În timpul regimului comunist, scăldatul în lacurile Bucureștiului a devenit o activitate populară; de peste două decenii, însă, înotul în capitală a fost interzis. În timp ce în Occident, alte orașe au reușit să reînvețe înotul în ape care anterior erau interzise, în București situația nu se va schimba în curând, după cum
Infoclima Journalistic Fellowship a fost locul în care a fost creat acest material, fiind un program de instruire destinat jurnaliștilor de investigație cu expertiză în domeniul mediului și al schimbărilor climatice, realizat în colaborare cu Green Academy.
Marius își amintește cum vara pleca în gașcă și mergea pe Flax. Așa se numea în anii ‘90 o porțiune din Parcul Alexandru Ioan Cuza din București.
Citește șiMadridul o plânge pe femeia care a declanșat protestele pentru locuințe: „Bunica întregii țări”
El afirmă:
„Acolo făcea lumea baie, stătea la plajă”
În perioada comunistă, scăldatul a ajuns să fie practicat de majoritatea populației. Număr redus de persoane avea posibilitatea să se îndrepte către plajele de pe coastă. Prin urmare, lacurile situate pe salbă a râului Colentina, Tei și Floreasca au devenit principalele destinații de relaxare, potrivit site-ului București.ro.
În prezent, însă, scăldatul este interzis în toate lacurile din Capitală. Însă, ar putea acestea să se transforme în zone sigure pentru îmbăiere, unde bucureștenii să se răcorească în zilele caniculare, inspirându-se de Parisului, pentru a reduce efectele valurilor de căldură? Am încercat să răspundem la această întrebare, care în prezent nu are o soluție concretă.
În București, lacurile au fost exploatate ca „canale colectoare”
Autoritățile susțin această restricție de două decenii din mai multe motive. Unul dintre ele constă în poluarea.
Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București a raportat că în lacuri se acumulează apă uzată provenită din deversări ilegale și infiltrări oriunde din zonele reziden
Președintele Asociației Mai Mult Verde, Doru Mitrana, confirmă aceeași observație.
Mai toate comunele din jurul Bucureștiului au crescut foarte mult în ultimii ani și majoritatea nu au stații de epurare sau alte forme de tratare a apelor uzate.
Majoritatea lacurilor care urmează cursul Dâmboviței și al Colentinei, sunt mai degrabă canale colectoare.
Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București avertizează că, din această cauză,
„o singură baie în aceste lacuri expune la afecțiuni grave”
și menționează că printre posibilele complicații se găsesc meningita, conjunctivita, ciupercile pielii și bolile digestive.
Mitrana adaug
În răspunsul său, DSPMB afirmă:
„lacurile artificiale nu sunt amenajate sau curățate pentru înot”
În aceste spații se constată animale învechite, resturi de beton rămase din perioada comunistă și straturi adânci de mâl. De exemplu, golirea Lacului Herăstrău a dezvăluit trotinete, biciclete, scaune și cantități considerabile de deșeuri.
Administrarea apei se desfășoară în mod fragmentat.
Lacurile din Capitală se lovesc și de probleme administrative. „Managementul spațiilor verzi și al celor acvatice este foarte fragmentat”, spune Cristian Iojă, cercetător la Centrul de cercetare a mediului și efectuarea studiilor de impact (CCMESI), în Raportul de Cercetare „Starea Mediului în București” din anul 2025.
Administrația Națională Apele Române gestionează patru lacuri situate pe râul Colentina; la acestea se adaugă și Lacul Morii, aflat pe râul Dâmbovița. În același timp, Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București administrează nouă lacuri de pe Colentina și alte șapte din parcurile orașului.
„Din acest motiv, sunt proiecte importante care nu au fost promovate, cum ar fi decolmatarea lacurilor de pe râul Colentina, îmbunătățirea conectivității resurselor de apă și reducerea impactului generat de ploile torențiale”, explică Iojă în raportul de cercetare.
În Europa, doar un număr restrâns de râuri oferă calitate suficientă pentru scăldat.
În anul precedent, peste 7.400 de spații de îmbăiere situate pe râuri și lacuri din statele UE au fost supuse controalelor. Aproximativ 80% dintre ele au obținut nota „excelent” pentru calitatea apei. Conform unui raport al Comisiei Europene, aproape 84% dintre aceste zone se găsesc pe lacuri.
Calitatea apelor din interior este inferioară celei din zonele de coastă. Acest fenomen se datorează faptului că râurile și lacurile prezintă o sensibilitate sporită la poluarea provocată de precipitații abundente sau de perioade de secetă, în special în sezonul estival, subliniat Executivul comunitar.
În ceea ce privește râurile, sub 50% au obținut evaluarea de „excellente”. Acest rezultat evidențiază cât de dificil este să se mențină o calitate constantă în apele curgătoare.
Cu toate acestea, în ultimii ani a luat naștere o mișcare de masă în Întreaga Europă, care susține reînființarea scăldatului în râuri, întrucât verile devin tot mai calde.
Gestionarea apelor uzate reprezintă primul pas.
pentru a realiza acest lucru, Chris Romer-Lee, co-fondator al alianței globale Swimmable Cities, a precizat:
„există trei schimbări esențiale care trebuie să aibă loc. Dacă oricare dintre ele lipsește, procesul pur și simplu nu funcționează”
„Primul punct se referă la apele uzate, iar nivelurile de poluare trebuie să fie în concordanță cu standardele Uniunii Europene.”
Se consideră că apa trebuie supusă testărilor consecutive pe o durată de trei ani pentru ca autoritățile să confirme dacă există contaminare cu materii fecale. Această situație reprezintă principalul risc pentru sănătatea celor care se baiează.
În situația în care calitatea apei rămâne satisfăcătoare, autoritățile pot diminua frecvența prelevărilor, fapt ce reduce cheltuielile de monitorizare, subliniază Comisia Europeană.
„Ce facem noi este să încurajăm orașele să desfășoare monitorizări extinse ale calității apei pe perioade lungi, pentru a înțelege problema”, mai spune Romer-Lee.
Mitrana crede că la nivelul Capitalei „ar trebui adoptate planuri de conservare din punct de vedere natural a acestor zone și să existe o zonă tampon a acestor lacuri, unde traficul să fie redus”.
„Pe urmă închise toate sursele de poluare, treptat, și din amonte”
afirmă Mitrana.
Această abordare presupune ca măsurile să fie inițiate încă de la originea Râului Colentina, situată pe dealurile Târgoviștei, înainte ca fluxul să ajungă în București. Râul parcurge un traseu de peste 100 de kilometri până la intrarea în Dâmbovița, dintre care aproximativ 37 de kilometri trec prin Capitală.
Franța a reluat deschiderea unui canal dedicat înotului.
Franța a redeschis în iunie anul acesta un canal de înot, după un secol de interdicție. Piscina naturală era programată să se deschidă mai târziu, însă a fost accelerată din cauza valului de căldură. Temperatura în termometre urma să atingă 40°C.
Strategia Parisului, orientată spre lupta împotriva schimbărilor climatice și spre adaptarea orașului, a fost prezentată de primarul districtului 10 din capitală, Alexandra Cordebard.
„Preferăm să facem înotul în canal sigur decât să ne petrecem timpul scoțând oameni din apă”
spunea și viceprimarul Parisului, Emmanuel Grégoire.
Sena s-a transformat într-o zonă de înot după aproape deceniu.
Parisul a început mult înainte de a pregăti apele pentru scăldat. În mod similar cu lacul Colentina, Sena a fost, ani la rând, locul unde se depozita cea mai mare parte a apei uzate și a deșeur
Primii pași pentru a reface calitatea apei râului au fost implementați la începutul anilor 1990s, imediat după ce Uniunea Europeană a stabilit norme pentru tratarea apelor uzate urbane. În 2015, autoritățile pariziene au anunțat oficial un program prin care Sena ar fi readus la un nivel de siguranță pentru îmbăiere până la Jocurile Olimpice din 2024.
Campanii au fost desfășurate pentru a conecta zeci de mii de locuințe și ambarcațiuni la rețeaua publică de canalizare. În același timp, orașul a realizat un rezervor subteran de proporții uriașe, destinat colectării apei de ploaie. În perioadele de precipitații, acesta poate reține un volum corespunzător aproximativ 20 de bazine olimpice. Apa este ulterior direcționată către stațiile de epurare, evitând astfel să ajungă în Sena.
Rezultatele au început să se manifeste doar în vara 2023. În acel moment, testele indicau că Sena era potrivită pentru îmbăiere în aproximativ șapte din zece zile.
Paris a alocat peste 1 miliard de euro pentru această inițiativă. Această investiție nu se restrânge doar la francezi; și alți actori beneficiază. Curățarea apelor a contribuit la recuperarea biodiversității, iar numărul speciilor de pești a evoluat de la doar trei în anii ’70 la 32 în prezent.
Newyorkezii se baiesc în piscinele publice ale orașului.
New York oferă de mulți ani o soluție în locul scăldărilor în lacuri. În faza inițială, au existat băile publice gratuite, folosite în principal pentru igienă. Mai târziu, au apărut piscine în parcuri și cartiere.
În 1936, s-au inaugurat 11 piscine olimpice în aer liber. În acea perioadă, acestea erau considerate printre cele mai moderne din Statele Unite, fiind dotate cu sisteme de filtrare și clorinare a apei, încălzire și chiar iluminat subacvatic.
New York dispune în prezent de aproape 40 piscine exterioare publice. Acestea nu sunt privite doar ca simple zone de înot, ci ca spații dedicate comunității. Autoritățile organizează cursuri de înot gratuite pentru copii, ajutând familia să economisească sute de dolari. Persoanele cu vârsta peste 62 de ani pot înscrie la antrenamente gratuite de gimnastică în apă. În plus, copiilor și adolescenților li se oferă o masă de prânz gratuită.
„Răspunsul la întrebarea când ar putea lacurile din București să devină zone oficiale de îmbăiere: mă tem că nu foarte curând”, spune președintele asociației Mai Mult Verde, Doru Mitrana.
Până atunci, Marius va privi de pe mal lacul în care obișnuia odată să se scalde. Se va întoarce apoi acasă, unde aerul condiționat îi este cea mai la îndemână soluție pentru a trece peste încă o vară fierbinte, chiar dacă specialiștii arată că îmbăierea este una dintre cele mai eficiente metode de a face reduce impactul valurilor de căldură asupra corpului..
COMENTARII / 0