cu microsenzori de presiune pentru monitorizare constantă, inclusiv lentile de contact sau noi microdispozitive inteligente pentru drenaj, mai subțiri decât un fir de păr. De asemenea, vom înțelege mai bine genetica implicată în dezvoltarea bolii și vom beneficia de metode optimizate de neuroprotecție. Chiar şi acum, prin testul genetic Longevity 100+ dezvoltat de MedLife, pacienţii pot descoperi predispoziţii pentru anumite boli oftalmologice, precum degenerescența maculară legată de vârstă sau anumite mutații implicate în glaucom şi astfel, pot avea mai multă grijă de ei prin consulturi oftalmologice periodice”, a conchis dr. Flaviu Iuoraş.
Acest material beneficiază de sprijinul MedLife, cea mai extinsă rețea privată de servicii medicale din România, și se înscrie într-un proiect vast de informare și instruire, axat pe prevenție și pe adoptarea unui stil de viață sănătos pe termen lung.
MedLife tratează fiecare pacient cu grijă și responsabilitate, concentrându-se pe nevoile concrete ale individului. Deciziile clinice se fundamentă pe evaluări detaliate, susținute de echipe multidisciplinare de specialiști competenți și de tehnologii de ultimă oră. În plus, prin metode avansate de diagnostic și intervenție, și recent prin expertiza în genomică, MedLife poate identifica în faza incipientă riscurile asociate bolilor frecvente sau a stilului de viață
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe detalii privind serviciile disponibile pot fi consultate la www.medlife.ro.
COMENTARII / 0