Creșterea tensiunilor globale a determinat mai multe țări să își consolideze capacitățile militare prin intermediul unor parteneriate strategice.
Polonia urmează să devină gazda unor noi linii de asamblare pentru tancuri fabricate în Coreea de Sud.
Între timp, Australia a încheiat un acord pentru achiziționarea unor nave militare de la Japonia.
De asemenea, Canada va furniza India cu uraniu, în timp ce India însăși a decis să livreze rachete de croazieră către Vietnam.
Pe de altă parte, Brazilia lucrează la construirea unor avioane de transport militar destinate Emiratelor Arabe Unite.
Toate aceste înțelegeri au fost perfectate recent și reflectă eforturile puterilor mijlocii de a-și asigura securitatea.
Aceste evoluții au loc pe fondul crizei energetice globale și în contextul pregătirilor pentru un summit crucial între Donald Trump și Xi Jinping, după cum informează New York Times.
Rezultatele sondajelor la nivel global indică o lipsă de încredere a lumii în Statele Unite și China. Atât Trump, cât și Xi au exploatat puterea lor considerabilă în comerț și securitate pentru a exercita presiuni sau a impune sancțiuni. În replică, statele cu influență mai redusă se comportă ca și cum ar fi personaje într-un film de tip „Godzilla” sau „Dune” — deplasându-se în liniște, în grupuri restrânse, preocupate să nu atragă furia unor giganți cu temperamente dificile.
Prudența este o abordare adoptată de mai multe părți, potrivit lui Richard Heydarian, expert în științe politice originar din Filipine și afiliat Universității Oxford.
Într-o altă perspectivă, Ja Ian Chong, specialist în securitate din Singapore, a remarcat că:
Citește șiAvion medical american cu șase persoane la bord, dispărut în largul coastei SUA. Garda de Coastă îl caută
„Niciun partid nu vrea să se pună cu Beijingul și acum nici cu Washingtonul”
Aceasta reflectă o poziție strategică, sugerând existența unui cincizeci de nuanțe de prudență în abordările părților implicate.
Noul prim-ministru al Japoniei, Sanae Takaichi, s-a dovedit mai îndrăzneață decât majoritatea în încercarea de a consolida relațiile cu alte țări.
În rândul națiunilor observatoare, întalnirea Trump – Xi de la Beijing, prevăzută pentru această săptămână, suscită atât îngrijorări, cât și aspirații. În regiunea asiatică, puternic afectată și rapid supusă presiunii generate de criza petrolului și de restricțiile Chinei privind exporturile de derivate petroliere, starea de spirit este deosebit de neliniștită. Discuțiile purtate cu oficialitățile și afirmațiile liderilor care se deplasează la nivel global pentru a perfecta acorduri comerciale și de securitate militară indică faptul că majoritatea statelor cu influență medie se simt copleșite de procesul de deteriorare a configurației politice globale.
Summitul este privit de mulți ca fiind mai degrabă încărcat de riscuri decât de avantaje. Președintele american este considerat a fi o sursă majoră de îngrijorare datorită abordării sale impulsive în fața problemelor complicate, iar acest aspect a ridicat multe semne de întrebare.
Temerile oficialilor asiatici sunt legate de posibilitatea unei înțelegeri prea rapide între președintele american și Xi Jinping, care ar putea implica oprirea vânzărilor de arme către Taiwan sau adoptarea unei poziții mai puțin ferme, favorizând astfel încercările Chinei de a destabiliza această insulă cu regim democratic.
Un oficial din Taiwan a exprimat o perspectivă alarmantă, declarând:
„Ar fi cel mai mare coșmar”
.
Această evaluare a fost făcută cu condiția ca numele său să rămână necunoscut, discuția fiind centrată pe aspecte interne ale administrației guvernamentale.
În ciuda scenariilor pesimiste, sursa a accentuat că diminuarea sprijinului oferit de Statele Unite pare a fi o posibilitate destul de îndepărtată.
Beijingul ar putea considera că orice acord care implică concesii în ceea ce privește Taiwanul ar putea încuraja alți parteneri ai Statelor Unite să se întrebe dacă vor fi la rândul lor abandonați. Acest lucru ar putea duce la o creștere a presiunilor exercitate de Beijing pentru a face alte teritorii disputate să aplice statutul impus deja Taiwanului, de la granița cu India și până în Marea Chinei de Sud.
Potrivit unor oficiali din Vietnam, un gest de bunăvoință din partea Donald Trump sau o abordare prea îngăduitoare față de liderul Chinei ar putea avea drept rezultat o creștere a influenței Beijingului asupra micilor state, permițându-le să acceleze presiunile fără vreun acord substanțial.
Se discută în regiune despre o posibilă schimbare a strategiilor de securitate pe durate lungi de timp de către Trump, în urma unor posibile înțelegeri economice favorabile cu China.
Donald Trump a luat decizia de a schimba desfășurarea unui grup de luptă al portavioanelor din regiunea Pacificului și de a transfera muniții din Coreea de Sud pentru a fi utilizate în conflictul din Iran, ceea ce ar fi putut declanșa o serie de reajustări mai extinse. Anunțul Pentagonului privind retragerea a cel puțin 5.000 de militari din Germania, după ce președintele SUA a exprimat nemulțumirea sa față de cancelarul german, a readus în atenție fragilitatea descurajării colective în rândul aliaților din Asia.
În trecut, Trump a făcut declarații privind posibila retragere a trupelor americane din Japonia și Coreea de Sud.
Japonia este gazda a circa 53.000 de militari americani, număr care depășește cu mult cel din orice altă țară.
În Coreea de Sud, numărul acestora se ridică la 24.000.
Oare ar refuza Trump o posibilă înțelegere care i-ar aduce ceva substanțial în schimbul reducerii numărului de trupe, oferită de președintele Chinei, Xi Jinping?
Analiștii au observat că planuri precum AUKUS – un acord între Australia, Marea Britanie și Statele Unite care vizează contracararea influenței Beijingului prin echiparea Australiei cu submarine nucleare și tehnologie de ultimă generație – ar putea fi, de asemenea, anulate brusc.
Foarte real este sentimentul că partenerii Americii sunt nevoiți să se sprijine reciproc, deoarece nu mai pot conta pe America, a afirmat Hugh White, fost membru al serviciilor de informații australiene și actualmente lector la catedra de studii strategice a Universității Naționale din Australia.
Acest sentiment este extrem de puternic și depășește cu mult impresia pe care ar putea-o lăsa
discursul public prudent
al liderilor naționali, a adăugat el.
În conversațiile private, oficialii din Europa și Asia își exprimă adesea în mod deschis pierderea încrederii în Statele Unite, ceea ce a declanșat un proces ireversibil de diversificare a activităților în afara SUA.
În discuții neoficiale cu reprezentanții mass-media, punctele de vedere ale acestora pot prezenta similarități cu cele ale premierului canadian Mark Carney, care a fost aplaudat în picioare la Davos în acest an, după ce a afirmat:
„Ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții”
În declarațiile publice, prudența este cuvântul de ordine.
Anumi oficiali admit că strategiile lor vizează procrastinarea și evitarea reactiilor impulsive ale președintelui american, menținând în paralel o poziție de subordonare în cadrul sistemului existent.
Resemnarea a fost exprimată de oficialii sud-coreeni în legătură cu schimbarea direcției eforturilor militare americane, după ce aceștia au declarat în mod deschis că s-au simțit trădați în anul 2004, când președintele George W. Bush a dezvăluit planurile de relocare a trupelor din Asia pentru a participa la conflictul din Irak.
Fără rezerve, Australia, Taiwanul și Japonia subliniază în mod repetat și public importanța leadershipului american — chiar dacă măsurile protecționiste ale SUA și conflictul inițiat de Trump împotriva Iranului au avut un impact economic grav asupra lor.
Nefiind dorința nimănui de a devia de la normă, statele cu influență medie se tem de consecințe.
Sanae Takaichi, noul lider de la Tokyo, a adoptat o abordare mai curajoasă decât mulți predecesori în consolidarea legăturilor cu națiunile învecinate. În ciuda faptului că străbate regiunea pentru a impulsiona colaborarea în domeniul militar, îngrijorarea oficialilor japonezi se axează pe potențiala reacție a Washingtonului la inițiativele sale.
Preocupările legate de posibilele implicații ale unei potențiale colaborări în domeniul securității au fost exprimate de către Michael J. Green, directorul executiv al Centrului de Studii Americane de la Universitatea din Sydney și autor al mai multor lucrări despre Japonia.
Potrivit acestuia, „Japonezii nu doresc ca cooperarea în domeniul securității și vizita lui Takaichi, în special în Australia, să fie percepute ca o versiune a lui Mark Carney”.
Se observă că există o convergență de opinii și în rândul altor actori. Deși premierul canadian Mark Carney a efectuat recent deplasări în India și Australia, reacțiile oficialilor din aceste țări nu au fost suficient de clare pentru a confirma sprijinul lor față de criticile sale legate de competiția acerbă dintre marile puteri. În plus, avertismentul său privind riscul ca statele cu influență medie să devină vulnerabile în cazul în care nu participă activ la procesul decizional a rămas, de asemenea, fără un răspuns ferm din partea liderilor respectivelor țări.
„Dacă nu suntem la masă, suntem în meniu”
Simultan, numeroase state — printre care și unele care China și-au consolidat relațiile cu alte entități geopolitice de rang mediu — s-au asigurat că nu vor stârni dezacord în rândul celeilalte forțe globale dominante, și anume China.
Statele care se confruntă cu propriile provocări diplomatice cu Beijingul, cum ar fi Indonezia, nu și-au arătat sprijinul pentru Tokyo în măsura în care unii și-ar fi dorit, mai ales după ce Takaichi a fost implicată într-o criză diplomatică. Aceasta din urmă a făcut o declarație în fața Parlamentului, potrivit căreia, în scenariul unui atac al Chinei asupra Taiwanului, Japonia ar putea răspunde în manieră militară.
În urma unor discuții confidențiale, diplomații au dezvăluit că reprezentanții vietnamezi au solicitat insistent Takaichi să se abțină de la a critica China în mod direct în timpul discursului său la o universitate din Hanoi, pe 2 mai.
Ulterior, reprezentanții chinezi au denunțat eforturile sale diplomatice, considerându-le a fi
„pregătiri de război”
.
În ciuda declarațiilor, un exemplu concret al acțiunilor întreprinse de puterile mijlocii este reprezentat de semnarea a șase acorduri de cooperare între cele două țări, inclusiv unul care vizează schimbul de informații prin satelit și un altul care are drept scop garantarea alimentării cu materii prime a celei mai mari unități de rafinare a petrolului din Vietnam, posibil soluție pentru diminuarea deficitului de resurse.
Schimbările în percepția fiabilității Statelor Unite au determinat unele state să caute soluții alternative, potrivit lui Robert O. Keohane, profesor de relații internaționale la Universitatea Princeton.
În opinia sa, deși progresul înregistrat până în prezent este limitato, este preferabil să existe o opțiune, chiar și una neperfectă, decât să se lipsească o alternativă, a afirmat el în cadrul unei declarații:
„este mai bine să ai o alternativă slabă decât să nu ai nicio alternativă”
.
Statele membre NATO care sunt și parteneri ai SUA încep să ia măsuri de precauție pentru a-și acoperi posibilele vulnerabilități, ceea ce ar putea avea repercusiuni pe termen lung asupra relațiilor lor cu Washingtonul.
Într-o lume caracterizată printr-un echilibru de putere în schimbare, relația dintre SUA și China reprezintă un subiect de îngrijorare deosebită, mai ales în contextul amenințării nucleare pe care aceasta din urmă o reprezintă.
„Ar fi cel mai mare coșmar”
este descrierea făcută de unii experți unei posibile întâlniri între Donald Trump și Xi Jinping, care ar putea avea implicații majore asupra curselor înarmării și a configurației viitoare a puterii mondiale, inclusiv într-o lume tripolară.
COMENTARII / 0