Într-o mișcare strategică, Teheranul propune să impună o taxă asupra activității celor mai mari corporații tehnologice globale, inclusiv Google, Meta, Microsoft și Amazon, pentru folosirea infrastructurii de Internet submarină care străbate Strâmtoarea Ormuz. Această inițiativă reprezintă o încercare de a exploata controlul asupra acestei rute maritime critice pentru a consolida presiunile economice asupra Occidentului, potrivit unei analize prezentate de France24.
Extinzându-și raza de acțiune, Iranul vizează acum consolidarea influenței sale dincolo de zona Strâmtorii Ormuz, unde a impus cu succes o blocadă în timpul unui conflict anterior.
Nu se menționează intențiile viitoare
Citește șiRusia restrânge libertatea bărbaților, creând temeri de mobilizare
, însă se știe că Teheranul are în plan să impună taxe pentru cablurile de internet care trec prin această zonă critică.
Această strategie are drept scop extinderea controlului iranian sub Strâmtoarea Ormuz, o rută navigabilă de importanță strategică.
În contextul impasului înregistrat în discuțiile cu Statele Unite ale Americii, Iranul și-a îndreptat atenția către resursele valoroase aflate în zona Strâmtorii Ormuz, după cum relatează mass-media controlată de statul iranian.
În adâncurile strâmtorii, cel puțin șapte cabluri sunt poziționate sub apă.
Strategia de reglementare a Republicii Islamice include perceperea unor taxe de licență de la marii jucători tehnologici, printre care Google, Meta, Microsoft și Amazon, pentru folosirea infrastructurii de cabluri submarine. În plus, această abordare ar putea conduce la o situație în care întreținerea și repararea acestor cabluri submarine să fie controlate exclusiv de firme iraniene, prin acordarea de contracte în acest scop numai companiilor locale.
În cele din urmă, marile companii tehnologice vor fi supuse legilor Iranului în conformitate cu reglementările locale.
Însă, implicațiile exacte ale acestei situații rămân obscure pentru moment.
De mult timp, experții au prezis că Iranul va trece la „provocări subacvatice”, după cum a afirmat Christian Bueger, un profesor de Relații Internaționale la Universitatea din Copenhaga.
Potrivit unor informații, un număr semnificativ de cabluri șapte sunt situate în partea de jos a strâmtorii, așa cum a raportat The Guardian. În plus, există și alte cabluri, însă acestea nu sunt încă funcționale, după cum reiese din hărțile infrastructurii globale de Internet.
Potrivit Teheranului, impunerea unor taxe de licență pentru tranzitarea strâmturii este legitimă, deoarece „în acest areal nu există niciun segment de apă care să poată fi considerat parte a mării libere”, a informat agenția de știri de stat Fars**.**
Lungimea celui mai îngust segment al strâmturii este de 21 de mile marine, ceea ce echivalează cu aproximativ 33 km.
Suveranitatea Iranului se extinde, conform propriilor afirmații, până la o distanță de 12 mile marine de coastelor sale și ale Omanului, statele riverane ale Strâmtoarei Ormuz. În consecință, toate segmentele acestei căi navigabile se află sub jurisdicția maritimă a celor două țări, Iranul și Omanul.
În ciuda numeroaselor cabluri submarine care traversează strâmtoarea, potrivit lui Jonas Franken, expert în infrastructură digitală și securitate maritimă la Universitatea Tehnică din Darmstadt, doar o mică parte se află în apele teritoriale iraniene.
Acestea sunt extrem de importante pentru infrastructura digitală globală.
„Doar două se află în apele teritoriale iraniene – Falcon și Gulf Bridge International”
, a afirmat expertul.
Există o zonă gri în cadrul reglementărilor internaționale, care ridică numeroase întrebări și incertitudini în ceea ce privește aplicarea lor.
În același timp, Iranul pare să caute să profite de anumite deficiențe din dreptul internațional care nu sunt acoperite de acordul ONU referitor la dreptul mării. Există o anumită incertitudine în ceea ce privește „existența unor situații speciale în strâmtoare”, potrivit lui Bueger, care a mai adăugat că se înregistrează o zonă gri juridică în legătură cu „responsabilitățile și obligațiile statelor privind protecția cablurilor submarine care traversează zonele lor economice exclusive”.
Teheranul se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește spațiul virtual gri. Potrivit lui Basil Germond, profesor de securitate internațională la Universitatea Lancaster, fundamentul juridic al strategiei Iranului este „extrem de fragil” în cadrul droitului internațional.
„Toate națiunile își rezervă dreptul de a stabili și menține cabluri, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere legal, Teheranul nu poate impune în mod abuziv restricții privind mentenanța”
, a declarat el.
O posibilă misiune NATO pentru protejarea Strâmtorii Ormuz este luată în considerare, potrivit declarațiilor unui comandant.
Interesul organizației este destul de mare în acest sens.
„E în interesul nostru”
, a afirmat acesta.
Deși normele dreptului internațional au fost încălcate anterior de Iran în cazul perturbării transportului maritim comercial, nu există motive să se creadă că acestea vor constitui un obstacol în calea planurilor regimului de a impune taxe de licență pentru cablurile submarine. Experiența trecută a arătat că dreptul internațional nu a reușit să prevină astfel de acțiuni, prin urmare, este puțin probabil ca acest lucru să se schimbe în viitor.
Gradul de vulnerabilitate al infrastructurii de comunicații este esențial pentru evaluarea impactului potențial al unor astfel de acțiuni, potrivit lui Germond.
Acesta subliniază că fezabilitatea întreruperii fluxului de date sau deteriorării cablurilor reprezintă un aspect crucial.
Strategia Iranului de a obține plata de la giganții tehnologici ar putea implica perturbarea infrastructurii digitale prin mijloace care includ modificarea fluxului de informații, impunerea unor amenințări de sistare a circulației datelor, avarierea cablurilor de comunicație sau pur și simplu blocarea activităților de mentenanță, potrivit declarațiilor acestuia.
Strategia de a impune credibilitate prin mijloace coercitive ar putea fi aplicată de Teheran, similar situației în care Strâmtoarea Ormuz este traversată de transporturi maritime comerciale, a declarat el.
„Teheranul poate încerca să fie credibil prin coerciție, la fel cum procedează cu transportul maritim comercial care încearcă să tranziteze Strâmtoarea Ormuz”
Anterior, în Marea Baltică, au avut loc incidente care au arătat că cablurile submarine sunt expuse la accidente sau sabotaje. În cazul în care companiile refuză să efectueze plăți, Iranul ar putea opta pentru această soluție.
Însă, pentru firmele cu sediul în SUA, această posibilitate ar putea fi inexistentă, din cauza restricțiilor economice impuse de Statele Unite împotriva Iranului, care interzic marea majoritate a operațiunilor financiare cu Republica Islamică.
Manevre periculoase au loc în spațiul online, potrivit analizei specialiștilor, care au scos la iveală eforturile Iranului de a-și consolida influența prin intermediul conexiunii la internet. Teheranul a adoptat o strategie de utilizare a internetului ca o armă puternică în războiul informațional.
Nu avem de gând să facem acest lucru
nu a fost o declarație oficială a Iranului, însă acțiunile lor demonstrează contrariul. Există temeri legate de modul în care Iranul utilizează internetul pentru a-și atinge obiectivele.
Potrivit lui Franken, distrugerea intenționată a unui cablu submarin amplasat în Strâmtoarea Ormuz ar putea fi o operațiune mai complexă decât una similară desfășurată în Marea Baltică. Acest lucru se datorează caracteristicilor geologice unice ale fundului mării din această zonă, care este „nisipos și noroios”, condiții ideale pentru îngroparea cablurilor. Deși nu există date oficiale disponibile privind măsurile de securitate implementate de operatori pentru fiecare cablu în parte, Franken a remarcat că nu ar fi deloc surprinzător ca aceste componente critice ale infrastructurii să fie îngropate la o adâncime de câțiva metri sub fundul mării în această regiune geopolitică instabilă.
Potrivit analizei, distrugerea acestor cabluri submarine ar necesita o perioadă considerabilă de timp și o planificare riguroasă.
Franken a declarat că
„navele desemnate pentru această sarcină ar fi relativ ușor de identificat și ar putea fi vizate de către Statele Unite”
.
Astfel, operațiunea ar putea fi complicată și expusă la riposta americană.
Potrivit unei surse menționate în articolul publicat de The Guardian, această categorie de operațiuni este considerată a fi extrem de periculoasă și a fost descrisă ca fiind o misiune cu un grad ridicat de risc.
„misiune sinucigașă”
Dacă SUA vor relua atacurile, Iranul emite o avertizare privind izbucnirea unui conflict care se va extinde dincolo de frontierele regiunii.
O posibilă reconsiderare a strategiei este sugerată de faptul că regimul iranian ar putea fi influențat de aceste aspecte.
Impactul asupra accesului la internet este considerabil în țări precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, unde cablurile submarine reprezintă principala conexiune.
În schimb, Europa și Statele Unite nu par a fi expuse riscului de a fi afectate în mod semnificativ.
O creștere a instabilității într-o regiune deja puternic monitorizată reprezintă un pericol major.
Impactul unei astfel de situații ar putea fi resimțit și mai puternic în cazul întreruperii unor cabluri suplimentare.
„Cu cât ar fi tăiate mai multe cabluri, cu atât impactul s-ar resimți mai puternic sub forma unei conexiuni mai lente și a unei lățimi de bandă reduse”
, a declarat Bueger.
Teheranul intenționează să implice cablurile submarine într-un conflict extins, ceea ce indică faptul că Iranul deține arme suplimentare în cadrul războiului asimetric pe care îl purtă și care, conform afirmațiilor lui Bueger, s-a dovedit a fi o strategie eficientă de rezistență împotriva forței militare americane considerabile.
COMENTARII / 0