Pe o autostradă imaginară, o mașină reprezentativă pentru evoluția economică își schimbă constant viteza, accelerând și decelerând.
Economia este un sistem complex, alcătuit din milioane de indivizi cu o multitudine de alegeri. Din această cauză, sarcina de a monitoriza toate evenimentele care au loc într-o economie este una extrem de dificilă.
nu e nevoie de informatii aditionale deci
Citește șiRomânii pot investi în Tezaur 5 octombrie: dobânzi locuri de cumpărare
La inițiativa guvernului american, această chestiune a fost abordată pentru prima dată în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, după cum afirmă Rupal Patel și Jack Meaning, doi economiști ai Băncii Angliei, în lucrarea intitulată „Can’t We Just Print More Money?” .
În perioada de criză economică acută, impactul asupra economiei era evident pentru toată lumea, Marea Depresiune fiind o perioadă de dificultăți financiare fără precedent. Cu toate acestea, oficialii americani se confruntau cu o provocare majoră: nu exista o metodă precisă de evaluare a efectelor asupra activității economice. Condițiile economice se deteriorau, însă nimeni nu putea estima cu exactitate amploarea scăderii.
Simon Kuznets a fost desemnat de Congresul SUA pentru a conduce o echipă de experți de la Biroul Național de Cercetări Economice (NBER). În anul 1931, echipa sa a primit sarcina de a elabora o metodă pentru evaluarea performanței economice a Statelor Unite ale Americii. Această misiune a fost extrem de importantă, având loc într-un context de depresie economică fără precedent. După o perioadă de cercetare care a durat trei ani, echipa lui Kuznets a propus un raport intitulat Venitul Național, care a introdus un indicator devenit standard la nivel global pentru evaluarea economiei: produsul intern brut, cunoscut sub abrevierea PIB.
Limitările unei anumite metrici au fost recunoscute de însuși Kuznets.
Nu se cuantifică fericirea; nici degradarea mediului și nici inegalitatea nu sunt incluse în această măsurătoare.
Ca atare, sub multiple aspecte, nu se evaluează calitatea vieții.
„PIB măsoară totul, în afară de ceea ce contează”
, a afirmat senatorul american Robert Kennedy.
Regatul Unit a înregistrat o modificare semnificativă în cifrele sale economice în 2014. O creștere de aproape 5% a fost raportată, echivalentă cu 10 miliarde de lire sterline, într-o perioadă extrem de scurtă. Această creștere bruscă nu a fost rezultatul unei după-amiezi deosebit de productive a angajaților, ci mai degrabă o ajustare a metodologiei de calcul a PIB-ului. Oficiul Național de Statistică a decis să extindă domeniul de aplicare al definiției „economiei” pentru a include activități anterior excluse, precum și prostituția și achizițiile la negru de droguri.
Există însă numeroase aspecte ale activității economice legitime pe care produsul intern brut nu reușește să le contabilizeze, spre exemplu: activitățile casnice efectuate de mamele și soțiile noastre, precum spălatul vaselor și pregătirea cinei.
În anul 2016, s-a estimat că valoarea muncii domestice neremunerate a contribuit cu 1,24 trilioane de lire sterline la economia Regatului Unit.
Se ajunge astfel la anumite consecințe neobișnuite. Mariana Mazzucato menționează în lucrarea sa „Valoarea tuturor lucrurilor” că efectuarea unei munci de curățare a casei nu are niciun impact asupra dezvoltării economice. Însă, dacă se stabilește un acord cu un vecin, în care ambele părți se angajează să aspire reciproc locuințele pentru aceeași sumă de 50 de lei, la finalizarea acestui schimb, niciuna dintre părți nu înregistrează o pierdere sau o câștigare financiară – iar starea de curățenie a locuinței rămâne neschimbată, ca și cum ar fi fost curățată individual. Acest gen de înțelegere însă are efect asupra PIB.
Deși PIB oferă anumite informații despre starea economică a unei societăți, PIB-ul însuși nu reflectă neapărat calitatea vieții locuitorilor săi.
În ceea ce privește valoarea nominală, PIB-ul Franței se apropie de cel al Indiei, însă o analiză detaliată a celor două țări relevă că averea Franței pe cap de locuitor este superioară. Din această cauză, experții în economie optează pentru utilizarea PIB-ului pe cap de locuitor, adică raportarea PIB-ului la numărul total al locuitorilor. Deoarece populația Indiei este mult mai numeroasă decât cea a Franței, rezultă că India este o țară mai săracă în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Deși dimensiunea prăjiturii este similară în ambele țări, în Franța, fiecare persoană obține o felie de aproximativ douăzeci de ori mai mare.
Într-o lume ideală unde economia ar fi o rețetă culinară, ingredientele cheie pentru o prăjitură care să satisfacă toate nevoile ar fi obiectul principal de interes. PIB este adesea considerat o astfel de rețetă. Însă, o întrebare esențială rămâne: care sunt elementele fundamentale necesare pentru crearea unei economii echilibrate care să răspundă cerințelor tuturor?
Întrebări de acest gen sunt vehiculate în rândul economiștilor, care de obicei omit să menționeze o prăjitură ca exemplu. Robert Solow și Trevor Swan sunt cei care au oferit cele mai cunoscute explicații, elaborând modele menite să explice sursele creșterii economice. Acești economiști se referă la acestea ca fiind factori de producție.
Tehnologia, un factor cheie, reprezintă modul în care munca și capitalul sunt combinate pentru a obține eficiență.
Lista cu elementele fundamentale care stau la baza unei economii include:
Economia națională se dezvoltă armonios atunci când patru factori cheie sunt prezenți în cantități suficiente și bine proporționați. Creșterea economică rezultă în mod direct din combinarea corectă a acestor elemente fundamentale. Calitatea și echilibrul acestora sunt esențiale pentru o evoluție pozitivă.
Un exemplu relevant este cel al terenului și al mediului, despre care vreau să vorbesc, având în vedere o anecdotă deosebit de interesantă.
Insula Paștelui este un exemplu vechi al disonanței dintre expansiunea economică și protecția mediului. Această insulă, situată la o distanță considerabilă de aproximativ 3.200 km de țărmul statului Chile, a fost cândva un teritoriu puțin populat. A devenit celebră datorită imenselor statui din piatră sculptată. În perioada anterioară secolului al XV-lea, aici a înflorit o societate numeroasă, cu estimări ale populației variind între 10.000 și 20.000 de locuitori, bucurându-se de o economie vibrantă. Cu toate acestea, sosirea europenilor în anii 1720 i-a găsit pe locuitori drastic reduși în număr, la aproximativ 3.000 de persoane. Care a fost motivul acestei scăderi demografice bruște?
Un fenomen îngrijorător a avut loc pe Insula Paștelui, unde resursele naturale au fost epuizate de către locuitori. Unii cercetători consideră că această situație a survenit din cauza modului în care insularii au gestionat mediul înconjurător. O teorie mai drastică susține că moaii, acele imense statui de piatră care acoperă insula, au jucat un rol crucial în religia locală și au contribuit la declinul ecologic al insulei.
Se relatează că locuitorii insulei au efectuat tăieri de arbori pentru a confecționa unelte necesare construcției și deplasării moaii. O posibilitate mai plauzibilă este că defrișarea a avut loc pentru a furniza material pentru fabricarea canoe-lor indispensabile activităților de pescuit.
La un anumit moment, defrișarea a progresat într-atât încât copacii necesari pentru construcția de canoe au dispărut; odată cu pierderea acestui mijloc de transport acvatic, locuitorii insulei au fost nevoiți să se bazeze pe alte surse de hrană și animale, însă lipsa de copaci a dus la eroziunea solului și scăderea recoltelor. Această situație a culminat cu un declin dramatic al populației, posibil accentuat de un conflict intern generat de lipsa de alimente. La momentul 1722, când europenii au ajuns pe insulă, aceasta era deja în mare parte defrișată, fiind un exemplu al modului în care creșterea economică a dus la distrugerea mediului.
Deși Insula Paștelui a cunoscut o scădere drastică a numărului de locuitori, numeroși antropologi consideră că evenimentele care au dus la această situație au fost mai complexe decât se presupune în mod obișnuit. În ciuda acestui fapt, pentru o mulțime de cercetători, cazul Insulei Paștelui rămâne o ilustrare elocventă a riscurilor asociate cu suprapopularea.
COMENTARII / 0