Noua Zeelandă a înregistrat în 2026 a treia cea mai caldă iarnă din istorie, cu o temperatură medie la nivel naţional de 9,7 grade Celsius, a anunţat vineri organizaţia Earth Sciences New Zealand.
Înregistrarea temperaturii a evidențiat o diferență de 1,1 grade Celsius față de media sezonului de iarnă din intervalul 1991‑2020, poziționându‑se la a treia cea mai caldă iarnă de la începutul seriei de măsurători la cele șapte stații meteorologice din țară, în 1909, a precizat agenția într-un comunicat citat de Xinhua, potrivit Agerpres.
Căldura excepţională din luna iunie şi o iarnă relativ caldă în Insula de Sud au fost caracteristicile dominante ale climatului sezonier general al ţării, în timp ce temperaturile s-au situat aproape de valorile medii în anumite zone din Northland, Auckland, Waikato, partea estică a regiunii Bay of Plenty şi Gisborne de pe Insula de Nord, se precizează în comunicat.
În decursul iernii australe din Noua Zeelandă, cantitățile de precipitații au depășit în mod notabil valorile obișnuite în Southland, Otago, partea de sud și interiorul regiunii Canterbury, precum și pe Coasta de Vest a Insulei de Sud; în schimb, în numeroase zone ale Insulei de Nord s-au înregistrat cantități sub nivelul mediu normal, potrivit agenției.
În intervalul 5-9 iulie, au fost înregistrate precipitații abundente, având un impact puternic, care au afectat zonele estice ale ţării, iar autorităţile au declarat trei stări de urgenţă la nivel local.
Cea mai înaltă valoare de temperatură a atins 26 de grade Celsius, înregistrată pe 20 iunie în Bromley, suburbia din Christchurch, capitala Insulei de Sud. Această înregistrare reprezintă a doua cea mai ridicată temperatură de sezon rece din istoria națională.
Cea mai mică temperatură a fost înregistrată la Lake Tekapo pe data de 12 iulie, atingând -13,5°C.
Condițiile El Nino din Oceanul Pacific tropical s-au intensificat semnificativ de la jumătatea iernii, a declarat agenția, menționând că temperaturile suprafeței apei din apropierea Noi Zeelande au rămas în mare parte la nivel mediu sau chiar peste media, în timp ce valurile de căldură marină s-au manifestat în principal în zona Insulei de Sud și în Marea Tasmaniei în lunile iulie și august.
Conform cercetărilor științifice, El Nino generează, de obicei, curenți de aer mai intensi și mai frecventi care se deplasează de la sud-vest către nord-vest, determinând astfel secetă în regiunile estice și nordice ale ambelor insule și umiditate crescută în zona vestică și în sudul Insulei de Sud.
COMENTARII / 0