Luca Niculescu: șanse mari de a trece Parlamentul cu „Cioloș 2.0”

Primul indiciu nu rezultă din ceea ce au exprimat partidele, ci în special din ceea ce au evitat să disemineze.

În practică, aproape nimeni nu l-a atacat frontal.

Partidele PSD, PNL, USR și UDMR nu l-au atacat pe Luca Niculescu în mod direct ca individ. În schimb, chiar și atunci când au impus condiții politice pentru a obține votul, reprezentanții lor au făcut o distincție clară, separând negocierea politică de profilul profesional al premierului numit.

Citește șiPrimarul unei capitale europene e în închisoare, dar promite mese gratuite elevilor printr-un avatar generat cu inteligența artificială

La PNL, Sebastian Burduja l-a descris ca fiind

„un profesionist desăvârșit”

, subliniind experiența sa diplomatică și negocierile pentru aderarea României la OCDE. Liberalii nu au declarat că

USR a acționat într-un mod extrem de similar. Cristian Seidler a declarat că

„nu e o problemă persoana”

și partidul intenționează să converseze cu Luca Niculescu și să evalueze Cabinetul pe baza miniștrilor, a programului și a majorității politice care îl susține.

UDMR a mers chiar mai departe. Csoma Botond l-a numit pe Niculescu „un om competent” și „o persoană potrivită pentru a ocupa funcția de premier” și a spus explicit că formațiunea ar putea să îl voteze. Singura condiție politică majoră anunțată este ca majoritatea să nu depindă de negocieri cu AUR și S.O.S. România.

Chiar și Victor Ponta, neputând fi acuzat de reflexe de protejare a Cotroceniului, a caracterizat Luca Niculescu ca fiind un om

De asemenea, reprezentanții minorităților au lăsat deschisă posibilitatea de a susține.

Există, desigur, și refuzuri categorice. AUR a anunțat „zero voturi”, George Simion numindu-l pe Niculescu „marionetă”. S.O.S. România a transmis, la rândul său, că nu va vota Cabinetul. Sunt însă tocmai partidele cu care nici UDMR și nici principalii actori proeuropeni nu își construiesc, în acest moment, scenariul unei majorități.

Factorul principal rămâne însă PSD. În acest context, chiar și după retorica aspră, poarta a fost lăsată foarte deschisă.

Grindeanu a lăsat ușa deschisă

Sorin Grindeanu a început prin a acuza Cotroceniul că „sfidează matematica parlamentară” și a reamintit că PSD este partidul care a câștigat alegerile. Dar liderul social-democrat nu a spus că PSD nu va vota un Guvern Niculescu.

A cerut programul, componența Cabinetului și schimbarea politicilor economice pe care PSD le califică drept austeritate. Apoi, conducerea partidului i-a dat chiar lui Grindeanu un mandat larg de negociere directă cu Luca Niculescu. Discuțiile pot viza atât programul de guvernare, cât și formula politică a Cabinetului și chiar o eventuală participare a PSD la Executiv.

Anticipatele, mesajul care ar putea intimida parlamentarii mici

Însă, cea mai interesantă parte a discursului lui Grindeanu a fost introducerea alegerilor anticipate.

Președintele Nicușor Dan a privit în ultimele luni anticipatele ca o soluție de ultimă instanță. Astăzi, liderul partidului parlamentar de cea mai mare mărime declară public că, în cazul în care formula lui Luca Niculescu nu reușește și criza persistă, România ar putea ajunge la alegeri anticipate.

Mesajul nu se limitează la Cotroceniului, ci se adresează și parlamentarilor.

În special pentru membrii partidelor de dimensiuni reduse, pentru grupuri aflate în proces de reconfigurare, pentru parlamentarii neafiliați și pentru resturile politice care au rezultat din fragmentarea POT, S.O.S., PACE sau a altor structuri ce nu mai dispun de lideri capabili să asigure că cei aflați în prezent în Parlament vor putea obține un loc valid pe listele electorale viitoare.

Niculescu deține un avantaj semnificativ: nu intimidează pe nimeni în campania electorală.

Luca Niculescu nu deține un partid. Nu dispune de structuri teritoriale. Nu posedă un bazin electoral propriu. În prezent, nu elaborează o platformă pentru alegerile din 2028 și nu reprezintă o amenințare directă pentru conducerea oricărei partide parlamentare.

În Cotroceni, se imaginează un premier pe care președintele poate susține că asigură direcția europeană, consolidează relațiile cu partenerii occidentali și păstrează continuitatea marilor angajamente economice.

La o distanță de zece ani, se află formula Cioloș 2.0.

Din această perspectivă, formula începe să se asemeje din ce în ce mai mult cu o formă deja familiară în politica românească: Cioloș 2.0, la aproximativ zece ani distanță.

Un prim‑ministru tehnocrat sau predominant tehnocrat poate să treacă printr‑o fază în care niciun partid nu pare nerăbdător să o împartă integral în propriul său cont electoral.

Pentru cei ce nu mai au proaspat în memorie episodul din 2015–2016: Dacian Cioloș a fost desemnat premier de Klaus Iohannis în noiembrie 2015, după demisia lui Victor Ponta, venită în urma protestelor de după tragedia de la Colectiv.

Cioloș nu venea din conducerea unui partid și a format un Cabinet tehnocrat, care a primit în Parlament 389 de voturi pentru și 115 împotrivă. PSD, deși avea cea mai mare forță parlamentară, a acceptat atunci să susțină Guvernul, Liviu Dragnea subliniind însă că sprijinul nu reprezenta un „cec în alb”. Cabinetul Cioloș a rămas la Palatul Victoria până după alegerile parlamentare din decembrie 2016, administrând practic perioada dintre căderea unui guvern politic și formarea unei noi majorități rezultate din alegeri

În prezent, sfârșitul anului 2026 nu reprezintă un moment liniștit pentru viitorul lider al Guvernului. România trebuie să efectueze corecții bugetare, să elaboreze bugetul pentru 2027, să continue consolidarea fiscală și să mențină încrederea agențiilor de rating.

Există alegeri care generează, inevitabil, nemulțumiți.

Prin urmare, un prim-ministru neafiliat ar putea fi avantajos pentru toți.

PSD poate păstra statutul de opoziție formală sau poate oferi sprijin condiționat, susținând modificările sociale și criticând măsurile nepopulare.

PNL poate să-și reconstruiască imaginea după lunile de interimat și după epuizarea guvernării.

USR poate susține, la fiecare reformă pe care o consideră corectă, și poate critica orice asociere prea strânsă cu PSD.

UDMR poate discuta prioritățile sale.

Toate partidele pot menține în mod continuu, peste Guvernului, amenințarea unei moțiuni de cenzură.

Este, paradoxal, un Cabinet slab politic, dar tocmai de aceea posibil mai ușor de instalat.â

O scăpare pentru partide

Ilie Bolojan a subliniat în mod repetat că un interimat prelungit nu constituie o soluție și că un guvern aflat în această situație nu poate opera la capacitate normală.

Pentru liberali, prelungirea la nesfârșit a actualei formule riscă, de altfel, să transforme avantajul electoral acumulat în primăvară într-o uzură lentă.

Luca Niculescu îi oferă PNL o cale de ieșire fără a se capitula, PSD o influență fără a prelua complet guvernarea, USR opțiunea de a condiționa voturile, UDMR un interlocutor potrivit și Cotroceniului un premier cu legătură instituțională și strategică.

În mod evident, se găsesc numero

Premierul Cotroceniului are o cheltuială care poate fi repartizată.

Luca Niculescu va fi considerat inevitabil prim-ministru al Cotroceniului. Această alegere a fost una personală a lui Nicușor Dan, iar el nu este afiliat la niciun partid și provine din mediul diplomatic, nu dintr-o structură partidistă. În cazul în care evoluția se desfășoară favorabil, fiecare grup de susținători va putea atribui un anumit grad de merit. În eventualitatea în care situația se agravează, un segment semnificativ al costului politic va fi inevitabil transferat la Palatul Cotroceni.

Într-o perioadă dificilă, partidele parlamentare se află aproape în configurația cea mai potrivită: dețin control suficient asupra Guvernului pentru a influența deciziile, dar mențin distanța necesară pentru a nu suporta singur costurile.

Guvernul condus de Niculescu ar putea asigura chiar cadrul legal necesar pentru anticipate.

În prezent, problema anticipatelor nu se limitează doar la un aspect politic. De asemenea, include dimensiuni tehnice și legislative.

Constituția spune că, după dizolvarea Parlamentului, alegerile pentru Camera Deputaților și Senat trebuie organizate în cel mult trei luni. În schimb, actuala Lege 208/2015 a fost construită în primul rând pentru alegeri la termen și prevede că data scrutinului trebuie adusă la cunoștință publică cu cel puțin 90 de zile înainte. AEP a atras atenția că aceste termene nu pot funcționa confortabil împreună, deoarece după dizolvare Guvernul are nevoie de timp inclusiv pentru adoptarea hotărârilor privind data alegerilor și calendarul electoral.

În consecință, Autoritatea Electorală Permanentă a introdus pe 28 septembrie un proiect de lege care stabilește un calendar dedicat eventualelor alegeri anticipate.

Niculescu ar putea fi responsabil pentru un guvern care să îndeplinească o misiune politică aparent contradictorie: să asigure stabilitatea pe termen temporar, în timp ce elaborează cadrul legal și administrativ necesar pentru, în cazul în care blocajul politic persistă, să organizeze anticipări în primăvara lui 2027.