În încercarea UE de a-și întări suveranitatea și autonomia strategică, dependența de firmele israeliene din sectorul apărării crește semnificativ. În timp ce Europa își reîntărește forțele, statele membre se bazează pe Israel pentru tehnologii vitale, inclusiv senzori, sisteme de monitorizare, interceptori, apărare aeriană și securitate cibernetică. Această colaborare se intensifică, chiar dacă legăturile politice dintre UE și Israel devin tot mai tensionate din cauza conflictelor din Gaza și Liban, subliniază Politico.
În ziua finală a lunii august, o delegație de ofițeri militari din Grecia s-a prezentat în Tel Aviv, sub conducerea generalului-maior Ioannis Bouras, pentru a semna un acord ce avea să fie unul dintre cele mai mari exporturi de armament din istoria ambelor națiuni.
Încheierea, în valoare de 3 miliarde de euro și denumită „Achilles Shield”, va livra un set de tehnologii israeliene concepute pentru a proteja Grecia de gamă largă de amenințări, printre care rachete, aeronave și drone.
Citește șiTrump ia în calcul să o concedieze pe Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea SUA în Grecia: Nu suntem mulțumiți
Acesta reprezintă faza cea mai nouă a unei legături tot mai strânse între guvernele europene și industria de apărare israeliană.
În timp ce Europa accelerează procesul de reînarmeare, aceasta s-a sprijinit în mare măsură pe Statele Unite pentru armament, tancuri și avioane. În ceea ce privește numeroasele sisteme mai puțin vizibile, dar esențiale pentru securitatea contemporană – cum ar fi senzori, interceptori și tehnologii de supraveghere – autoritățile europene se îndreaptă tot mai des către Israel.
Chiar dacă legăturile politice dintre Europa și Israel se intensifică, dependența crește.
Războaiele din Gaza și Liban au intensificat conflictele dintre Uniunea Europeană și Israel, în timp ce guvernele blocului comunitar au devenit tot mai dependente de această țară pentru sisteme critice de apărare și securitate. Disputele politice nu au reușit însă să încetinească cooperarea dintre industria israeliană de apărare și țările europene, la nivel bilateral.
„Privind în acest moment la relațiile noastre cu UE, da, există provocări”, a declarat Avi Nir-Feldklein, ambasadorul Israelului pe lângă Uniunea Europeană. „Dar dacă ne uităm la ceea ce facem la nivel bilateral cu statele membre ale UE, cooperarea constructivă și practică este intensă și înfloritoare.”
Israelului își găsește avantajul în forțele armate
Un avantaj major al Israelului derivă din forțele sale armate. În cadrul unităților de elită dedicate informațiilor și securității cibernetice, tinerii ingineri se confruntă cu amenințări concrete la securitatea națională. Odată ce părăsesc Forțele de Apărare ale Israelului, mulți dintre ei intră în firme de apărare sau fondă start-up-uri axate pe securitate.
Consecința este o conexiune directă între terenul de luptă și evoluția produselor comerciale.
În domeniul apărării israeliene, cele trei entități dominante—Israel Aerospace Industries, Rafael Advanced Defense Systems și Elbit Systems—sunt fie proprietate a statului, fie au relații instituționale foarte apropiate cu aparatul militar israelian, iar în conducerea lor se găsesc personalități militare de rang înalt.
„Israelul este un exemplu excelent al modului în care companiile din sectorul apărării sau cele private sunt atât de bine integrate”, a declarat Kaupo Rosin, șeful serviciului de informații externe al Estoniei. „Iar acest lucru le conferă o mare capacitate de acțiune.”
Sectorul de securitate israelian, în ansamblu, s-a transformat într-un magnet pentru capitaluri. În acest domeniu, companiile atrag aproape 25% din investițiile globale în cibernetică, conform raportului „Tehnologia de vârf 2025” al Autorității pentru Inovare din Israel.
În acest an, Google a achiziționat start-up-ul israelian Wiz pentru 32 de miliarde de dolari, subliniind astfel atractivitatea sectorului.
Hiba Tareef, reprezentând Misiunea Israelului în relațiile cu UE și NATO, a subliniat că atracția provine din legătura strânsă dintre guvern, mediul academic și sectorul privat, precum și din tehnologia inspirată de operațiunile din teren.
„Valorificând experiența noastră operațională în timp real, le permitem partenerilor noștri să treacă de la o atitudine reactivă la una proactivă, consolidând semnificativ reziliența și apărarea noastră colectivă”, a spus ea.
Dependența crește.
Este dificil de conturat o imagine completă a rolului Israelului în apărarea europeană. Multe contracte nu sunt făcute publice din motive de securitate națională, iar unele companii israeliene își desfășoară activitatea prin intermediul unor filiale europene.
Cu toate acestea, zeci de înregistrări din baza de date europeană a licitațiilor, analizate de Politico, indică faptul că firmele israeliene se transformă în furnizori de referință în sectoare precum comunicațiile militare, supravegherea și războiul electronic.
Multe dintre contractele publice, inclusiv cea grecească în valoare de 3 miliarde de euro, au fost alocate direct firmelor israeliene, fără a se desfășura o licitație deschisă, contrar regulilor europene privind achizițiile publice, conform anunțurilor de licitație.
Normele europene referitoare la achizițiile publice stabilesc că concurența reprezintă regula principală, aplicându‑se și în domeniul apărării și securității.
Alocarea directă se permite exclusiv în condiții restrânse, precum în situații de exclusivitate tehnică autentică sau în cazuri ce implică preocupări de securitate națională strict delimitate.
În declarația lor, Annette Rosenkoetter și Andrea Pomana, parteneri la firma de avocatură FPS Law din Germania, specializată în achiziții publice și litigii europene, au subliniat că
„Procedurile «fără licitație» sunt excepționale, se bazează pe dovezi și trebuie justificate în mod convingător”
Acest cadru este esențial pentru că acordarea directă a contractelor poate intensifica dependența, pe măsură ce statele devin tot mai dependente de un anumit producător.
Curtea Europeană de Justiție a decis în ianuarie 2025 că echipamentele foarte specializate pot împiedica un cumpărător dacă sunt concepute astfel încât doar furnizorul inițial să poată efectua întreținerea sau actualizările.
Acorduri acordate direct în Europa
Elbit Systems a demonstrat, prin exemplul Țărilor de Jos, cum se aplică această practică în realitate. În anul 2025, secțiunea C4I și Cyber, specializată în securitate cibernetică, a obținut un contract în valoare de 25 de milioane de euro pentru livrarea de sisteme de gestionare a câmpului de luptă către Ministerul Apărării din Olanda.
ministerul a optat pentru o atribuire directă, fără a organiza o licitație, argumentând că era necesar să obțină servicii suplimentare de la compania cu care fusese deja încheiat un contract inițial.
În anul 2024, Ministerul Apărării din Spania a încheiat un acord cu compania Rafael Advanced Defense Systems, acordându-i un contract în valoare de 1,17 milioane de euro fără a recurge la o procedură de licitație deschisă, susținând că firma israeliană reprezenta singurul furnizor capabil să furnizeze echipamentul necesar.
În cadrul altor tranzacții directe, a fost semnat un acord de 6,5 milioane de euro între Elbit Systems Deutschland și Ministerul Apărării din Danemarca, în luna septembrie a anului 2025, pentru achiziția unui dispozitiv destinat procesării și analizării semnalelor electronice.
„În ciuda situației politice și a animozității dintre Israel și Uniunea Europeană, în ceea ce privește dimensiunea de securitate, ceea ce este uimitor este faptul că cooperarea a fost întotdeauna foarte bună”
a afirmat Sharon Pardo, profesor de relații internaționale la Universitatea Ben‑Gurion din Negev, Israel.
În Europa există critici politice
Criticii avertizează că, deși Europa pretinde să obțină o autonomie crescută, aceasta ar putea să se confrunte cu o dependență nouă, în special în contextul în care conflictele din Orientul Mijlociu testează legăturile cu Israelul.
În numeroase ocazii, Franța a limitat prezența guvernului israelian la târgurile majore de armament, în timp ce în luna mai, guvernul Finland a suferit critici pentru co-organizarea unui seminar de tehnologie militară alături de Ministerul Apărării din Israel.
„Dacă obiectivul este consolidarea autonomiei și suveranității europene, atunci nu poți înlocui un tip de dependență cu altul”, a declarat Li Andersson, o europarlamentară finlandeză de stânga.
Andersson a evidențiat, de asemenea, modul în care anumite firme israeliene de securitate își comercializează produsele ca fiind testate în condiții operaționale reale – în unele situații, împotriva palestinienilor care trăiesc sub ocupație israeliană.
„Ar trebui să fie clar că nu ne angajăm în comerțul cu arme sau în cooperarea în domeniul apărării cu un actor care a fost constatat în repetate rânduri de mai multe instituții diferite că încalcă și ignoră cele mai fundamentale norme și principii ale dreptului internațional”, a afirmat ea.
În septembrie 2025, Gideon Sa’ar, ministrul israelian de Externe, a răspuns președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, după ce aceasta a propus impunerea de sancțiuni și suspendarea parțială a comerțului dintre UE și Israel, ca reacție la comportamentul Israelului în Gaza.
Sa’ar a declarat că evaluarea se sprijină pe
„acuzații false și lacune juridice”
și a subliniat că Israelul acționează în conformitate cu dreptul internațional, argumentând că măsurile luate ar consolida doar Hamas.
Hannah Neumann, europarlamentară germană și membră a Partidul Verzilor, a avertizat că statele europene ar putea deveni mai fragile din punct de vedere geopolitic.
Pe măsură ce guvernele se sprijină tot mai mult de Israel, devine mai greu să impună costuri asupra
Securitatea în fața disputelor politice.
Reacțiile politice negative nu au reușit să încetinească prea mult încheierea acordurilor. În ianuarie, Germania și Israelul au semnat un memorandum pentru dezvoltarea unui „cyber dome”, realizat cu tehnologie israeliană pe teritoriul german.
Într-o lună ulterioară, Israelul, Grecia și Cipru au deschis la Nicosia un nou centru dedicat securității cibernetice maritime.
Spania reprezintă un exemplu și mai convingător al acestei tensiuni. Deși guvernul condus de premierul Pedro Sánchez a anulat acorduri de apărare cu 1 miliard de euro cu Israelul, ca parte a ceea ce a denumit „embargo total asupra armelor”, după ce a descris Gaza ca „genocid”, autoritatea regională din Madrid a cerut și a obținut, în ianuarie, sprijin de la Direcția Cibernetică a Israelului pentru a asigura securitatea infrastructurii critice.
Nici autoritățile regionale din Madrid, nici cele din Cipru nu au oferit răspuns la cererile de comentarii.
Ministerul Apărării din Spania a anunțat că:
„nu are niciun contract legat de securitatea cibernetică cu vreo companie din Israel”
Italia a acordat, în paralel, o prioritate oficială tehnologiei provenite din Israel. În 2024, agenția italiană de cibernetică a lansat un mecanism de stimulare a achizițiilor, considerând software-ul israelian de securitate cibernetică ca fiind egal cu produsele din UE și NATO în procedurile de licitații publice.
Conform declarației lui Juha Martelius, director al Serviciului finlandez de Securitate și Informații, evaluarea pentru statele mici situate în vecinătate cu Rusia poate fi extrem de complicată.
„Într-o țară precum Finlanda, nu ne-am permis niciodată să cumpărăm cantități atât de mari pe cât am fi avut probabil nevoie sau chiar am fi dorit”, a spus el. „Am pus întotdeauna accentul pe calitate. Adică, cumpărăm ce e mai bun, indiferent de proveniență.”
Grecia își propune să prevină o dependență nouă.
Grecia a depășit, la rândul său, efortul de a diminua dependența față de Israel. În cadrul pactului referitor la sistemul „Achilles Shield”, forțele armate grecești au cerut acces la codul sursă, pentru a putea întreține și actualiza tehnologia în mod independent.
„A deveni «ostatici», chiar și față de cea mai prietenoasă țară străină sau aliat, este absolut imposibil”, a declarat în iulie ministrul grec al Apărării, Nikos Dendias.
Niclas Herbst, un deputat german din spectrul centru-dreapta, care activează în cadrul Comisiei pentru delegația în Israel a Parlamentului, a susținut că Israel furnizează elementele lipsă în sectorul european de apărare, în special în domeniul amenințărilor cibernetice și al sistemelor de apărare aeriană.
„Este în interesul Europei să aibă o relație stabilă și de încredere cu Israelul în această privință”
a declarat Herbst pentru POLITICO.
În legătură cu reproșurile care susțin că Europa ar folosi tehnologie testată pe palestinieni, el a subliniat că guvernele investesc în principal pentru
„suite de software și senzori foarte specializate”
, destinate utilizării în scop defensiv.
„Este o chestiune de a ne întreba ce vrem să cumpărăm?”, a spus el. „Vrem să cumpărăm o conștiință curată sau vrem să cumpărăm produse de apărare?”
COMENTARII / 0