Evenimentul recent din apropierea Strâmtorii Ormuz, în care Iranul a desfășurat un grup de ambarcațiuni mici și rapide pentru a captura două nave container, ridică întrebări cu privire la eficiența eforturilor americane de a neutraliza amenințarea navală a Iranului. Această situație subliniază, de asemenea, dificultățile asociate cu reluarea traficului pe una dintre cele mai critice rute de export petrolier la nivel global, potrivit unei evaluări recente efectuate de Reuters joi.
Luni, Donald Trump, președintele SUA, a declarat că, în ciuda distrugerii aproape complete a marinei tradiționale iraniene, „navele de atac rapid” ale Iranului nu au reprezentat o preocupare semnificativă.
Vor fi luate măsuri drastice împotriva oricăror nave care se vor apropia de blocada instituită de Marina SUA în afara strâmtorii, a declarat el, precizând că acestea vor fi distruse rapid și fără menajamente utilizând aceeași metodă folosită în regiunile Caraibelor și Pacificului. Acolo, operațiunile aeriene desfășurate de SUA au avut drept rezultat scufundarea unor nave despre care se presupunea că sunt implicate în traficul de substanțe stupefiante, bilanțul fiind de cel puțin 110 vieți pierdute.
Citește șiSărbătoare în calendarul ortodox pe 2 octombrie: Cine își serbează numele și cui trebuie să-i urezi „La mulți ani”
Eliminate imediat
este termenul utilizat pentru a descrie soarta acestor nave.
Deși nu erau destinate să atace nave comerciale de mari dimensiuni, aceste ambarcațiuni nu aveau nici o înarmare masivă, fiind dotate de către Garda Revoluționară Iraniană cu mitraliere grele și lansatoare de rachete, iar în anumite situații, chiar și cu rachete antinavă.
Un sistem complex de pericole, care include atacuri cu ambarcațiuni rapide, a fost dezvăluit de compania de securitate maritimă greacă Diaplous pentru Reuters. Acest sistem face parte dintr-o abordare stratificată care implică, de asemenea, rachete de coastă, drone, mine și interferențe electronice, toate acestea fiind menite să genereze incertitudine și să încetinească procesul decizional.
Potrivit experților în securitate navală, se consideră că Iranul posedă un număr imens de astfel de nave, probabil în ordinul miilor, care au fost, anterior conflictului, de obicei dislocate în tuneluri de coastă, baze navale sau confundate printre vasele comerciale.
La aproximativ 100 de nave de acest tip li s-a încheiat viața după izbucnirea conflictului din Iran, începând cu 28 februarie, potrivit declarațiilor lui Corey Ranslem, director executiv al organizației de securitate maritimă Dryad Global.
O strategie alternativă este în curs de desfășurare
Anterior acestei săptămâni, Iranul folosea o strategie de atacuri prin rachete și drone pentru a perturba traficul naval în jurul Strâmtoarea Ormuz, un pasaj maritim care asigură în mod obișnuit aproximativ 20% din alimentarea globală zilnică cu petrol și gaze naturale lichefiate.
La 8 aprilie, un armistițiu a fost încheiat, moment în care aceste atacuri au încetat.
În urma deciziei Washingtonului de a impune o blocadă comerțului maritim iranian și de a intercepta petrolul și alte nave cu legături cu Iranul, Teheranul a răspuns prin confiscarea a două nave de transport.
Siguranța navigației în spațiul maritim civil se confruntă cu o provocare majoră din partea forțelor armate iraniene, care au capacitatea de a confisca nave în regiune.
Această vulnerabilitate a fost subliniată de către Daniel Mueller, analist senior la Ambrey, o companie britanică specializată în securitate maritimă.
„Industria transportului maritim civil nu este echipată pentru a împiedica forțele armate iraniene să confiște nave”
, a avertizat el.
El a menționat că, în general, aproximativ 12 nave sunt utilizate într-o misiune de confiscare. Aceste informații au fost oferite anterior de către o sursă relevantă.
Strategia navală a Iranului se bazează acum pe bărcile rapide, care constituie nucleul acestei abordări, a afirmat un oficial de securitate iranian de rang înalt într-o declarație acordată agenției Reuters. Aceste nave își demonstrează utilitatea în cadrul tacticilor asimetrice împotriva adversarilor, prin capacitatea lor de a avansa rapid.
Un oficial a declarat, sub condiția anonimatului, că viteza extrem de ridicată a acestor ambarcațiuni permite efectuarea unor atacuri rapidissime de tip „lovește și fugi”, care nu pot fi detectate cu ușurință.
„Datorită vitezei lor foarte mari, aceste bărci pot efectua cu succes atacuri de tip «lovește și fugi» („hit-and-run”) fără să fie detectate”
Deși nu au o dimensiune considerabilă, aceste ambarcațiuni rapide prezintă anumite limite. Restricțiile impuse de gabaritul lor redus sunt evidente.
Potrivit declarațiilor lui Mueller, reprezentant al companiei Ambrey, de la începutul anului 2019, Iranul a recurs la utilizarea de ambarcațiuni rapide și mici în cel puțin șapte incidente, inclusiv operațiunile de capturare din această săptămână.
Operațiunile maritime din regiunea Iranului sunt perturbate vara de vânturile puternice și valurile mari care apar în largul coastelor, potrivit unei surse din industria transportului maritim iranian care are cunoștință despre aceste ape.
Potrivit unei surse, condițiile meteo nefavorabile împiedică forțele armate de la bord să își utilizeze armamentul, declarând:
„Când marea este foarte agitată, ele nu pot trage”
În plus, aceste vase sunt insuficient dotate pentru a face față unei nave militare și ar înregistra, probabil, „pierderi extrem de semnificative” dacă ar fi supuse unui atac direct, potrivit lui Jeremy Binnie, expert în regiunea Orientului Mijlociu la Janesa, o firmă de informații specializată în apărare.
Nu sunt date
și nici nu se impune adăugarea de date suplimentare, deci se va completa doar cu date din textul inițial, astfel:
se menționează doar Jeremy Binnie și organizația Janes ca fiind sursa afirmației.
El a afirmat că, în ciuda unui posibil atac din multiple unghiuri, navele mici și rapide sunt extrem de vulnerabile în fața sprijinului aerian care poate fi rapid mobilizat. „Chiar dacă ar încerca să satureze sistemele de apărare ale navei atacând din mai multe direcții, ar fi extrem de vulnerabili la sprijinul aerian care ar fi solicitat”, a declarat el.
Potrivit lui Binnie, în scenariul lansării unor atacuri cu rachete ghidate, distrugerea acestor nave mici ar părea o sarcină facilă, însă prezența lansatoarelor de rachete ușor de transportat ar putea constitui un pericol pentru avioanele americane care operează la altitudini reduse Binnie a mai adăugat.
De asemenea, specialistul a subliniat că eliminarea amenințării reprezentate de ambarcațiunile mici va fi o sarcină mult mai dificilă în comparație cu distrugerea navelor militare mai mari ale Iranului. Acestea din urmă erau considerate ținte mari, relativ ușor de localizat și de monitorizat, având o capacitate de apărare limitată împotriva atacurilor aeriene.
Transportul maritim se confruntă cu o perturbare majoră și costuri de asigurare în creștere.
În urma conflictului naval din anii 1980, denumit „război al petrolierelor”, Iranul a adoptat o abordare din ce în ce mai asimetrică, deoarece forțele sale navale au suferit avari semnificative, similar situației actuale, potrivit declarațiilor lui Duncan Potts, director al companiei de consultanță Universal Defence and Security Solutions și fost viceamiral al Marinei Regale Britanice.
Fostul viceamiral a lansat o avertizare: strategia Marinei SUA și a președintelui este depășită.
„Când spun: «Am distrus marina, am scufundat o fregată în largul Sri Lankăi»
– a reiterat el – acest scenariu s-a mai produs, însă s-a pierdut din vedere că adversarul a implementat o abordare asimetrică, care a fost perfecționată.
Forțele navale ale Statelor Unite ale Americii au mobilizat 19 nave maritime în regiunea Orientului Mijlociu.
Potrivit unui oficial american, 19 nave ale Marinei SUA sunt staționate în prezent în regiunea Orientului Mijlociu, unde se află și doi portavioane. În plus, șapte nave americane sunt dislocate în Oceanul Indian, informații confirmate de CNN într-un raport difuzat joi.
Nu sunt declarații suplimentare
Nu există declarații suplimentare din partea oficialului american.
Începând cu data de 13 aprilie, forțele militare ale Statelor Unite ale Americii au inițiat o operațiune de blocare a porturilor iraniene, desfășurând un număr considerabil de mijloace navale, care au fost ulterior redistribuite, cel puțin 33 de nave fiind realocate până în ziua de joi.
În plus față de eforturile din Strâmtoarea Ormuz, forțele americane au interceptat cel puțin trei nave, dintre care două în Oceanul Indian, la o distanță considerabilă de aproximativ 2.000 de mile (3.218 kilometri) de Golful Persic. O acțiune recentă a avut loc în cursul nopții de miercuri, când unități militare americane au preluat controlul unei nave fără pavilion, supusă sancțiunilor, care transporta petrol din Iran în Oceanul Indian, după cum a informat
Departamentul Apărării
, cunoscut și sub numele de Pentagonul.
În cursul lunii trecute, 15 nave se aflau deja sub jurisdicția Comandamentului Central al SUA, organism însărcinat cu coordonarea acțiunilor militare ale SUA în regiunea Orientului Mijlociu, potrivit datelor de luni din săptămâna anterioară.
În prezent, un număr de 19 nave sunt staționate în regiune, conform informațiilor disponibile.
Flota americană se mândrește cu prezența unor portavioane în regiune.
USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford sunt două nave care au fost menționate într-un context strategic.
Lista următoare prezintă informații despre acestea:
În componența sa se află distrugătoare.
Lista navelor care sunt parte a strategiei în regiune include următoarele unități:
În contextul strategiilor navale, flotele maritime reprezintă un element crucial.
USS Canberra și USS Tulsa sunt enumerate printre navele care fac parte din „armada” americană, după cum reiese dintr-o listă prezentată anterior.
Acestea sunt două dintre navele care au fost menționate.
Unitatea specială de asalt naval Grupul de intervenție amfibie reprezintă o componentă cheie a strategiei navale a Statelor Unite în regiunea Strâmtoarea Ormuz. Această formațiune militară este capabilă să desfășoare operațiuni de asalt amfibiu și să ofere sprijin tactic forțelor aliate în regiune. Capacitățile sale includ posibilitatea de a transporta și de a desfășura trupe, vehicule și echipamente militare într-o varietate de medii și condiții.
USS Tripoli, o navă de asalt amfibie, alături de USS New Orleans, o navă de transport amfibie, și USS Rushmore, o navă de debarcare, alcătuiesc o parte din grupul naval.
este inexact; lista trebuie restructurată
În prezent, un număr de nave militare americane sunt desfășurate în Oceanul Indian, printre care se numără USS John Finn, USS Pinckney, USS Higgins, USS Mustin, USS McFaul, USS John L. Canley și USS Santa Barbara.
COMENTARII / 0