Iranul înfruntă cea mai mare provocare de după război: supraviețuirea regimului

Republica Islamică din Iran a trecut, probabil, cu bine peste perioada de război, însă acum se află în fața unei noi și mai dificile provocări: reconcilierea cu propriii cetățeni. Populația iraniană este profund afectată, nu numai de trauma războiului, ci și de represiunea brutală care a dus la moartea a mii de manifestanți la începutul anului, precum și de o economie în scădere drastică. În loc de a duce la demolarea regimului – obiectiv enunțat inițial de către Donald Trump și Benjamin Netanyahu, liderul israelian –, conflictul a arătat cât de rezilientă este Republica Islamică, chiar și după asasinarea conducătorului său și a numeroși alți oficiali de rang înalt, potrivit The Guardian.

În urma încheierii aparente a conflictului, noua echipă de conducători se găsește în fața unor așteptări divergente, generate de susținătorii unei abordări inflexibile, care insistă asupra respectării necondiționate a valorilor fundamentale ale revoluției islamice, pe de o parte, și, pe de altă parte, ale unei populații exasperate de povara economică și de măsurile represive.

Consecințele devastatoare ale războiului au fost resimțite puternic, 2 milioane de persoane rămânând fără locuri de muncă, potrivit autorităților.
O creștere fulgerătoare a inflației, 77% în luna precedentă, a accentuat și mai mult dificultățile.
Declinul accelerat al nivelului de trai al populației iraniene, cauzat de sancțiunile internaționale și de ineficacitatea administrativă, a alimentat nemulțumirea economică care a escaladat în proteste ample în ianuarie, transformând-se într-o încercare de a răsturna guvernul.

Citește și„Avionul condamnaților”: furtună, echipaj schimbat, ușă defectă, ciocnire cu un tractor de remorcare și anulare, în SUA. „Haos de 12 ore. Unii au plecat după 25”

În ciuda dificultăților, unele semne de speranță încep să apară. Un acord-cadru de pace a fost încheiat între Iran și SUA în cursul săptămânii anterioare, acord care ar putea aduce o ușurare economică și ar putea debloca sute de miliarde de dolari pentru Teheran, o parte din acești bani fiind deja disponibili pentru utilizare imediată. Însă, avantajele economice pe termen lung rezultate din ridicarea sancțiunilor, precum și fondurile alocate pentru eforturile de reconstrucție, sunt condiționate de viitoarele negocieri, deosebit de delicate, referitoare la programul nuclear al Iranului.

Un fenomen de solidaritate națională a izbucnit în urma agresiunii împotriva Iranului și a distrugerii infrastructurii și populației civile, un eveniment care a reușit să unească o țară puternic divizată.
În opinia experților, Iranul este considerat a fi ieșit învingător din conflict, acest rezultat fiind consensul general.

Reacția populară iraniană a fost puternic influențată de acțiunile externe, potrivit lui Foad Izadi, profesor asociat la Universitatea din Teheran.

„Trump și Netanyahu au reușit să unească iranienii mai mult decât ar fi putut-o face orice politician iranian”

, a afirmat el.
În continuare, Izadi a explicat că frica de consecințe nefaste îi face pe oameni să se implice:

„Chiar și cei care nu simpatizau guvernul nu vor să-și trimită copiii la școală și să nu-i mai vadă niciodată, și nu vor ca spitalul lor local să fie bombardat”

.

Elham, o artistă iraniană auto-descrisă ca având opinii de stânga, consideră că războiul și vărsarea de sânge din ianuarie au declanșat o reexaminare a opiniilor sale despre Occident și mișcările de protest.

„Planul era să se facă Iranului ceea ce s-a făcut Siriei, Libiei, Irakului și Afganistanului: prăbușirea și ocuparea”

, a declarat ea.
Ea a adăugat că acum este clar că SUA nu sunt capabile să ofere ajutor,

„ideea că SUA ne pot salva este o minciună”

.

Libertățile pot fi obținute pe căi pașnice, însă interesele externe pot deturna protestele, a avertizat o sursă.

„schimbarea regimului”

sunt revendicări preluate de forțe din afara țării, care provoacă represiuni brutale, după cum s-a văzut în ianuarie.
În opinia sa, este nevoie de mișcări populare care să conducă la câștigarea treptată a libertăților.

Viitorul societății este în pericol, avertizează Elham, care crede că, deși statul ar putea rezista, societatea se va destrăma dacă evenimentele din ianuarie se vor repeta anual.

„Trebuie să formăm noi coaliții. Fie că ești reformist sau susținător al liniei dure, toată lumea trebuie să facă un pas înainte unul către celălalt. Trebuie să ne imaginăm viitorul altfel”

sunt cuvintele lui Elham, care subliniază necesitatea unei abordări diferite pentru îmbunătățirea situației.

În urma conflictului, conservatorii, reformiștii și susținătorii unei abordări mai stricte au fost supuși unei reevaluări.
Procesul de negociere a păcii a creat, cel puțin deocamdată, o diviziune între conservatorii mai pragmatici și cei care se împotrivesc vehement oricărui acord cu Statele Unite ale Americii.

Schimbarea de paradigmă în ceea ce privește încheierea unui acord cu lumea occidentală fusese, anterior, o reformă promovată de anumiți susținători ai schimbării.
În prezent însă, Mohammad Bagher Ghalibaf, cel care conduce dezbaterile cu Statele Unite, este un membru al grupului conservator, fiind și președintele actual al parlamentului.

Trebuie să ne concentrăm acum pe revitalizarea economică

, a afirmat Ghalibaf în cursul săptămânii anterioare.
Acordul negociat a primit, de asemenea, avaluarea pozitivă a Gărzii Revoluționare, acea unitate militară frecvent considerată drept avangarda curentului hard-line din țară.

Zeinab Ghasemi Tari, un lector la o instituție de învățământ superior din capitala Iranului, consideră că evenimentele nocturne de masă care au avut loc în spațiile publice urbane, demarate în perioada conflictului și care se desfășoară în prezent, constituie o expresie a unei rezistențe colective și a unei provocări.

„Este încercarea cea mai dificilă și mai existențială”

, însărcinată cu o încărcătură diferită de naționalism.
În ciuda nemulțumirilor legate de starea economiei, care persistă în societate, protestele de amploarea celor din luna ianuarie au fost, potrivit acesteia, motivate de o perspectivă occidentală care a fost de atunci demascată ca fiind irealistă.
Aceste opinii au fost exprimate de Zeinab Ghasemi Tari, conferențiar la Universitatea din Teheran.

Schimbări semnificative au fost remarcate în rândul reformiștilor, potrivit declarațiilor lui Tari.

„Observăm că sunt din ce în ce mai puțini reformiști care pledează deschis pentru o colaborare [cu Occidentul], iar tot mai mulți își reevaluează pozițiile sau aleg să păstreze tăcerea”

.
El a adăugat că războiul a avut un impact profund asupra conștiinței publice,

„Războiul a remodelat conștiința publică în moduri care încă se manifestă”

.

În ciuda apariției unor figuri mai pragmatice, regimul iranian este privit cu scepticism în ceea ce privește intenția de a valorifica acest moment de consens pentru a pune în aplicare schimbări.
Anumite incertitudini planează asupra disponibilității regimului de a iniția reforme, chiar și odată cu emergența unor personalități mai practice.
Noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, presupus a fi suferit răni în timpul războiului, rămâne o figură misterioasă, care nu și-a făcut încă apariția în public și nici nu a dezvăluit o strategie clară pentru politica internă.

Nu există încă un program de politică internă prezentat de el.

În acest context, mulți se întreabă dacă Mojtaba Khamenei va opta pentru o abordare mai reformistă.

Potrivit lui Mehran Haghirian, care conduce departamentul de cercetare și programe al unei fundații londoneze specializate în regiunea Asiei de Vest, numită Fundația Bourse & Bazaar, schimbarea în Republica Islamică se lovește de o limitare majoră.

Este încercarea cea mai dificilă și mai existențială

, a afirmat el, explicând că orice schimbare ar necesita o interacțiune mai deschisă cu exteriorul.

Într-o evaluare a situației curente, Haghirian a exprimat opinia că sistemul actual este ineficient în ceea ce privește îmbunătățirea economiei naționale.

„Este o țară condusă de o minoritate, așa că opoziția internă va rămâne întotdeauna principala sa preocupare”

.
Această declarație subliniază provocările cu care se confruntă țara în gestionarea problemelor interne, potrivit spuselor lui Haghirian.

Alex Vatanka, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington, consideră că pentru regim este esențială o relaxare a sancțiunilor și o redresare economică, în caz contrar, coeziunea înregistrată pe timpul conflictului ar putea regresa către vechea confruntare dintre stat și societate.

Potrivit analistului Vatanka, Teheranul se confruntă acum cu o dificultate majoră: transformarea unui moment de solidaritate forțată

„într-un pact durabil cu propria populație”

.
În acest context, adevăratul test nu este să descurajeze Washingtonul, ci mai degrabă capacitatea regimului de a crea o legătură durabilă cu cetățenii săi. Această sarcină este considerată

„încercarea cea mai dificilă și mai existențială”

de către Vatanka.

Reprezentanții Iranului de la discuțiile desfășurate în Elveția urmează să se întoarcă la Teheran, unde vor continua discuțiile tehnice cu Statele Unite ale Americii.

Donald Trump avertizează că Statele Unite ale Americii sunt pregătite să lanseze o nouă ofensivă împotriva Iranului în cazul în care Hezbollah persistă în acțiunile sale provocatoare.

„Este încercarea cea mai dificilă și mai existențială”

, a declarat el, fără a specifica detalii suplimentare privind posibilele repercusiuni.