În contextul reacției la acuzațiile circulând în domeniul public, Pahonțu declară că informațiile care îl vizează sunt incorecte și afirmă că traseul său profesional a fost recunoscut și confirmat de-a lungul anilor.
Pahonțu a afirmat:
„Nu am ascuns niciodată aspecte privind parcursul meu profesional”
Citește șiTeddy Riner, cvintuplu campion olimpic la judo, își anunță candidatura la președinția Franței
„Decembrie 1989 și iunie 1990 sunt răni deschise ale României. Oamenii care au murit sau au suferit atunci, rudele lor şi toți românii merită adevărul, iar cei care ocupă funcții de încredere publică au datoria să răspundă întrebărilor despre trecutul lor. De aceea răspund, cu fapte care pot fi verificate.
Afirmațiile care mă țintesc sunt neadevărate și fără bază. Parcursul meu profesional nu a fost niciodată ascuns. Informațiile sunt publice și au fost disponibile în mediul virtual de mulți ani.
Pahonțu declară că nu a efectuat nicio acțiune menită să încalce sau să limiteze drepturile și libertățile fundamentale și afirmă că investigațiile CNSAS ar putea aduce claritate asupra acestor chestiuni.
„Poziția mea este simplă: nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de «poliție politică». Având în vedere acțiunile mele din acea perioadă, am convingerea că acest aspect va fi evidențiat de verificările întreprinse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție care are la dispoziție toate mecanismele legale pentru a clarifica veridicitatea afirmațiilor mele”.
Ce afirmă în privința prezenței sale în perioada Revoluției din 1989?
„Resping cu fermitate orice acuzație de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor care au avut loc în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 în Piața Universității și în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din zilele de 13-14 iunie 1990”, precizează Pahonțu, în punctul de vedere transmis.
Pahonțu a deținut funcția de comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate în intervalul 1987–1989, fiind responsabil pentru operațiunile de transmisii. În luna decembrie a anului 1989, la vârsta de 25 de ani, el ocupa poziția de locotenent și conducea un pluton de transmisii dintr-o companie specializată în asigurarea luptă și transport.
Sibiu – Am finalizat studiile la Școala Militară de Ofițeri Activi, specializarea transmisiuni. În perioada 1987–1989, am ocupat funcția de comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, având atribuții exclusive în domeniul transmisiuni.
În decembrie 1989, aveam 25 de ani, eram locotenent și comandant al unui pluton de transmisiuni în compania de asigurare de luptă și transport a UM 0305, Trupe de Securitate, din cadrul Ministerului de Interne. La momentul respectiv, Trupele de Securitate erau echivalentul Jandarmeriei Române de azi și nu trebuie confundate cu structurile de Securitate cu atribuții informativ-operative și de cercetare penală”, potrivit lui Pahonțu.
Pahonțu afirmă că unitatea la care era afiliat funcționa ca o subunitate de sprijin logistic, alcătuită dintr-un pluton de transmisiuni, unul de apărare antiaeriană, unul logistic, unul de conducători auto și un alt pluton logistic.
„Componența companiei în care activam era următoarea: un pluton transmisiuni, un pluton de apărare antiaeriană, un pluton logistic (bucătari), un pluton conducători auto și un alt pluton logistic (gospodăria agroalimentară). Prin însăși structura ei, compania era o subunitate de sprijin logistic, specializată în activități de suport pentru celelalte subunități din cadrul UM 0305”
Pahonțu subliniază că structura sa era dedicată sprijinului logistic pentru restul unităților din cadrul <
Acesta afirmă că, „în seara zilei de 21 decembrie 1989, compania din care făceam parte s-a deplasat, la ordin, în trei locuri: în jurul orei 20:00, am primit ordin să ne deplasăm la Casa Scânteii (denumită în prezent Casa Presei Libere); în jurul orei 21:00, am primit ordin să ne deplasăm pe platoul din fața restaurantului Cina și, în jurul orei 22:00, am primit ordin să intrăm în dispozitivul de blocare de pe strada 13 Decembrie (denumită în prezent str. Ion Câmpineanu), pe care nu l-am părăsit până la ora 02:00 (22 decembrie), când am primit ordinul să ne întoarcem la camioanele de transport ale unității, în care am rămas, în repaos, până în dimineața zilei de 22 decembrie 1989”.
Pahonțu susține că dispozitivul în care se afla era poziționat în spatele unor cordoane de Miliție și de militari ai Ministerului Apărării Naționale: „În seara zilei de 21 decembrie 1989, după ce am primit ordinul în jurul orei 22:00, am intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie la intersecția cu strada Academiei (denumire păstrată și în prezent), fără a avea asupra noastră muniția care a rămas în lăzi sigilate, în camioanele parcate în zonă. În fața dispozitivului nostru, spre Bulevardul Nicolae Bălcescu (denumire păstrată și în prezent), la aproximativ 100 metri, era un cordon de Miliție. În fața acestora, la alți 150 metri, pe trotuarul de la ieșirea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, era un cordon format din militari ai Ministerului Apărării Naționale. În fața lor, pe bulevard, erau staționate blindate și forțe ale Ministerului Apărării Naționale”.
„În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii”, susține Pahonțu.
“Nu am fost la baricada de la Intercontinental”
Pahonțu relatează, de asemenea, evenimentul din dimineața zilei de 22 decembrie, când susține că a primit o ordine de a se întoarce în dispozitivul situat la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei.
Potrivit declarației, aproximativ la 10:00, participanții au primit permisiunea de a intra în Piața Republicii, cunoscută astăzi sub numele de Piața Revoluției.
„În acea dimineață, dispozitivul din zonă era format astfel: în fața noastră se afla un cordon de subofițeri și ofițeri de Miliție, iar în spate două blindate ale M.Ap.N. În jurul orei 10:00, la ordin, am permis accesul manifestanților în Piața Republicii (în prezent Piața Revoluției), iar aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare”.
Pahonțu susține că, ulterior, a primit un ordin de retragere, iar la întoarcerea sa în unitate, muniția a fost supusă verificării.
„Reiterez, fără echivoc: în niciun moment din timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, nici eu, nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii, așa cum am precizat deja. Aceasta este realitatea acelor zile, pe care am consemnat-o și în declarația din martie 1990”.
Ce răspuns oferă în legătură cu acuzațiile referitoare la represiunea din iunie 1990?
„Afirmațiile martorilor sunt demontate chiar de către generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror șef al Secției Parchetelor Militare, care a instrumentat și semnat ultimul rechizitoriu al dosarului Revoluției. Acesta a declarat public că: „Generalul Lucian Pahonțu nu a fost cercetat personal niciodată pe parcursul celor 36 de ani, perioadă care s-a scurs din 1989 încoace. Declarația lui scrisă, aflată la dosar, a fost dată pentru că toate cadrele trupelor fostei Securități, USLA, Direcția a V-a etc., au fost audiate declarativ în baza vechiului Cod Penal, adică e vorba de declarație olografă (…) Dar, nu există nicio probă că Pahonțu a participat la represiune (…) Pahonțu, la acea vreme, era un militar cu grad mic (…) Eu, ca anchetator, consider că nu mi-a scăpat nicio probă și că, în ceea ce îl privește pe Pahonțu, nu există niciun indiciu că a participat direct la comiterea unor infracțiuni!”, spune Pahonțu.
Pahonțu respinge și acuzațiile privind implicarea în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din 13 și 14 iunie 1990.
„De asemenea, resping cu fermitate orice acuzație de implicare în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, care au avut loc în zilele de 13-14 iunie 1990. În cele două zile, eu și militarii din subordinea mea nu am participat la evenimentele din București. În intervalul respectiv, am rămas în cazarmă, conform documentelor aflate în arhiva Jandarmeriei Române”.
Conform declarației lui Lucian Pahonțu, documentele militare ar putea dovedi că el și soldații sub comanda sa nu au ieșit din cazarmă în intervalul de două zile.
Conform normelor militare, fiecare operațiune se desfășoară sub un ordin, documentat și păstrat în arhivă. În conformitate cu acestea, nici eu, nici soldații subordonati nu am părăsit cazarma până la 15 iunie 1990, când am primit un comanda de a participa, alături de 72 de militari, la menținerea ordinii publice în Piața Universității.
El susține că, în data de 15 iunie, odată ce unitatea sa a fost direcționată către Piața Universității, nu au existat proteste și nu s-au înregistrat acte de violență:
„În acea zi nu au avut loc manifestații în Piața Universității, nu au fost înregistrate violențe, iar minerii s-au retras din zona respectivă și au plecat spre Valea Jiului”
„Îmi doresc ca acuzațiile să fie clarificate cât mai curând”
Pahonțu afirmă că activitatea sa a fost supusă verificărilor multiple de către instituțiile competente, chiar și înainte de a fi numit director al SPP.
„De-a lungul timpului, activitatea mea a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv la numirea în funcția actuală, fiind imposibil ca faptele grave, de care sunt acuzat acum, să fi rămas nedescoperite și nesancționate, dacă ar fi existat”.
Directorul SPP afirmă că își dorește ca acuzațiile să fie clarificate și face referire la parcursul instituției pe care o conduce, precum și la principiile pe care spune că și le-a asumat în cariera sa: „De la momentul numirii în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază, eu și echipa SPP din care fac parte am stabilit parcursul instituțional, având un singur scop: dezvoltarea, modernizarea și creșterea gradului de profesionalism al instituției, pentru îndeplinirea în condiții optime a misiunii de asigurare a protecției demnitarilor statului român și a celor străini, pe timpul șederii lor în România. A fost un proces lung, construit pe principii solide de legalitate, neutralitate, echidistanță politică, eficiență și adaptabilitate, care a făcut ca acest serviciu să devină o instituție de prestigiu la nivel internațional”.
Potrivit lui Pahonțu, „în acești ani, Serviciul de Protecție și Pază s-a integrat deplin în structurile euroatlantice, dezvoltând ample programe de cooperare în domeniul protecției demnitarilor cu structuri din cadrul NATO, ONU și UE, dar și cu statele membre ale acestor organizații și în special SUA. Profesionalismul ofițerilor SPP în cadrul misiunilor internaționale a fost confirmat, în repetate rânduri, prin comunicările oficiale și instituționale ale partenerilor noștri din întreaga lume”.
„Îmi doresc ca acuzațiile ce mi se aduc și care îmi lezează demnitatea și cariera de militar să fie clarificate cât mai curând. De-a lungul carierei mele, am pus accent pe respectul față de oameni și mi-am ghidat acțiunile după valori precum integritate, loialitate, respect și responsabilitate”.
COMENTARII / 0