Harvard: ce se întâmplă cu o inimă bătrână transplantată în corp tânăr

Un studiu nou, difuzat pe platforma bioRxiv și încă în curs de evaluare de către experți Conducerea cercetării a fost asigurată de biologul molecular Jesse...

Un studiu nou, difuzat pe platforma bioRxiv și încă în curs de evaluare de către experți

Conducerea cercetării a fost asigurată de biologul molecular Jesse Poganik, de la Harvard Medical School.

Chiar dacă tendința noastră este să legăm îmbătrânirea biologică de numărul anilor de viață, acest proces se dovedește a fi mult mai sofisticat, fiind influențat de transformări moleculare și fiziologice.

Citește șiDupă AVC, pericolul persistă: investigație pentru cauză și prevenire

Cercetătorii au apelat la

„ceasuri epigenetice”

, aparate ce evaluează grupările asociate ADN-ului, în scopul de a stabili vârsta biologică a inimilor transplantate.

Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au realizat transplanturi de inimă între șoareci de vârste diferite. Metoda utilizată presupune conectarea unei a doua inimi la vasele de sânge ale gâtului șoarecelui receptor, păstrând totodată inima originală.

În intervalul de 4–6 luni, studiile au indicat că inimile transplantate se aliniază cu vârsta biologică a gazdei: inima învechită devine mai tânără în șoarecii tineri, iar inima tânără se îmbătrânește mai rapid în șoarecii în vârstă.

Conform ScienceAlert.com, inima transplantată începe să adopte vârsta biologică a corpului în care este introdusă.

În scopul confirmării rezultatelor, grupul condus de Poganik a examinat probe de țesut cardiac obținute de la 11 pacienți umani, în timpul sesiunilor de monitorizare post-transplant. Intervalul de vârstă dintre donatori și receptori a oscila între 24 și 50 de ani.

Specialiștii au observat că vârsta biologică a inimilor transplantate se apropia mai mult de cea a receptorilor decât de cea a donatorilor. Sursa citată subliniază că acest efect ar putea lărgi criteriile de selecție pentru donatorii de inimă, în special în cazul pacienților tineri.

Conform ScienceAlert.com, acest efect ar putea lărgi criteriile de selecție pentru donatorii de inimă.

În afară de studiile moleculare, cercetătorii au examinat informațiile privind funcționarea inimilor transplantate, obținute de la numeroși pacienți în intervalul de un an de la intervenție. Concluziile indică că atât forma, cât și activitatea inimii sunt mai puternic asociate cu vârsta biologică a receptorului decât cu cea a donatorului.

Capacitatea de exercițiu și consumul maxim de oxigen scad pe măsură ce receptorul îmbătrânește, fără a depinde de vârsta inimii transplanate.

În prezent, inimile provenite de la donatori sub 45 de ani sunt prioritizate, în timp ce doar câteva programe acceptă organele de la donatori cu vârsta peste 50 de ani.

Potrivit cercetării, inimile mai vechi ar putea experimenta o „rejuvenare biologică” dacă sunt transplantate în corpuri tinere. Această posibilitate ar putea mări considerabil baza de donatori, salvând un număr mai mare de vieți.

Deși descoperirile sunt promițătoare, studiul nu clarifică dacă „rejuvenarea” inimilor bătrâne se traduce în rezultate pe termen lung mai bune. Nu se știe cât de rapid se produce transformarea sau dacă alte organe transplantate prezintă schimbări similare.

Poganik și echipa sa au descoperit schimbări în funcțiile mitocondriale și metabolice ale inimilor transplantate la șoareci, indicând o posibilă legătură între aceste trasee și modul în care organismul afectează organele.

„Datele noastre controlate riguros, atât la șoareci, cât și la oameni, oferă dovezi convingătoare despre asimilarea vârstei biologice a țesuturilor în medii sistemice heterocronice”, afirmă cercetătorii.

Acest studiu trasează căi inovatoare în îmbunătățirea procedurilor de transplanturi de organe și insuflă speranță celor care așteaptă o nouă oportunitate de a trăi.

COMENTARII / 0