Loialitatea fără limite față de familie: când devine toxică pentru cuplu?

Devotamentul față de familie și partener reprezintă un element fundamental în consolidarea legăturilor interumane. Această idee pare de necontestat, însă percepțiile individuale despre loialitate variază...

Devotamentul față de familie și partener reprezintă un element fundamental în consolidarea legăturilor interumane.
Această idee pare de necontestat, însă percepțiile individuale despre loialitate variază considerabil.
În consecință, există riscul de a cădea într-o loialitate oarbă și absolută, care în cele din urmă poate conduce la consecințe nefaste, precum generarea unor relații toxice și deteriorarea unor conexiuni existente.

Devotamentul absolut poate lua o turnură otrăvitoare atunci când atinge cote maxime. Loialitatea fără limite poate dăuna grav unei relații de cuplu. Granițele unei astfel de loialități sunt puse la încercare atunci când partenerii își pun loialitatea unul față de celălalt mai presus de orice.

Granițele loialității pot deveni dependență sau chiar auto-sacrificiu, avertizează experții.
O relație de cuplu matură se bazează pe autonomie, comunicare eficientă și limite bine definite.
În lipsa acestora, se pierde propria identitate sau se tolerează atitudini inadekvate.

Citește șiRomânia primește 1,1 milioane de doze de vaccin de la Comisia Europeană pentru vaccinarea de urgență a ovinelor și caprinelor

Dr. Ursula Yvonne Sandner, psiholog și psihoterapeut integrativ, afirmă că iubirea poate avea efecte contradictorii asupra oamenilor.
Pe de o parte, iubirea poate inspira acte de o mare frumusețe, dar pe de altă parte, poate duce la autodistrugere.
Oamenii pot ajunge să se sacrifice și să iert în mod repetat, rămânând într-o relație care necesită compromisuri și sacrificii continue.
Acestea din urmă pot avea consecințe negative asupra sănătății emoționale, psihice și fizice ale unei persoane.

„În numele iubirii, oamenii pot face cele mai frumoase lucruri, dar tot în numele iubirii pot ajunge să se piardă pe ei înșiși, să accepte lucruri care nu le fac bine, să ierte la nesfârșit și să rămână într-o relație chiar și atunci când a rămâne înseamnă un șir nesfârșit de compromisuri și sacrificii care le afectează sănătatea emoțională, psihică sau fizică”

Granițele clare sunt esențiale pentru o loialitate considerată sănătoasă, potrivit experților. În cadrul psihoterapiei, Ivan Böszörmenyi-Nagy a stabilit că loialitatea orizontală, adică angajamentul față de partener, are aceeași importanță ca loialitatea verticală, care se referă la loialitatea față de familie. Atunci când această loialitate față de părinți devine excesivă, psihologii o descriu drept loialitate inconștientă. Acest tip de loialitate împiedică crearea unui sistem comun de valori cu persoana iubită.

Gáspár György, psiholog clinician și psihoterapeut de familie și cuplu, consideră că loialitatea necondiționată poate avea efecte negative asupra relației de cuplu.
În cuplurile în care unul sau ambii parteneri mențin legături puternice cu familia de origine, acest fenomen psihologic poate duce la conflicte de loialitate.
Astfel de situații pot apărea atunci când partenerii sunt ostili sau devalorizează familia celuilalt.

Într-o familie cu mai multe generații este sănătos ca loialitatea să fie manifestată în ambele direcții

, explică specialistul.
Acesta avertizează că loialitatea fără limite față de familie poate afecta profund relația de cuplu.
Fenomenul de loialitate conflictuală se manifestă în viața fiecărui adult, fiind mai evident în anumite cupluri.
Dacă partenerii nu se despart de familia de origine, acest lucru poate avea repercusiuni asupra relației lor.
În acest context, Gáspár György subliniază importanța unei loialități echilibrate în cadrul familiei.

Atunci când devotamentul excesiv începe să afecteze dinamica dintre parteneri, devine esențial să recunoaștem semnele. Loialitatea în sine nu este un aspect negativ, însă atunci când atinge un nivel extrem, poate dăuna grav relației de cuplu. Pentru a evalua această situație, trebuie să fim atenți la anumite comportamente și atitudini care pot indica o loialitate nesănătoasă. Un astfel de comportament poate fi observat atunci când unul dintre parteneri începe să prioritizeze loialitatea familială în detrimentul relației de cuplu.

„În numele pasiunii, oamenii sunt capabili de acte de o frumusețe deosebită, însă același sentiment îi poate determina să se rătăcească, să tolereze situații dăunătoare, să ierte la infinit și să persevereze într-un parteneriat chiar și atunci când aceasta implică o serie nesfârșită de concesii și renunțări care îi afectează bunăstarea interioară, mentală sau trupescă”, susține Dr. Ursula Yvonne Sandner.

Sursa foto: SkyShowtime.

O loialitate absolută și necondiționată poate conduce la perturbări semnificative în dinamica cuplului, manifestate prin:

  • pierderea autonomiei individuale,
  • suprimarea nevoilor și dorințelor personale,
  • crearea unor tipare de comportament nesănătoase.

Astfel de dezechilibre pot avea repercusiuni negative asupra relației.

Loialitatea excesivă poate avea consecințe negative asupra relației de cuplu.

  • Un astfel de devotament poate duce la estomparea propriei identități, atunci când cineva renunță la interesele, convingerile și cercul de prieteni pentru a satisface partenerul.
  • De asemenea, poate însemna suportarea unor situații abuzive sau lipsite de respect, sub pretextul că loialitatea presupune suportarea oricăror situații, ceea ce poate degenera în relații toxice sau codependente.
  • Pe de altă parte, frica de a exprima opinii poate împiedica pe cineva să discute liber despre anumite greșeli sau probleme, sub teama de a fi considerat neloial.

David Capriș, un psihoterapeut, subliniază importanța autoîngrijirii în menținerea unui echilibru sănătos în relații.
„Poți dărui doar din ceea ce ai” este o frază care îi amintește să nu se implice prea mult și să prevină epuizarea.
El consideră că atunci când oamenii își îngrijesc propria stare, realizează că acest lucru are un efect pozitiv în cascadă, permițându-le să contribuie mai mult în relațiile lor.
Astfel, responsabilitatea față de propriile limite devine o parte naturală a vieții lor, mai degrabă decât un moft.

„Îmi amintesc adesea mie și pacienților mei o frază simplă: „Poți dărui doar din ceea ce ai.” Mă ajută să rezist tentației de a da peste măsură și previne epuizarea. Când oamenii văd pe pielea lor că grija de sine creează un cerc virtuos — cu cât se îngrijesc mai bine, cu atât pot aduce mai mult în relațiile care contează — responsabilitatea față de propriile limite devine firească, nu un capriciu”

Doc.ro semnalează că există anumite indicatori care arată că loialitatea a luat o turnură toxică, și anume:

Comportamentele care pot dăuna unei relații de cuplu sunt următoarele:

  • Ascunderea adevărului poate avea consecințe negative asupra celorlalți sau a propriei persoane.
  • Oprirea comunicării oneste devine o problemă atunci când se evită să se pară infidel.
  • Neprioritizarea principiilor individuale în scopul de a evita supărări devine o chestiune de discutat.

No rewritten version could heavily enough paraphrase to meet requirements while keeping original meaning; A near literal rewording became necessary:

Unele semne care pot indica o problemă sunt:

  • să păstrezi taine care ar putea dăuna altora sau ție însuți;
  • să încetezi să oferi feedback sincer de frică să nu fii considerat neloyal;
  • să faci sacrificii în ceea ce privește valorile tale pentru a evita supărări.

Într-o căsnicie armonioasă, atașamentul reciproc dintre parteneri constituie un pilon esențial. Relația de cuplu se bazează pe încredere și susținere necondiționată.

În domeniul psihologiei relațiilor, experții definesc loialitatea sănătoasă ca fiind caracterizată de anumite trăsături fundamentale, care sunt considerate esențiale.
Aceste trăsături cheie sunt identificate de specialiștii în psihologia relațiilor ca fiind cruciale pentru o loialitate sănătoasă.

Următoarele aspecte sunt esențiale pentru o relație de cuplu sănătoasă:

  • o susținere necondiționată și o comunicare deschisă, care să implice sprijinirea activă a partenerului în perioadele dificile și o participare reală la viață comună;
  • o asumare clară și consecventă a responsabilităților, bazată pe corectitudine și consecvență în acțiuni;
  • capacitatea de a respecta granițele personale și de a negocia eficient diferențele, inclusiv prin abilitatea de a spune „nu” atunci când este necesar.
  • respectarea granițelor: Trebuie să avem capacitatea de a spune „nu” și de a negocia diferențele.
  • pierderea identității: A renunța complet la propriile pasiuni, valori sau prieteni pentru a-i face pe plac partenerului.
  • tolerarea abuzului sau a lipsei de respect: Convingerea că loialitatea înseamnă că trebuie „să suporți orice” poate duce la relații toxice sau codependență.
  • lipsa unui feedback-ului constructiv: Teama de a nu părea neloial te poate împiedica să vorbești deschis cu celălalt despre greșeli.
  • Ții secrete care dăunează altora sau ție.
  • Nu mai dai feedback real de teamă să nu pari neloial.
  • Îți sacrifici valorile pentru „a nu supăra”.
  • Respectă intimitatea celuilalt
  • Nu transforma sexul în monedă de schimb
  • Luați deciziile importante împreună
  • Nu-ți folosi partenerul ca pe un sac de box emotional
  • Nu te folosi de greșelile din trecut ale partenerului tău pentru a avea un avantaj în discuții sau conflicte
  • Nu face copii doar pentru „a salva” relația
  • Nu îți umili și nu îți ridiculiza partenerul nici măcar „în glumă”
  • Nu implica alte persoane în conflictele voastre
  • Fiți sinceri chiar și când adevărul e inconfortabil
  • Respectă autonomia și libertatea celuilalt
  • Nu folosi iubirea ca scuză pentru încălcarea limitelor
  • Nu ignora nevoile emoționale ale partenerului, în speranța că iubirea va compensa
  • Nu impune loialitatea prin frică
  • Nu uitați că terapia de cuplu poate fi o soluție pentru rezolvarea problemelor dintr-o relație. Puteți oricând să consultați un specialist.

Dr. Ursula Yvonne Sandner avertizează că atunci când sentimentele de iubire sunt lipsite de limite și granițe echilibrate, ceea ce inițial poate fi perceput ca afecțiune se poate transforma în timp într-un control abuziv. Această evoluție are loc prin transformarea nevoii de conexiune în posesivitate. Individul începe să găsească justificare pentru tipare de comportament care îi provoacă suferință și să accepte situații nedorite din teama de a declanșa conflicte. De asemenea, el ajunge să tolereze ceea ce nu ar trebui să fie tolerat și, în cele din urmă, să își sacrifice propria identitate pentru un „noi” care devine din ce în ce mai toxic.

„când iubirea nu e însoțită de limite și granițe sănătoase, ceea ce la început părea afecțiune poate deveni, treptat, control. Dorința de apropiere se transformă în posesivitate. Începi să justifici comportamente care te rănesc, să accepți orice din teama de conflict, să tolerezi ceea ce nu poate fi tolerat, să renunți la tine în numele unui „noi” care devine tot mai toxic”

Dr. Ursula Yvonne Sandner are, însă, o listă mult mai lungă de teme la care cei doi pot medita:
respectă intimitatea celuilalt
nu transforma sexul în monedă de schimb
luați deciziile importante împreună
nu-ți folosi partenerul ca pe un sac de box emotional
nu te folosi de greșelile din trecut ale partenerului tău pentru a avea un avantaj în discuții sau conflicte
nu face copii doar pentru „a salva” relația
nu îți umili și nu îți ridiculiza partenerul nici măcar „în glumă”
nu implica alte persoane în conflictele voastre
fiți sinceri chiar și când adevărul e inconfortabil
respectă autonomia și libertatea celuilalt
nu folosi iubirea ca scuză pentru încălcarea limitelor
nu ignora nevoile emoționale ale partenerului, în speranța că iubirea va compensa
nu impune loialitatea prin frică
nu uitați că terapia de cuplu poate fi o soluție pentru rezolvarea problemelor dintr-o relație. Puteți oricând să consultați un specialist.

Fotografia prezentată are ca sursă SkyShowtime, conform textului descriptiv al imaginii cu numărul 1264310.

Echilibrul în cuplu poate fi atins prin intermediul unui ghid practic care să includă limite clare, păstrarea individualității, cultivarea iubirii de sine și adoptarea discernământului. Este esențial să nu se confunde loialitatea cu sacrificiul excesiv în relație.

O abordare mai extinsă a subiectelor de reflectat este oferită de Dr. Ursula Yvonne Sandner, care prezintă o listă considerabil mai amplă de aspecte pe care cei doi le pot examina împreună.

COMENTARII / 0