Unele colecții captează privirea prin complexitate, altele prin minimalism, iar altele reușesc să îmbine ambele aspecte. J’Amemme, marca creată în 2018 și axată pe arta plisajelor, a dezvăluit în cadrul Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week colecția Spring/Summer 2027, în care volumul, transparența și culorile au fost elementele dominante. Am apreciat numeroase piese, însă anumite selecții, în opinia mea, nu au avut același impact.
articolul se prelungeste în continuare.
În spatele brandului se află designerul Julie Yarmoliuk, care și-a construit identitatea creativă pe baza materialelor inovatoare, a texturilor sculpturale și a plisajelor realizate manual. Această abordare îmi apreciez, în special pentru că implică un efort tehnic pe care publicul nu îl constată mereu. Totuși, existența unei identități de marcă bine definite nu garantează că fiecare articol din colecție va reuși să impresioneze.
Citește șiDin ce a câștigat Sorin Bontea primii lui bani și ce salariu avea la 16 ani: „Tata îmi lăsa 3 lei să-mi iau mâncare”
În contextul colecției J’Amemme Spring/Summer 2027, consider că diferența constă în hainele care au avut un succes remarcabil și în cele care mi s-au părut oarecum prea evidente.
Plisajele și volumele constituie semnătura J’Amemme.
Plisajele au reprezentat, fără îndoială, unul dintre elementele centrale ale colecției. Le-am regăsit pe bluze ample, rochii lungi, pantaloni și fuste, uneori sub forma unor pliuri foarte fine, alteori transformate în volane supradimensionate, care schimbau complet proporțiile siluetei.
J’Amemme creează volum prin manipularea materialului fără a se baza pe structuri rigide, ceea ce este remarcabil. Câteva dintre bluzele sale seamănă cu sculpturi, având gulere înalte, umeri accentuați și mâneci care se desfășoară în valuri. Am apreciat în special modelele albe, negre și cele în nuanțe de turcoaz, unde textura plisată a reușit să conferă ținutelor un aer foarte proaspăt.
Cu toate acestea, în anumite instant, am simțit că volanele s-au transformat într-o simplă repetiție a unei formule deja familiarizate. Înțeleg că ele constituie un element vital al ADN-ului brandului și nu consider că J’amemme ar trebui să le abandoneze. Totuși, cred că anumite dintre aceste modele necesitau acel je ne sais quoi, un detaliu surprinzător care să le scoată din sfera unor creații frumoase, dar destul de simple.
Ținuta roșie, alcătuită dintr-un top plisat și o fustă lungă cu volane dispuse pe mai multe niveluri, a fost, în opinia mea, una dintre cele mai puțin convingătoare. Culoarea, superbă și potrivită pentru sezonul cald, nu a compus în totalitate. Structura fust
Organza și transparențele au reprezentat cele mai reușite momente ale colecției.
Dacă aș fi în poziția de a selecta aspectul care m-a lăsat cea mai mare impresie, acesta ar fi, fără îndoială, utilizarea materialelor transparente.
Printre toate creațiile expuse, pantalonii negri din organza, asortați cu un top scurt ce aseamănă o bustieră, s-au evidențiat ca unul dintre preferatele mele. Am apreciat contrastul dintre transparența pantalonilor, silueta lor largă și minimalistul superioară. Este o ținută senzuală, însă nu în mod evident sau exagerat; materialul conferă o ușurință care îi conferă un aer foarte contemporan.
În mod sincer, pantalonii aceia s-au adăugat imediat în lista mea de shopping.
Fustele transparente mi-au captat atenția la fel de mult; în mod particular, cea asortată cu un sacou turcoaz, care prezintă umeri accentuați și talie bine conturată. Această asortare funcționează perfect, deoarece confruntă două stiluri de construcție vestimentară: rigiditatea sacoului și finețea fustei. Efectul final este unul feminin, contemporan și, cel mai important, mult mai atrăgător decât un costum tradițional.
Am apreciat și modelele în care organza a fost utilizată pentru a adăuga volum în zona inferioară a siluetei. Fustele negre, cu margini largi și ușor ondulate, au prezentat o mișcare foarte frumoasă pe podium. Sunt tipul de creații care se prezintă bine în fotografii, dar consider că devin și mai captivante când sunt observate în mișcare.
În mod personal, estetica pantalonilor și fustelor transparente m-a adus aminte de direcția explorată și de Ioana Ciolacu, unul dintre puținele exemple din moda românească în care am observat o abordare similară, de care m-am îndrăgostit încă de la început. Nu mă refer la piese identice, ci la aceleași aspirații de a converti un material delicat într-un element central al unei ținute moderne.
Haine ce emană caracter, însă dimensiunile nu se potrivesc mereu.
O altă direcție esențială a colecției a constatat reinterpretarea costumului feminin. Sacourile erau caracterizate prin umeuri foarte lați, talie accentuată și o construcție menită să genereze o silueta puternică, aproape arhitecturală.
Îmi place ideea. Îmi plac sacourile bine structurate, îmi plac umerii exagerați și consider că costumul solid poate constitui una dintre cele mai impresionante ținute pe care femeia le poate purta.
În ceea ce mă privește, dificultatea legată de unele ținute din colecția J’Amemme constă în faptul că proporțiile nu păreau să fie mereu bine echilibrate.
Sacourile foarte strânse în talie, combinate cu umeri extrem de lați și pantaloni amplificați, au creat pe alocuri o siluetă care mi s-a părut prea forțată. Înțeleg intenția de a transforma costumul clasic într-o piesă cu personalitate, dar în anumite ținute am avut impresia că hainele nu se așază tocmai firesc pe corp.
Două modele, unul în roz pastel și celălalt în roșu, sunt exemple relevante. Ambele prezintă o structură captivantă și o paletă cromatică remarcabilă, însă modul în care sacourile subliniază simultan umerii, bustul și șoldurile mi părea excesiv. Silueta devine atât de sculptată încât pierde din naturalețe.
În contrast, sacoul turcoaz, asortat cu fusta transparentă, mi s-a părut considerabil mai bine realizat. Aici, exagerarea proporțiilor este compensată de lejeritatea materialului din partea inferioară, iar întreaga ținută emite o senzație de respirabilitate.
Diferența constă, de fapt, în faptul că nu volumul în sine nu este problematic, ci modul în care este repartizat și echilibrat.
Rochiile sculpturale și siluetele ample, o tendință ce merită să fie explorată.
Le-am găsit foarte plăcute, în special rochii cu umeri accentuați, confecționate din materiale ușoare, având un aspect translucid sau prezentând pliuri subtile.
O rochie cu guler înalt, în nuanță delicată de lila, are o croială largă și un material adunat la bază, constituind un exemplu remarcabil. La prima privire, designul pare simplu, însă modul în care țesătura se întinde și generează volum îi conferă o prezență distinctă. În loc să accentueze talia sau să urmeze contururile corpului, rochia creează o siluetă complet diferită, iar pentru mine această caracteristică este fascinantă.
Rochia turcoaz, cu material fluid adunat spre tiv, a creat un efect vizual foarte frumos. Culoarea este puternică, însă forma rămâne suficient de simplă pentru a nu încărca inutil întreaga ținută.
Mi-a captat atenția rochia argintie, cu textura de pliere și structura aproape sculpturală la bază. Este una dintre articolele care ilustrează cel mai evident interes al brandului pentru explorarea formei. Nu reprezintă neapărat un articol pe care aș dori să îl port, însă apreciez structura și modul în care materialul a fost transformat într-un element arhitectural.
Pe de altă parte, rochiile lungi, mulate, cu busturi structurate, inclusiv cea albastru intens, au orientat colecția spre un stil mai clasic și comercial. Deși sunt atrăgătoare, nu par să fi exercitat același impact ca și piesele în care designerul a experimentat cu adevărat volumele și transparențele.
Paleta de culori a fost extrem de bine realizată.
Un element pe care îl apreciez la această colecție este paleta de culori.
J’Amemme a combinat nuanțe de alb, negru și gri argintiu cu culori vibrante de turcoaz, albastru, roșu și portocaliu, iar în același timp a introdus tonuri mai subtile de roz pastel, lila și galben pal.
Am apreciat în mod special modul în care culorile vibrante au fost aplicate pentru a sublinia contururile. Turcoazul, de exemplu, a funcționat excelent atât pe piesele cu pliere, cât și pe sacourile cu structură. În același mod, albastrul intens a adăugat un plus de rafinament rochiei cu bust corsetat.
Nuanțele pastel au introdus o notă de finețe și au atenuat caracterul mai intens al anumitor siluete.
Cred că gama de culori a constituat unul dintre aspectele dominante ale expoziției. Ea a adus diversitate fără a transmite ideea unei colecții fără direcție.
Ce elemente mi-au stârnit aprecierea și ce modificări aș dori să observ la J’amemme Spring/Summer 2027?
În ansamblu, J’amemme Spring/Summer 2027 reprezintă o colecție pe care o apreciez, însă nu m-a convingut complet.
Înțeleg profund identitatea acestui brand și apreciez faptul că Julie Yarmoliuk a creat un limbaj vestimentar distinct, axat pe plisaje și volum. Într-un domeniu în care numeroase colecții tind să se asemene, este esențial ca un designer să dispune de o direcție bine definită.
Totuși, am încredere că identitatea solidă aduce și o provocare: cum să continui să investighezi același element fără a deveni previzibil?
În opinia mea, piesele cu volane nu au întotdeauna acel farmec care să mă determine să le examinez de două ori. Ele sunt concepute estetic, au un aer feminin, însă unele dintre ele mi s-au pățuit prea simple în comparație cu potențialul materialelor utilizate.
În schimb, transparențele, pantalonii din organza, fustele ample și rochiile cu volume sculpturale mi-au arătat că brandul poate adopta o direcție mult mai captivantă. Am perceput un echilibru între originalitate și ținutele pe care mi-ar plăcea să le port.
Cât despre costume, apreciez intenția, dar cred că unele dintre ele ar fi avut de câștigat dintr-o construcție mai puțin exagerată. Nu orice talie trebuie accentuată la maximum și nu orice sacou are nevoie de umeri atât de pronunțați pentru a transmite putere.
În cazul în care aș decide ce să aduc din această colecție, alegerea mea ar fi clară: pantalonii negri transparenți, unele dintre fustele din organza, și, probabil, o rochie amplă cu umeri accentuați.
J’Amemme a prezentat o colecție cu momente foarte frumoase, o paletă cromatică reușită și o identitate vizuală clară. Mi-aș fi dorit însă ca unele piese să meargă puțin mai departe de formula consacrată a brandului. Pentru că, cel puțin în cazul meu, cele mai interesante ținute nu au fost cele în care plisajele au dominat, ci cele în care materialele, proporțiile și transparențele au fost lăsate să vorbească de la sine.
COMENTARII / 0