Herson: eliberat de ruși, dar nu de război – Asta nu e viață

La aproape patru ani după ce forțele ucrainene au eliberat Hersonul, orașul rămâne pe linia frontului în războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei. Despărțiți de teritoriul controlat de ruși doar de fluviul Nipru, locuitorii trăiesc sub focul necruțător al artileriei, al bombelor ghidate și al miilor de atacuri cu drone. Dronele rusești FPV au devenit cea mai mare amenințare, vizând infrastructura, echipele de intervenție și civilii – în ceea ce localnicii numesc „vânătoare de oameni”, scrie Kyiv Post într-un reportaj din orașul devastat de război.

De când forțele ruse s-au retras peste Nipru în noiembrie 2022, fluviul a format o linie de front în mare parte statică prin regiunea Herson. Însă războiul din jurul său a continuat să evolueze. Artileria, tancurile, bombele ghidate și mii de drone rusești ajung acum într-un oraș aflat la doar câteva sute de metri de teritoriul stăpânit de inamic, reconfigurând viața civilă, infrastructura esențială și activitatea celor care apără Hersonul din cer.

Niprul traversează centrul Ucrainei, trecând prin Kiev, unde rachetele balistice rusești reprezintă în prezent una dintre cele mai imediate amenințări pentru capitală și pentru populația sa, înainte de a se îndrepta spre sud, printr-un peisaj de câmpuri, lacuri de acumulare și câmpii întinse până la Marea Neagră.

Citește șiReluarea atacurilor împotriva Iranului este „extrem de puţin probabilă”, spune Donald Trump: „Sunt o naţiune în declin”

Herson se află într-o zonă în care fluviul nu mai curge simplu peste țară, ci devine un separator.

Râul a devenit linie de front.

În noiembrie 2022, în momentul în care armata ucraineană a recâștigat Hersonul și trupele ruse s-au retras dincolo de râul Nipru, acest fluviu a devenit una dintre cele mai durabile fronturi de luptă. Mai departe, spre est, linia de front a continuat să evolueze prin sate, câmpii și fâșii de pădure, în care ambele faze au câștigat și pierdut teritorii. În această zonă, configurația fundamentală a conflictului a permanat aproape neschimbată: Ucraina deține orașul situat pe malul vestic, în timp ce trupele ruse sunt baricadate pe cealaltă parte a râului.

Un front liniar nu presupune un conflict liniar. În decursul anilor, ambele faze au consolidat, s-au ajustat și au remodelat întreaga regiune de-a lungul râului într-un spațiu în care schimbările bruște ale războiului aerian cu drone se manifest

În urmă cu doar câteva zile, pe 19 august, o dronă FPV rusească a lovit un autobuz municipal care circula în districtul Korabelnîi din Herson. Patru pasageri au pierdut viața, iar cinci alți au suferit răniri.

„Vânătoarea de oameni”

Este posibil ca orașul să fi fost eliberat de sub ocupație, dar nu și de sub războiul în sine. Artileria, mortierele și salvele trase de tancuri pot lovi de peste fluviu. Dronele FPV au adăugat însă o nouă dimensiune acestui pericol. În permanență, ele caută orice mișcare, își schimbă direcția și își urmăresc țintele pe străzi.

În Herson se folosește un termen specific pentru evenimentul de aici:

„vânătoare de oameni”

Această expresie este adoptată de locuitori, oficiali și de cei implicați în cartierele cele mai expuse, pentru a ilustra cum operatorii de drone ruși vânează civilii în mod deliberat.

Vehiculele, bicicliștii și pietonii au fost simultan ținta atacurilor. În primele zile ale lunii August, imagini răspândite pe scară largă arătau un comerciant de fructe din Herson care încerca să scape de o dronă FPV care îl urmărea în jurul vehiculului său, în timp ce își folosea duba ca scut. A supraviețuit exploziei, însă a suferit răniri cauzate de șrapnel.

În acea zonă unde orașul se schimbă în Zona Roșie.

Herson a devenit un exemplu de cum un pericol poate transforma aspectul orașului: plasele anti-dronă, extinse peste drumuri în diverse zone ale orașului, sunt cele mai evidente pe principalele artere, creând baldachine lungi peste circulația de dedesubt.

Vehiculele se deplasează rapid pe drumurile urbane, deoarece minimizarea timpului petrecut în interiorul unui vehicul a devenit o normă de bază pentru traversarea orașului. În zonele cele mai riscante, chiar și regulile de bază ale traficului sunt inversate. Conducătorii și ocupanții vehiculului sunt încurajați să nu poarte centurile de siguranță și să păstreze portierele deschise, pentru a putea părăsi rapid vehiculul dacă apare o drone în apropiere, în câteva secunde.

Tavriiski se află în nordul stației parțial deteriorate și momentan neutilizate, unde încă există indicii ale unei vieți urbane obișnuite. Cafenelele și restaurantele funcționează, locuitorii fac cumpărături, iar traficul circulă prin intersecții. Totuși, normalitatea rămâne condiționată. Explozia răsună în tot orașul, atacurile rusești lovesc toate cartierele și devin din ce în ce mai frecvente săptămână după săptămână.

Spre Nipru, peisajul urban începe să arate vizibil diferit. Aici este locul unde Hersonul lasă treptat cale liberă la ceea ce locuitorii și cei care lucrează acolo numesc Zona Roșie. Cu cât se înaintează mai mult spre sud, cu atât viața publică se retrage, până când se ajunge la porțiuni unde aproape nimeni nu mai merge pe jos. Tot mai multe ferestre sunt baricadate cu scânduri, apoi clădiri întregi. Sticla spartă zace pe stradă după stradă, strălucind între gropi și fragmente de zidărie.

Zona Roșie nu dispune de o limită exactă. În esență, nu reprezintă o delimitare oficială, ci mai degrabă o descriere a proximității și a expunerii. Această zonă a orașului se caracterizează prin faptul că râu și malul, controlat de ruși de cealaltă parte, rămân mereu aproape.

În fiecare săptămână se înregistrează peste 2.000 de drone.

Iaroslav Șanko neagă diferența dintre zonele numite galbene și roșii.

„Întreg Hersonul se află într-o zonă de luptă activă”

declara șeful Administrației Militare a Orașului, potrivit Kyiv Post.

„Nu există niciun loc sigur, niciunul în comunitatea Herson sau în oraşul propriu-zis.”

Șanko se află la o masă într-una dintre puținele cafenele care încă funcționează în Zona Roșie. Nu comandă cafea și nu se atinge de apă. Comportamentul său este calm și sigur, iar răspunsurile sale sunt rapide și ferme.

Orașul din apropiere – apa și energia electrică, spitalele, transportul, evacuările și oamenii care încearcă să mențină toate acestea funcționale – devine, în final, sub controlul său.

Statistici ilustrează amploarea situației. Conform lui Șanko, peste 2.000 de drone rusești sunt detectate deasupra Hersonului săptămânal, iar aproximativ 90% sunt interceptate, distruse sau neutralizate prin bruiaj. Numărul real ar putea fi și mai mare. Amenințarea rămâne în continuă evoluție.

În comparație cu anul precedent, el menționează că Rusia nu se limitează doar la lansarea unui număr mai mare de drone, ci și la adaptarea tehnologiei din spatele lor – frecvențele, componentele, sistemele de ghidaj și alte caracteristici.

Dronele reprezintă tehnologii în continuă schimbare.

Făcând ajutor, devii un obiectiv.

Riscul nu se oprește la ultimă lovitură pentru cei implicați în intervenție post-atac. Încercarea de a ajunge la victimele rănite poate expune salvatorii la pericol.

El adaugă că polițiști, medici, pompieri și lucrători municipali au suferit toate loviturile.

„Ei sunt o țintă prioritară pentru inamic.”

În cele mai periculoase regiuni, ambulanțele și vehiculele de poliție ar putea să nu poată intra, ceea ce determină autoritățile să se sprijine pe vehicule blindate și pe echipe de evacuare special pregătite.

Chiar și un lucru banal precum ridicarea unei mașini arse poate deveni o operațiune de securitate. Epavele rămân împrăștiate de-a lungul drumurilor din Zona Roșie, uneori pentru că îndepărtarea uneia necesită trimiterea de echipamente grele și a unui echipaj pe o stradă expusă, punându-i pe toți în pericol.

„Principala problemă este factorul de securitate”, declară Șanko.

Infrastructura se confruntă cu aceeași problemă, dar într-o măsură mai amplă. Serviciile de electricitate, apă și încălzire trebuie restabilite, deși lucrătorii care le repara se află în continuare la risc, în timp ce instalațiile sunt supuse atacurilor repetate.

„Lucrătorii noștri municipali sunt eroi. Ei lucrează în fiecare zi cu riscul vieții și al sănătății.”

În iarna precedentă, el povestește, a reprezentat cea mai grea perioadă cu care Herson a fost nevoit să se confrunte de la debutul invaziei la scară largă, când forțele ruse atacau aproape zilnic rețeaua de termoficare a orașului. El anticipează că iarna ce urmează nu va fi mai blândă.

„Herson reprezintă un caz fără precedent”

Spitalele s-au adaptat prin relocarea unei porțiuni din operațiuni în subteran.

„Asistența medicală continuă să fie acordată.”

Conform lui Șanko, Herson a devenit primul oraș ucrainean care a relocat integral unitățile medicale în subteran, asigurând un nivel sporit de protecție pentru pacienți și personal. Școlile nu mai operează în condiții normale. În total, 4.000 de copii continuă să trăiască în zona extinsă, iar unele dintre locurile unde se pot întâlni, studia sau practica activități fizice au fost transformate în spații subterane.

Orice acțiuni preventive ar fi întreprinse, iar oficialul subliniază că, în acest moment, nu există niciun mod de a asigura în mod real siguranța Hersonului. Singura opțiune disponibilă este să păstrăm funcționarea orașului, într-un context în care aproape toate activitățile administrative cotidiene au dobândit o caracteristică militară.

„Herson este un caz fără precedent”, subliniază Șanko. „Este un oraș care se află practic pe linia frontului.”

În contrast cu alte orașe, unde frontul ar putea fi la zeci de kilometri distanță, aici topografia creează o separare foarte mică între oraș și zona de conflict.

„Bombe aeriene ghidate, drone, foc de tanc, artilerie, sisteme Grad – tot ce au”, spune el. „Inamicul ne distruge orașul fără milă.”

Din ocupație, spre linia frontului

În zona de sud, cu distanța mai mică spre Nipru, linia de separare dintre oraș și terenul de luptă devine din ce în ce mai dificilă de observat.

Hersonului a evoluat în această secțiune a orașului după înființarea sa în 1778. În prezent, anumite dintre cele mai vechi ale lui Herson trec printr-o serie de distrugeri tot mai grave. Clădiri antice se aliniază pe drumuri; unele încă își mențin fațadele, însă în spate nu mai există nicio structură, în timp ce altele au fost distruse de bombardamente, lăsând interiorul expus străzii.

Într-un colț de stradă situat la doar câteva sute de metri de Nipru, doi soldați ai Brigăzii 34 de Infanterie Marină „Borisfen” din Ucraina își îndreaptă armele spre cer. În întregul sector, resturi de drone FPV se găsesc împrăștiate pe sol – bucăți de cadru și componente mici răspândite în moloz.

Codurile lor de identitate sunt Kavun și Rîznîk, cunoscute sub pseudonimele „Pepene” și „Măcelarul”. Aceștia sunt membri ai unei trupe mobile de apărare antiaeriană, responsabili pentru blocarea dronelor rusești ce zboară peste Herson.

În apropiere de poziția lor se găsește

Ocupația încă exercită presiune intensă asupra Hersonului. Mulți dintre cei care au trăit-o consideră că este greu să discute despre evenimentele din acele luni. Rîznîk a petrecut aproximativ cinci luni sub controlul rus. El își amintește cum a văzut bărbați ridicați și civili împușcați pe stradă.

După ce a părăsit activitatea de electrician, el s-a înscris în forțele armate ale Ucrainei. Împreună cu soția și cei doi copii, familia sa se află în prezent în Polonia. În schimb, rămânând sub controlul ocupantului, membrii familiei lui Kavun locuiesc în Oleșkî, pe cealaltă parte a Niprului.

În așteptarea a ceea ce se apropie din cealaltă parte a fluviului.

Astăzi, doi bărbați se află în fața școlii distruse, privind cerul în căutarea drone rusești. Locația lor se schimbă constant, iar puține obiecte indică că vor rămâne mult timp: un scaun pliabil, saci de dormit, țigări, detectoare de drone și muniție. În ziua următoare, ar putea fi în altă locație.

În anumite zile atmosfera rămâne calmă, însă în altele cei doi pot întâlni șase sau șapte drone FPV. În cele mai aglomerate perioade numărul poate atinge 20, uneori chiar 40. Rîznîk precizează că operatorii ruși nu zboară dronele în mod aleator peste Herson; aceștia vizează componente ale infrastructurii și vehicule ale căror distrugere ar produce un impact mai extins, cum ar fi benzinării, spitale, mașini de poliție și autospeciale de pompieri.

„Nu sunt proști”, spune bărbatul de 49 de ani. „Încearcă să lovească ceva critic, ceva important.”

În situațiile în care nu există ținte majore, el menționează că atacurile se îndreaptă spre populația civilă. Kavun confirmă această observație. Cel mai frecvent, el a constatat că agresiunile provin de la ruși și vizează persoane obișnuite.

Pușcașii marini vorbesc calm. Rămân relaxați, zâmbindu-și ocazional unul altuia, uneori amuzați de întrebări ale căror răspunsuri le-au devenit de mult evidente.

Activitatea lor se sincronizează continuu cu alte grupuri, inclusiv cu unități ce controlează drone de interceptare, în timp ce datele referitoare la aeronavele în apropiere sunt schimbate între acestea.

Armele de foc sunt folosite în primul rând pentru a distruge dronele FPV și alte modele rusești, printre care se numără și cele din seria Molniya. În schimb, dronele Shahed, având viteze mai mari și zboruri la altitudini superioare, necesită metode diferite de interceptare.

„Învață tot timpul”

Kavun desfășoară această activitate specială de aproximativ trei luni. Bărbatul, în vârstă de 33 de ani, care a activat în domeniul construcțiilor înainte de izbucnirea conflictului, a constatat că modelul atacurilor cu drone rusești s-a modificat chiar și în această perioadă scurtă.

Molniya a fost de o vreme prezentă cu mai multă frecvență, însă în prezent bărbații se confruntă în principal cu drone FPV. Variantele echipate cu fibră optică devin din ce în ce mai răspândite, iar piloții ruși s-au dovedit tot mai iscusiți la zborul la extrem de jos, manevrând sub acoperișuri înainte de a lansa dronele în picaj.

„Sunt vicleni ca vulpile”, spune Kavun. „Învață tot timpul.”

În regiunea denumită Zona Roșie, aceste zboruri au lăsat urme în fiecare colț. Fibră optică subțire, cu grosimea unui fir de păr, pendulează de pe arbori și tufișuri, traversând drumurile și se fixează pe clădiri și stații de autobuz. Adesea sunt aproape invizibile până când lumina le evidențiază. Într-un moment, zeci de fire se materializează peste peisaj, asemeni pânzelor de păianjen.

Controlul dronelor prin fibră optică elimină una dintre vulnerabilitățile esențiale ale dronelor FPV convenționale. În loc să se bazeze pe o legătură radio

Dronele se modifică și ele. Kavun a zburat recent o dronă majoritară din componente imprimate 3D

Kavun admite:

„Sigur că este înfricoșător când fugi și apare o dronă”. „Dar înțelegi că asta este munca ta și, dacă o dobori, salvezi viața cuiva.”

În situații de bombardament cu artilerie, cu aruncătoare de bombe sau cu foc de tanc, singura opțiune este să se evite. De multe ori, doar câteva secunde separă zgomotul impactului.

„Încercăm să fug

pușcașii marini vor lansa atacuri de bombardament necruțător dacă forțele ruse le identifică poziția. Astfel, protecția lor se bazează mai mult pe a nu fi descoperiți decât pe a se afla în afara razei inamicului.

„Asta nu este viață”

În apropiere de Nipru, doar câțiva dintre rezidenții rămase au dobândit propriile strategii pentru a determina când este sigur să se deplaseze. Unii se bazează pe pușcașii marini în sine. Kavun observă că rar se întâlnește cu cineva în Zona Roșie care să nu fie conștient de acțiunile echipelor de apărare antiaeriană.

În contrast, unii locuitori au reușit să devină familiarizați cu soldații care activează în cartierele lor, colectându-le numere de telefon și contactându-i înainte de a ieși afară.

În realitate, orice reasigurare pe care pușcașii marini o pot oferi este de natură temporară. Ambii consideră că civilii ar trebui să plece.

„Desigur că ar trebui să evacueze din Zona Roșie”, spune Kavun. „Asta nu este viață.”

Dar subliniază rapid problema. Alții nu găsesc destinație și dispune de resurse insuficiente pentru a se muta. Ei s-au întâlnit cu localnicii, care le-au spus fără altă explicație că vor rămâne în locuințele lor până la moarte.

„Nu îi putem obliga.”

O metropolă nu reușește să-și stabilească un program pentru propria pustiire.

Din punct de vedere al administrației orașului, Iaroslav Șanko ajunge la concluzia aceeași.

„Situația de securitate s-a înrăutățit cu siguranță”

spune el. Zonele de evacuare obligatorie s-au lărgit, în timp ce bombele aeriene ghidate (KAB) au introdus un nou grad de pericol. Aceste atacuri s-au intensificat brusc și au ajuns la zone ale orașului situate mai departe de fluviu.

Hersonul, cândva, avea o populație de aproximativ 300.000 de locuitori. În prezent, în orașul propriu-zis se află puțin peste 60.000 de persoane, iar în întregul municipiu, care cuprinde aproximativ 10 localități învecinate, se numără puțin peste 70.000, potrivit lui Șanko.

Majoritatea dintre cei care au rămas sunt în vârstă. Toate cele patru victime ale atacului asupra autobuzului din 19 august în districtul Korabelnîi erau rezidenți în vârstă: un bărbat de 69 de ani și trei femei cu vârste de 63, 71 și 89 de ani.

Conform lui Șanko, scăderea nivelului de securitate nu generează multe întrebări privind acțiunile pe care ar trebui să le întreprindă locuitorii cu posibilitatea de a părăsi zona:

„Desigur că i-aș sfătui pe oameni să evacueze.”

Totuși, autoritățile nu pot stabili planuri pentru un oraș abandonat. Șanko explică că echipa sa acționează simultan pe două axe temporale: satisface cerințele imediate ale Hersonului și, în același timp, se pregătește pentru viitorul acestuia.

„Hersonul funcționează acum.” Apa, energia electrică și gazul rămân disponibile în cea mai mare parte a orașului. Spitalele continuă să trateze pacienți.

„Scopul lor principal este de a teroriza populația civilă și de a face orașul de nelocuit”, argumentează Șanko. „Dar oamenii obișnuiți din Herson merg încă la muncă în fiecare zi. Ei arată că nu este așa.”

Cei doi pușcași marini rămân afară, privind în sus. „O zi bună este atunci când nu zboară nimic”, spune Rîznîk, „sau când doborâm tot ce zboară.”

Kavun rămâne deschis la ceea ce urmează.

„Trebuie să terminăm acest război. După aceea o să mă gândesc.”

În scurt timp anterior, bărbaților le-a sosit vestea că un civil a fost ucis de o dronă FPV în altă zonă a Zonă Roșii, aparent în timp ce se afla într-un vehicul. Se aferea în afara zonei lor de responsabilitate.

În ciuda altor aspecte, pentru ei a constituie o zi nefavorabilă.