Alexis Le Dez a creat o metodă care convertește mănușile antităiere vechi într-o fibră ce seamănă cu vata izolatoare. Conceptul i-a aparținut după ce a constatat că numai 8 lucrători au utilizat 2,000 de perechi de mănuși în 18 luni, potrivit Greenme.
Alexis Le Dez a încercat să reducă dimensiunea mănușilor cu ajutorul unui blender, însă motorul s-a ars. În plus, utilizarea mașinii de tuns iarba nu a avut succes, deoarece fibrele erau prea rezistente. În căutarea unei soluții, tânărul inginer francez dorește să transforme mănușile de șantier uzate într-un material izolator pentru locuințe.
2.000 de perechi au fost amplasate într-un singur șantier.
Citește șiCum arată bolidul cu motor V10 pe care șoferii ar trebui să-l conducă în genunchi. A fost creat de un inginer din Uruguay, școlit în Olanda
Brest, în Bretania, a fost locul unde a apărut conceptul, în timp ce se lucra la un șantier pentru o reședință destinată vârstnicilor, sub un contract de 3,3 milioane de euro. În acea perioadă, Le Dez era student la CESI și își desfășura activitatea în regim de alternanță la grupul de construcții GCC. În decursul a 18 luni de execuție, firma a comandat peste 2.000 de perechi de mănuși pentru o echipă de doar opt muncitori, la un cost de aproximativ 4.500 euro.
Nu se referă la risipă. În locuri de construcție, mănușile de protecție se deterioră rapid din cauza cimentului, a umidității și a contactului cu materialele de construcție. Când nu mai asigură protecție adecvată, lucrătorii trebuie să le schimbe. Confectionate din fibre sintetice extrem de rezistente, mănușile deteriorate ajung de obicei la deșeuri sau sunt incinerate.
Piatra de polizare provenită din târg
Le Dez a descoperit soluția în mod întâmplător, la un târg local, unde a observat un ascuțitor care lucra cu pietre abrazive care se mișcau cu o viteză foarte mare. A realizat că nu era nevoie de o lamă de tăiere, ci de o piatră capabilă să desfacă țesătura. A achiziționat un polizor de banc de pe piața second-hand și l-a adaptat.
Fibra nu a fost mărunțită, ci s-au separat filamentele. Fragmentul dur de cauciuc și țesătură s-a transformat într-o lână catifelată și voluminoasă, extrem de asemănătoare cu vata izolatoare. Proiectul se numește ISOGANTS.
Materialul a fost evaluat pe prototipuri de pereți de dimensiuni reduse, unde Le Dez a monitorizat evoluția temperaturilor. Rezultatele au fost descrise ca fiind încurajatoare, însă CESI nu a furnizat date care să permită o comparație directă cu vata minerală, fibra de lemn sau celuloza. Proiectul rămâne în stadiul de prototip.
Patentul pentru invenție a fost depus la Institutul francez de proprietate industrială. Odată cu absolvirea studiilor, Le Dez a primit un contract pe termen nelimitat la GCC, care intenționează să înscrie proiectul în concursul intern de inovație. De asemenea, inginerul sugerează un sistem de colectare la fața locului, având containere în birourile supervizorilor de lucrări și saci special concepuți pentru vehiculele echipelor mobile.
COMENTARII / 0