Lac acidificat de 17 ani: pH 5,2, apa revine, peștii dispar

În nord‑vestul provinciei Ontario, un lac a servit ca teren de test pentru studiul impactului ploilor acide. Între anii 1976 și 1993, cercetătorii au injectat în mod intenționat acid sulfuric în Lacul 223, modificând treptat compoziția apei pentru a recrea condițiile de aciditate care afectau ecosistemele de apă dulce din America de Nord și Europa. În acea perioadă, pH-ul 6,8 la 5,2 a înregistrat scădere, iar schimbările asupra comunității acvatice au fost monitorizate cu atenție.

Lacul 223 este inclus în zona Experimental Lakes Area (ELA).

Lacul 223 și ELA fac parte dintr-un ansamblu exclusiv de 58 de lacuri și bazine hidrografice, situate în nord‑vestul provinciei Ontario, toate fiind destinate exclusiv cercetărilor științifice, potrivit Times of India.

Citește șiMamele de gemeni din România, revoltate împotriva statului, care acordă ajutor redus pentru al doilea copil: „Nu există jumătate de foame”

În loc să studieze organisme individuale în laborator, cercetătorii pot manipula ecosisteme întregi pentru a analiza impactul presiunilor de mediu asupra chimiei apei și a populațiilor de pești.

Experimentul dedicat ploii acide a fost proiectat să reîntoarcă la condițiile de acidificare pe care le-au experimentat habitatul acvatic de apă dulce în <

„Adăugarea treptată de acid sulfuric ne-a permis să observăm cum răspund ecosistemele la schimbări lente, nu bruște”, explică cercetătorii citați de Times of India. Rezultatele au arătat cât de sensibile sunt rețelele trofice din ecosistemele de apă dulce la acidificare: mai multe specii de pești și nevertebrate au dispărut pe măsură ce condițiile s-au schimbat.

În deceniile 1970 și 1980, ploiile acide constituiau o problemă de mediu de amploare.

Oxizi de sulf și azot, emisii principale provenind din arderea combustibililor fosili, interacționau în aer și producereau substanțe acide care se întorceau pe sol ca precipitații. Acest proces provocă un impact intens asupra ecosistemelor de apă dulce din estul Americii de Nord și nordul Europei.

Conform IISD–ELA, studiile efectuate în Lacul 223 au avut rolul crucial de a evidenția efectul dăunător al precipitațiilor acide asupra structurilor trofice.

„Cazul Lacului 223 a arătat clar cum emisiile industriale contribuie la declinul unor specii de pești”, scrie Times of India.

În timpul testului, ce au detectat cercetătorii?

Pe parcursul testului, investigatorii au constatat o deteriorare a stării fizice și a ratei de reproducere a anumitor pești, în timp ce bibanul american a dispărut aproape. Păstrăvul de lac a suferit de asemenea, pierzând resurse esențiale de hrană ca urmare a modificărilor în ecosistem.

Lacul 223 a regăsit treptat compoziția chimică inițială odată cu încheierea experimentei în 1993. Totuși, viața din ecosistemul lacului nu a reușit să se refacă în același ritm.

IISD–ELA a declarat că numărul păstrăvilor de lac a scăzut la sub jumătate față de nivelul inițial, iar rata de dezvoltare a peștilor s-a încetinit considerabil. Un element cheie al consecințelor de lungă durată este eliminarea Mysis diluviana, o nevertebrată vitală în lanțul trofic al lacului.

Din 2019, cercetătorii au pornit procesul de reintroducere a speciei Mysis diluviana în Lacul 223.

Începând cu anul 2019, cercetătorii au pornit procesul de reintroducere a Mysis diluviana în Lacul 223, cu scopul de a verifica dacă un ecosistem deteriorat de acidificare poate fi restaurat activ. În data de 2021, s-a constatat că o nouă colonie de Mysis diluviana s-a stabilit în apă.

Specialiștii continuă să observe efectele acestei acțiuni asupra dezvoltării și supraviețuirii păstrăvului, precum și asupra nivelurilor de mercur în pești.

Lacul 223 nu mai constituie doar o simplă înregistrare a efectelor ploilor acide; acesta s-a transformat într-un experiment pe termen lung privind reabilitarea ecologică, demonstrând că restabilirea proprietăților chimice ale apei nu este suficientă pentru a readuce rapid ecosistemul la starea inițială.

„Schimbările din rețelele trofice și interacțiunile dintre specii pot persista zeci de ani după ce sursa inițială a poluării a fost eliminată”.

IISD–ELA a concluzionat.