Guvernele şi companiile de apărare investesc tot mai mult în drone submarine, senzori şi sisteme autonome, pe măsură ce infrastructura critică de pe fundul oceanelor devine tot mai vulnerabilă la sabotaj şi la noile forme de război hibrid, potrivit CNBC.
În centrul preocupărilor se află cablurile de telecomunicaţii, conductele de petrol şi gaze şi cablurile electrice submarine, infrastructuri de care depinde o mare parte a economiei mondiale.
Citește șiRachete rusești lovesc Ucraina: explozii puternice la Kiev
„Schimbarea mediului de ameninţări este cea care a adus această problemă în prim‑plan”
Katja Bego, cercetător principal la Chatham House, a subliniat că evoluția amenințărilor a pus această problemă în prim‑plan.
„Întreaga noastră economie este construită deasupra acestei infrastructuri”
spune acesta, conform News.ro.
În septembrie 2022, explozia conductelor Nord Stream din Marea Baltică și alte incidente ce au afectat rețelele submarine în zone precum Arctica și în proximitatea Taiwanului au determinat guvernele să acorde o atenție sporită unui domeniu care a rămas neglijat de decenii.
În primele luni ale anului 2026, la scară globală, se opera peste 1,5 milioane de kilometri de cabluri submarine de comunicații, conform TeleGeography.
Dronurile pot ajunge sub apă.
Avansurile accelerate în inteligența artificială și tehnologiile autonome fac posibilă crearea unor noi modalități de monitorizare a adâncurilor oceanice. Bego afirmă că mediul marin reprezintă
„următorul domeniu logic”
pentru proliferarea sistemelor autonome, după ce dronelor aeriene au fost utilizate pe scară largă în conflictul dintre Rusia și Ucraina.
Constructorul naval italian Fincantieri a anunţat în iulie că va cheltui aproximativ 600 de milioane de euro (689 de milioane de dolari) pentru participaţii majoritare la patru companii specializate în drone submarine şi de suprafaţă, cartografiere marină şi comunicaţii subacvatice.
CEO-ul Fincantieri, Pierroberto Folgiero, vede viitoarele nave de suprafaţă funcţionând ca „nave-mamă”, care vor coordona reţele de vehicule autonome aflate în apă şi deasupra fundului mării.
Și grupul francez Thales se ocupă de activități în sectoare precum sonorizarea, războiul antisubmarin, identificarea minelor și platformele subacvatice autonome.
Mașini în confruntare cu mașinile sub apă
Compania germană Euroatlas a creat vehiculul submarin autonom GrayShark, care poate naviga singur către o zonă specificată și poate îndeplini o misiune fără a necesita control uman continuu.
În faza de verificare a unei conductă, de exemplu, sistemul poate recunoaște un element asemănător unei mine, transmite constatarea și așteaptă decizia operatorului.
Euroatlas susține că, în loc să supravegheze mii de kilometri de cabluri cu ajutorul navelor militare, flote de vehicule autonome ar putea patrula în mod continuu zonele de interes strategic și ar putea se concentra într-o regiune specifică atunci când unul dintre sistemele lor detectează un fenomen neobișnuit.
„Este practic imposibil să acoperi întregul ocean”, a declarat Verineia Codrean, director pentru strategie şi parteneriate la Euroatlas.
Compania prevede, de asemenea, apariția unor misiuni în care vehiculele autonome vor fi nevoite să recunoască, să urmeze și să identifice dronele subacvatice ale altor state.
„Ceea ce construim noi construiesc şi cei care nu ne sunt aliaţi sau inamicii noştri”, a spus Codrean.
Euroatlas dezvoltă şi o versiune GrayShark cu pilă de combustie pe hidrogen, proiectată pentru o autonomie de până la 16 săptămâni sub apă sau 8.000 de mile marine, deşi această performanţă nu a fost încă demonstrată în mediul submarin. Compania afirmă că a semnat contracte de peste 100 de milioane de euro pentru GrayShark cu marine militare europene ale căror nume nu au fost dezvăluite.
Peste un milion de kilometri de infrastructură nu pot fi protejaţi permanent
experții subliniază că protejarea întregii infrastructuri submarine este imposibilă, în ciuda investiţiilor.
Bego a declarat:
„Nu cred că cineva din NATO ar pretinde că putem proteja o reţea de peste un milion de kilometri”.
Responsabilitatea reprezintă o altă provocare. Majoritatea rețelelor subacvatice sunt deținute de firme private, însă asigurarea securității lor împotriva sabotajului sau în situații de război militar solicită din ce în ce mai multă implicare din partea guvernelor și forțelor armate.
Potrivit lui Bego, Rusia și China alocă, de asemenea, sume semnificative pentru dezvoltarea tehnologiei submarine. În ciuda acestui sprijin, sistemele subacvatice autonome se află încă în urmă față de dronelor aeriene folosite în Ucraina, din cauza vizibilității scăzute, a problemelor de comunicare și a limitărilor de autonomie.
„Nu este o tehnologie nici pe departe la nivelul dronelor pe care le vedem în Ucraina”, a spus Bego. Sistemele autonome pot contribui la supraveghere şi descurajare, dar, a avertizat ea, nu reprezintă o soluţie capabilă să facă fundul oceanelor complet sigur.
COMENTARII / 0