Economia insulei Ormuz se sprijinea în mare parte pe activitățile tradiționale de pescuit și turismul înfloritor. Însă, odată cu escaladarea războiului SUA-Israel și blocada strâmtorii Ormuz, cei aproximativ 10.000 de locuitori ai insulei s-au văzut forțați să fugă din cauza colapsului economic și a pericolului crescut de atacuri, lăsându-i pe locuitori într-o stare de disperare profundă.
Într-o regiune cu puternice influențe arabe, insula Ormuz reprezintă o excepție în Iran, unde femeile încă mai purtau burka, un obicei determinat de proximitatea geografică și culturală cu țările arabe situate pe malul opus al Golfului Persic, potrivit El Pais.
Într-o evoluție neobișnuită, locuitorii unei mici insule vulcanice Ormuz au creat o variantă distinctivă a burkăi, aceasta fiind confecționată din măști vibrante de multiple forme și dimensiuni, care adaugă o notă spectaculoasă acestui teritoriu bogat în săruri și minerale.
Citește șiEUA lansează primul tren național: Dubai–Abu Dhabi în 50 min, 10 euro
În ciuda negocierilor dintre SUA și Iran pe durata armistițiului, Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă, traficul maritim fiind continuu blocat de ambele părți prin această rută de navigație extrem de critică.
Fluxurile energetice mondiale sunt puternic influențate de această rută maritimă, deoarece aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale lichefiate, precum și 20% până la 30% din îngrășămintele globale sunt expediate în mod obișnuit prin această zonă strategică.
Semnificația geostrategică a insulelor amplasate în această strâmtoare datează de mult timp.
În secolul al XVI-lea, portughezii au ridicat o fortăreață pe insula Ormuz, în cadrul eforturilor lor de a uzurpa dominația comercială dintre Europa și Asia de la arabi.
În trecut, condimentele, țesăturile fine, mătasea și perlele erau printre produsele cele mai căutate care traversau această regiune, dar scopul era unul singur: să controleze acest strâmtoare vitală prin care trec toate navele care părăsesc Golful Persic.
Locuitorii insulei Ormuz se confruntă cu o realitate dramatică: nu dispun de nici o sursă de venit, după cum relatează oamenii de pe insulă.
Conditiile de viață pe insulă au fost dintotdeauna grele, caracterizate prin resurse limitate pentru infrastructură, cheltuieli ridicate pentru achiziționarea de bunuri și penurie de personal specializat, după cum relatează Hossein, proprietarul unui mic hotel situat în apropierea ruinelor fortăreței portugheze.
„Dar anul acesta este diferit; simt că totul s-a prăbușit complet.”
Cu o dimensiune de 42 de kilometri pătrați, insula Ormuz servește ca punct strategic de monitorizare pentru Iran, fiind situată în zona îngustă a strâmtoarei, unde distanța minimă dintre cele două maluri este de 39 de kilometri.
În regiunea strâmturii, insulele iraniene Ormuz și Qeshm – aceasta din urmă fiind cea mai mare – reprezintă principalele atracții pentru turiști.
În schimb, insula Larak și alte insule mai mici găzduiesc un număr mai mare de baze militare și navale.
Traversarea strâmtoarei este permisă de Teheran doar după achitarea unei taxe de către nave, care sunt obligate să navigheze prin acest labirint de insule.
Dezvoltarea turismului în regiunile Ormuz și Queshm a avut loc relativ recent. Numeroși rezidenți, inclusiv Hossein, au sosit în urmă cu mai mulți ani, atrași de frumusețea naturală și bogăția culturală a zonei, și au contribuit la crearea unei infrastructuri modeste de-a lungul timpului.
„Dar situația a fost fragilă dintotdeauna.”
a adăugat el, exprimându-și preocuparea pentru viitorul locului.
O situație și mai critică a fost descrisă de acesta, comparativ cu perioada pandemiei de COVID-19.
În prezent, totul este și mai grav, după cum relatează Hossein, care a plecat de pe insulă la câteva zile după ce a început conflictul.
„Toate activitățile comerciale au scăzut la zero, nu există nicio sursă de venit și nu este posibil nici măcar să îți câștigi existența din pescuit”
, a adăugat el.
Locuitorii insulei Ormuz se confruntă cu o situație dramatică, după cum afirmă unul dintre ei:
„Tot ce putem face este să supraviețuim”
Înfruntând dificultăți fără precedent, oamenii încearcă să se adapteze la noile circumstanțe generate de blocadă, care i-a propulsat în prima linie a conflictului dintre Iran și SUA.
Rezultatele nefaste ale evenimentelor recente au fost resimțite puternic de comunitatea locală de pe insula Ormuz, după cum declara Reza, proprietar al unei cafenele din zonă.
Într-o perioadă de criză, el a menționat că problemele nu au apărut odată cu conflictul din martie, ci mai degrabă au devenit mai evidente în 2020, când
„Statele Unite l-au ucis pe generalul Soleimani în Irak”
, chiar înainte de izbucnirea pandemiei, fapt care a dus la pierderea tuturor turiștilor străini.
Drept urmare, economia locală a înregistrat un regres și insula Ormuz nu a reușit să-și revină de atunci.
Rezidenții insulei se confruntă cu o realitate complet diferită de normalitate, în special după conflictul care a durat 12 zile în iunie 2025 împotriva Israelului și Statelor Unite, după cum afirmă Reza.
„În timpul acelui război, auzeam cinci sau șase atacuri în fiecare zi, în apropiere și în depărtare.”
Activitățile economice și de susținere a vieții pe insulă au cunoscut o scădere drastică, Reza arătând că
„Pescuitul, turismul și transportul de mărfuri sunt toate la pământ și mulți oameni nu mai pot să rămână de teama atacurilor și a penelor critice de curent, din cauză că aprovizionarea cu apă aici depinde de electricitate”
.
În ciuda unui armistițiu temporar, singurul lucru pe care îl putem face este să luptăm pentru supraviețuire. Anii de încercări ne-au adus într-un punct în care fricile noastre au devenit realitate, iar acum ne temem că orice speranță de viitor va fi distrusă.
Nemulțumit de situație, Reza nu se ferește să critice guvernul iranian pentru că a acordat prioritate cheltuielilor militare în locul nivelului de trai al populației, generând proteste împotriva regimului.
În urmă cu mai mulți ani, Reza a afirmat că populația a contribuit fără să fie conștientă la dezvoltarea programului de rachete balistice al guvernului.
Ceea ce este și mai grav este că, în perioada premergătoare conflictului, mișcările de protest erau mai puternice și mai vizibile în spațiul public.
„Se presupune că războiul a început în numele poporului, dar acum, mai mult ca niciodată, guvernul a preluat controlul asupra străzilor și nimeni nici nu mai îndrăznește să îl critice”
, a declarat Reza.
Această situație a creat un climat de frică și supresiune în rândul populației.
COMENTARII / 0