În apropiere de capitala Lituaniei, într-o zonă împădurită, un proces de restaurare a unui ecosistem umed, afectat de drenarea din perioada sovietică și infestat cu țânțari, era în plină desfășurare, cu ajutorul excavatoarelor care săpau șanțuri. Această refacere a turbăriilor are un impact pozitiv în lupta împotriva schimbărilor climatice și, în același timp, contribuie la consolidarea apărării naționale împotriva unei posibile invazii militare.
Lituania posedă o regiune care anterior era caracterizată printr-o întindere imensă de terenuri mlăștinoase, cunoscute pentru capacitatea lor de a captura dioxid de carbon, un gaz care în condiții normale ar contribui la accentuarea fenomenului de încălzire globală.
Se știe că turbăriile au un efect remarcabil în ceea ce privește impedimentarea înaintării tancurilor, deoarece terenul saturat cu apă nu are capacitatea de a suporta greutatea unor vehicule de acest calibru. În consecință, aceste vehicule militare se blochează și se scufundă în zonele mlăștinoase, neputând fi ulterior recuperate în multe situații.
Citește șiExpulzarea a doi delegați iranieni la ONU din Statele Unite
Potrivit declarațiilor unui oficial guvernamental, abordarea Lituaniei implică crearea unei „linii defensive complete” prin integrarea turbăriilor cu strategii militare complementare.
Tomas Godliauskas, care deține funcția de ministru adjunct al apărării în Lituania, a explicat această viziune într-un interviu acordat publicației New York Times.
Un avantaj semnificativ al acestui proiect este costul său considerabil mai mic în comparație cu alte soluții de apărare, cum ar fi construirea de șanțuri antitanc și câmpuri minate, după cum afirmă Godliauskas.
Zonele mlăștinoase restaurate vor reprezenta un obstacol natural formidabil pentru forțele militare rusești care ar încerca să invadeze țara. Reabilitarea acestor terenuri
nu este o soluție convenabilă
numai pentru protecția împotriva invaziei, ci și pentru combaterea schimbărilor climatice. Prin refacerea acestor zone umede, Lituania și propune crearea unor bariere naturale care să împiedice înaintarea rapidă a trupelor rusești și, în același timp, să contribuie la reducerea efectelor încălzirii globale.
În cadrul eforturilor de protecție împotriva unei posibile invazii rusesti, restabilirea zonelor umede este o strategie adoptată nu numai de Lituania, ci și de alte țări europene.
Estonia, Letonia și Finlanda sunt exemple de națiuni care întreprind acțiuni de refacere a acestor ecosisteme fragile atât pentru consolidarea capacităților defensive, cât și pentru protecția mediului înconjurător.
În 2022, aceste zone naturale au jucat un rol semnificativ și în apărarea Ucrainei împotriva ofensivei rusești asupra Kievului.
Reacondiționarea zonelor umede ar putea reprezenta o strategie cheie în protecția Lituaniei împotriva unei posibile agresiuni din partea vecinilor săi estici, potrivit declarațiilor lui Richard Hooker, cercetător la Atlantic Council din Washington.
Există o singură rută rutieră principală care leagă Minsk, orașul capital al Belarusului, de Vilnius, capitala Lituaniei. În plus, forțele militare rusești posedă o mulțime de echipamente grele, în timp ce armata americană se caracterizează printr-un număr considerabil de unități ușoare de infanterie.
Prin restaurarea mlaștinilor, acestea devin teritorii extrem de dificile pentru înaintarea forțelor militare rusești, obligându-i pe potențialii invadatori să se deplaseze pe drumuri și alte căi de acces unde vulnerabilitatea lor ar fi considerabil mai mare.
Abordarea inovatoare de a combina obstacole naturale cu cele create de om pentru a împiedica avansul unui posibil atacator a fost considerată una de succes de către Hooker.
„Ideea de a folosi obstacole naturale împreună cu obstacolele făcute de om pentru a încetini un atacator este excelentă”
, a afirmat el.
Un incident tragic a avut loc în luna martie a anului precedent, când un vehicul blindat M88 al armatei SUA s-a cufundat într-o zonă mlăștinoasă din estul Lituaniei, aproape de frontiera cu Belarus. În urma acestui eveniment, patru componente ale echipajului au pierdut viața.
În conformitate cu obiectivele sale ambițioase, Lituania are planul de a restaura aproximativ 6.000 de hectare de turbării, după cum a declarat Godliauskas.
Se consideră că turbăriile reprezintă niște „capcane” de carbon mult mai performante în ceea ce privește captarea emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu pădurile.
În condiții de deficit de oxigen, materia organică nu se descompune complet sub acțiunea bacteriilor și ciupercilor, ducând la formarea mlaștinilor de turbă.
Continuarea unui proiect pe termen lung este planificată de către Ministerul Mediului pentru o perioadă de 30 de ani, în cadrul eforturilor de a se conforma normelor Uniunii Europene referitoare la refacerea ecosistemelor naturale.
Următoarele decenii vor fi marcate de eforturile fiecărui stat membru al Uniunii Europene de a pune în aplicare un plan detaliat, cuprinzând obiective clare pentru diminuarea emisiilor de carbon și refacerea biodiversității și a habitatelor naturale.
Se pare că Lituania se află într-o situație favorabilă datorită rezervelor semnificative de turbă existente în subsolul său.
Prin refacerea mlaștinilor, reprezentanții autorităților consideră că aceste regiuni ar putea fi transformate în mecanisme eficiente de stocare a carbonului, deoarece turba are capacitatea de a reține carbonul pentru perioade mult mai lungi decât pădurile.
Procesul nu se va dovedi a fi unul simplu. Anii de zile vor fi necesari pentru planificarea tehnică și pregătirea terenului. În prezent, proiectele se află în faze incipiente, în special cele situate în regiunile de graniță.
În orașul Zasliai, Albertas Lakstaukas, în vârstă de 52 de ani, profesor și politician, are dubii cu privire la capacitatea turbăriilor de a constitui o barieră suficientă împotriva unei posibile invazii din partea Rusiei.
Cu toate acestea, eforturile de protejare a mediului sunt considerate un motiv de mândrie națională.
Considerând oportunitatea, Lakstauskas a declarat:
„Dacă putem face ceva ca să fie mai bine, cred că este o ocazie bună”,
adăugând apoi că a optat pentru implicare,
Lakstauskas a mai spus:
„Și am ales să particip.”
COMENTARII / 0