Iranul lovește în inima avuției Qatarului: efectele războiului se simt

Ras Laffan, situat la 88 km nord de Doha, este denumit de localnici „capitala mondială a gazului”, fiind un oraș industrial care se întinde de-a lungul unui singur drum ce traversează deșertul plat. Ras Laffan este un punct cheie în economia Qatarului.

Înainte de anii 1990, economia Qatarului se baza în mare parte pe vânzările de petrol, dar țara nu avea rezervele și, prin urmare, bogăția vecinilor săi din Golf, precum Arabia Saudită, Kuweit și Abu Dhabi. Această situație a limitat dezvoltarea economică a Qatarului.

Totul s-a schimbat odată cu apariția unui dispozitiv numit schimbător de căldură criogenic principal (MCHE), o invenție care a permis lichefierea gazului natural în cantități suficient de mari pentru a merita transportul în întreaga lume. Acest dispozitiv a transformat un mic stat peninsular într-un pilon al economiei mondiale.

Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări

Gazul a devenit o sursă de energie în masă pentru gătit, încălzire și chiar pentru transport, iar Qatarul, unde se produce acum mai mult de o cincime din gazul natural lichefiat (GNL) al lumii, a devenit una dintre cele mai bogate țări. Veniturile din export ale Qatarului au crescut de la 5 miliarde de dolari în 1997 la 88 de miliarde de dolari în 2024.

Apariția relativ târzie a Qatarului pe scena geopolitică mondială și orientările politice diferite față de celelalte state din Golf — Qatarul susține în mare măsură Frăția Musulmană, în timp ce restul statelor sunt în mare parte ostile — i-au conferit Qatarului un rol diferit, în special în relația cu Iranul. Deși este aliniat politic cu America și găzduiește cea mai mare bază militară americană din regiune, Qatarul a menținut de-a lungul anilor relații decente cu Teheranul.

Qatarul nu are de ales, deoarece câmpul North Field, de unde provine aproape tot gazul său, este împărțit cu Iranul. Mai mult, Doha a găzduit organizația Hamas, finanțată de Iran, ceea ce a devenit o mare rușine după evenimentele din 7 octombrie 2023.

De-a lungul anilor, liderii Qatarului au jucat rolul de mediatori între Israel și Hamas, precum și între SUA și Iran. Ei au crezut că, în consecință, vor fi protejați de represaliile Iranului în caz de război.

În urma atacului, o declarație a Ministerului Afacerilor Externe a denunțat atacul ca fiind o escaladare periculoasă, o încălcare flagrantă a suveranității statului și o amenințare directă la adresa securității naționale și a stabilității regionale.

„Ministerul subliniază că Qatarul a solicitat în repetate rânduri necesitatea de a se abține de la atacarea instalațiilor civile și energetice, inclusiv pe teritoriul Republicii Islamice Iran, pentru a păstra resursele popoarelor din regiune și a proteja pacea și securitatea internațională.”

În ciuda intensității flăcărilor, nu s-a raportat niciun rănit. Însă, avertismentul iranian că va viza instalațiile petroliere și de gaze din întregul Golful Persic ca represalii pentru atacul asupra South Pars a fost luat în serios.

Toată forța de muncă din Ras Laffan, care a numărat până la 30.000 de persoane la vârf, a fost evacuată miercuri seara. Dar pagubele vizibile – incendiul a continuat ore întregi – vor fi o nouă amintire că, în ciuda discuțiilor despre o „ieșire” și a preferinței președintelui Trump pentru „acorduri”, războiul se intensifică în loc să se stingă.

Trump a emis, de asemenea, un avertisment către Iran să lase de acum înainte instalațiile de gaz și petrol, de care depinde o mare parte a lumii, în afara conflictului, sugerând că va forța Israelul să procedeze la fel.

Statele din Golf, care alcătuiesc împreună Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), se confruntă cu două întrebări majore: cât timp pot suporta consecințele devastatoare ale unui război pe care majoritatea nu doreau să-l vadă izbucnind și cum se pot reconstrui pentru a redeveni ceea ce credeau că erau înainte de război – un refugiu sigur și prosper într-o regiune dificilă?

„O mare parte din vină [pentru ceea ce se întâmplă] revine Statelor Unite și Israelului, dar și Iranului”

, a declarat un oficial al CCG.

În ceea ce privește Ras Laffan și problema extrem de importantă a aprovizionării mondiale cu energie, rămâne neclar cât de repede poate fi reconstruită. Șirurile de unități de lichefiere interconectate, cunoscute sub numele de „trenuri”, precum și alte infrastructuri au fost incendiate.

„Este o catastrofă majoră”

, a declarat Robin Mills, director executiv al Qamar Energy și unul dintre cei mai experimentați consultanți din industria petrolului și gazelor din Golf.

• Reconstruirea atâtor trenuri deodată ar fi fără precedent.
• Mai multe componente cheie au termene de livrare lungi, iar fabricile pot construi doar câteva pe an.