„Cel mai mult mi-a plăcut să pilotez drone”, spune Anna Alekseeva, în vârstă de 16 ani. „Aveam simulatoare și puteam chiar să le pilotăm pe coridoare între ore.” Anna se numără printre primii elevi care au absolvit noul curs „Apărarea Ucrainei”, o disciplină cu durata de doi ani, care va deveni obligatorie pentru toți elevii din clasele a X-a și a XI-a începând din septembrie 2027, potrivit Kyiv Independent.
În loc să participe la cursuri săptămânale în sălile de clasă, studenții petrec o zi întreagă pe lună, cu o durată de șase și opt ore, la centre specializate de instruire, unde dobândesc cunoștințe în medicină tactică, navigație, operarea dronelor și mânuirea armelor de foc.
În anumite centre există simulatoare de drone, drone de antrenament de dimensiuni reduse, poligoane de tir cu laser, arme cu aer comprimat și replici la scară naturală ale armelor de foc. Echipa care coordonează reforma cursului susține că 963 de centre servesc în prezent peste 406.000 de elevi.
Citește șiIncendiu pe o platformă din cel mai mare zăcământ de gaze naturale offshore din lume. Muncitorii au sărit în apă
Rusiei și forțelor armate se confruntă cu invazia invazia și caută să-și umple efectivele. Un program educațional care îi învață tinerii să opereze armament și să se introducă în cariere militare ridică o întrebare: până unde se extinde pregătirea copiilor pentru a rezista unui conflict și unde pornește pregătirea lor pentru a participa la unul?
Într-o comunicare adresată Kyiv Independent, Katerina Rașevska, specialist juridic la Centrul Regional pentru Drepturile Omului, a evidențiat că Ucraina este extrem de sensibilă în legătură cu militarizarea copiilor ucraineni, din cauza traumei asociate crimelor împotriva umanității, militarizării și îndoctrinării sub ocupație.
„Ucraina este extrem de sensibilă când vine vorba de militarizarea copiilor ucraineni, deoarece avem trauma crimelor împotriva umanității, a militarizării și a îndoctrinării sub ocupație”
„Organizațiile internaționale au documentat militarizarea și îndoctrinarea copiilor de către Rusia, inclusiv în teritoriile ocupate. Nu există constatări similare în ceea ce privește Ucraina”, a adăugat Rașevska. „Ucraina se află într-o situație juridică fundamental diferită.”
Potrivit Ministerului Educației, cursul urmărește să ofere elevilor
competențele practice necesare pentru a se proteja
.
Anna Alekseeva a aplicat deja în practică ceea ce a învățat. Ea are teamă de sânge, însă când o prietenă a solicitat un garou, a știut exact ce să facă.
„Dacă are loc un atac sau o situație de urgență, acum înțeleg că pot ajuta înainte de sosirea ambulanței. Acestea sunt abilități foarte utile”, a spus ea. „Dacă Dumnezeu vrea, nu vom avea niciodată nevoie de ele.”
O abordare concretă
Principală componentă a programului constă în activități practice, în timp ce componentele mai vechi, cum ar fi exercițiile de marș, au fost eliminate. Majoritatea secțiunii practice a fost concepută în colaborare cu militari în serviciul activ.
Ihor Iakubovskii, ofițer al Corpul 1 Azov, a explicat pentru Kyiv Independent că nu există un manual unic pentru acest curs. El a menționat că programul din acest an va fi diferit de cel din anul precedent.
„Nu există un singur manual pentru acest curs. Programul din acest an va fi diferit de cel de anul trecut”
În plus, el supraveghează sprijinul unității pentru reforma programei.
„Ne adaptăm la condițiile tactice dictate de inamic. Tactica de asalt se schimbă. Instruirea în mânuirea armelor de foc se schimbă.”
Iehor Kovalenko, colegul de clasă al Annei, cu 17 ani, a considerat că partea practică a cursului a fost cea mai valoroasă pentru el.
El a spus:
„Înțeleg că aș putea ajunge într-o situație în care ar trebui să pun în practică ceea ce am învățat. Acum mă simt mai protejat și mai stăpân pe mine”
Maxim Romazan, un dintre instructori, deține statutul de veteran și este părinte. Printre toate modulele cursului, antrenamentul cu armelor de foc reprezintă alegerea sa preferată.
Romazan a declarat că
„Sarcina mea este să le arăt că viața militară poate fi interesantă, tehnologică, disciplinată și activă din punct de vedere fizic”
. Dacă un copil devine cu adevărat interesat, poate continua să se dezvolte în acea direcție.
„Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să lupte”, a intervenit Iakubovskii, „dar toată lumea trebuie să înțeleagă rolul armatei în societate și cât de important este acesta pentru supraviețuirea și prosperitatea țării.”
El a descris cursul ca fiind doar prima etapă a unui sistem mai amplu, în cadrul căruia elevii își vor consolida abilitățile la universitate și, ulterior, prin sesiuni regulate de instruire de scurtă durată, astfel încât, până în momentul în care ar putea fi chemați sub arme la vârsta de 25 de ani, să aibă deja o pregătire de bază.
Serviciul militar obligatoriu se activează la 25 de ani, însă ucrainenii pot să se alăture voluntar începând cu 18 ani.
Kirilo Baibuz, cu 17 ani, este coleg cu Anna Alekseeva și Iehor Kovalenko și încă nu a decis ce drumul va urma în viață.
„În acest moment, cred că cel mai important lucru este să învăț și să donez, pentru a contribui la asigurarea viitorului Ucrainei, astfel încât toate aceste sacrificii să nu fie în zadar”, a spus el.
În cazul în care se va dovedi necesar, consider că mă voi îndrepta spre luptă. Însă este posibil ca, până la acel moment, situația să se fi rezolvat.
Potrivit lui Baibuz, singura critică a mamei sale față de curs a fost legată de programul neconvențional, fapt care presupunea că, de ocazie, ea trebuia să se prezinte pentru a-l preleva cu mașina.
„Nu trebuie să transformăm școlile în centre de instruire timpurie pentru recruți și în centre militarizate. Dar dacă le oferim competențe de bază pentru autoapărare și cultivăm patriotismul, prin implicarea veteranilor, a celor răniți sau a celor care au fost luați prizonieri, dacă aceștia sunt calificați, (asta nu ar constitui o încălcare a normelor)”,
a spus Rașevska
În comentariul său, Rașevska a adăugat:
„Este nevoie de un echilibru în acest sens, astfel încât copiii să studieze și drepturile omului, modalitățile de soluționare a disputelor internaționale și dreptul internațional umanitar. Și pentru ca să existe module practice: siguranța împotriva minelor, medicina tactică. Modul în care se predă efectiv materia este important”
„Rusia reprezintă modelul opus”
Dmitro Zavhorodnii, ministrul adjunct al Educației, a precizat pentru Kyiv Independent că, deși a fost reproiectat, programul pune accent pe pregătirea practică și integrează, de asemenea, o componentă civică și bazată pe valori.
Profesorul de istorie Timur Dimciuk din cadrul instituției private Maibutni („Cei ai viitorului”), situată în Kiev și orientată spre educație democratică, a participat la elaborarea acestei secțiuni civice.
„Copiii ar trebui să înțeleagă că apărarea țării nu se referă doar la țara în sine, ci la valorile pe care aceasta le reprezintă. Noi prețuim drepturile omului, viața umană și demnitatea. Rusia reprezintă modelul opus”, a spus el.
În plus, cursul oferă modalități neforțate de implicare. În cadrul unei secțiuni numite „Planificarea viitorului meu”, studenților li se arată multiple căi civice și profesionale.
Dimciuk a afirmat că
„Profesorii povestesc despre ucraineni care au început ca activiști sau antreprenori și au ajuns să înființeze fundații, ONG-uri, afaceri sau inițiative civice”
Mhailo Borisevici, profesorul Annei Alekseeva, a declarat: „Tocmai asta lipsea din vechea versiune a disciplinei. Aceasta se concentra pe educația patriotică și pe simbolurile statului, pe faptul că trebuie să le prețuiești. Noul curs pune, de asemenea, întrebarea: ce ți-a oferit statul și ce îi datorezi statului?”
Programul nu conține o analiză detaliată a identității, a spus în interviu pentru Kyiv Independent Bogdan Bevza, profesor și specialist în validarea programelor educaționale.
„Pentru ca acesta să devină parte a programului oficial, trebuie aprobat de stat. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de un consens public cu privire la direcția în care ne îndreptăm și la ce anume protejăm. Și aici apare o problemă”, a spus Bevza, care susține în mare măsură cursul.
„O persoană care lucrează cu drone poate pur și simplu să arate cum se asamblează sau cum se folosesc acestea. Dar cum predai identitatea? Acest lucru este mult mai complicat, mai ales când societatea însăși nu are o viziune comună”, a adăugat el.
Evaluarea elevilor se dovedește a fi o nouă problemă.
„Unele lucruri sunt ușor de măsurat, de exemplu aplicarea unui garou în 30 de secunde. Dar când vine vorba de asamblarea unei puști, îmi pasă mult mai mult ca un elev să înțeleagă cum funcționează decât cât de repede o poate face. Și apoi există lucruri mult mai greu de evaluat: cum notezi patriotismul? Cum notezi responsabilitatea civică?”, a spus Borisevici.
Nu se limitează la Ucraina; alte țări susțin pregătirea pentru situații de urgență. Dimciuk a menționat Finlanda și Suedia, unde conceptul de „apărare totală” depășește cu mult sfera forțelor armate, devenind o responsabilitate împărtășită de întreaga societate.
În Suedia, locuitorii trebuie să fie capabili să se descurce de cel puțin o săptămână fără sprijinul statului în cazul unei crize.
„Ar trebui să învățăm de la alte democrații, iar ele ar trebui să învețe de la noi”
a declarat Dimciuk.
Totuși, în niciuna dintre cele două țări, manipularea armelor de foc nu este inclusă în programa obligatorie de învățământ.
În orașul Dnipro, Anna Alekseeva a finalizat studiile la liceu.
„Mă văd luând viața altcuiva? Nu. Dar m-am bucurat să învăț cum să mă protejez pe mine și pe ceilalți”
COMENTARII / 0