O schimbare de guvern implică și modificări în bugetele cetățenilor? Miniștrii din Cabinetul Niculescu consideră că există fonduri pentru majorarea pensiilor și a salariilor, însă ce efect ar avea aceste creșteri? În acest context, și în legătură cu felul în care PSD se sabotează prin anumite inițiative, discutăm cu Florin Manole, ministrul Muncii.
-Libertatea: Domnule ministru Manole, dincolo de conflicte cu Ilie Bolojan, cu foștii miniștri din Guvernul Bolojan, tensiunile interne, lucrurile care țin de cancan, iepuri rex, șinșile și așa mai departe, românii vor să știe: anul viitor cu cât vor fi creșterile de pensii. Ce știți în momentul de față?
În discuție au fost menționate opțiuni de creștere de pensii la 7% și 6%, pe lângă estimarea de 7,3%.
Citește șiMinistrul Energiei şi ambasadorul SUA în România au discutat despre Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă şi proiectul SMR de la Doiceşti
-Florin Manole: Ținta mea și ținta Partidului Social-Democrat este să respectăm legea, pentru că după doi ani de zile în care majorările de pensii au fost amânate, în care a existat doar varianta parțial acoperitoare a ajutoarelor one off, după acești doi ani de zile, puterea de cumpărare, inclusiv a pensionarilor, sau mai ales a pensionarilor, a scăzut prea mult și majorarea trebuie să aibă loc, conform legii. Asta înseamnă că, din punct de vedere al procedurilor, eu o să-mi respect mandatul, adică o să transmit premierului și ministrului de Finanțe care sunt cifrele după calculele indicatorilor macroeconomici relevanți, după care discuția cu ministrul de Finanțe și cu premierul va fi decisivă. Sigur, că aici, nu pot să nu spun că e normal ca premierul și ministrul de Finanțe să fie atenți la respectarea țintei de deficit și a încadrării României în acordurile pe care le avem. E normal să facă asta în virtutea mandatului de ministru al Finanțelor, așa cum e normal ca eu, în virtutea mandatului de ministru al Muncii, să transmit cifrele corecte și să cer ceea ce mi se impune prin mandat.
-Și aceste cifre corecte pe unde s-ar duce? Pentru că dacă eu mă duc în piața publică ca jurnalist și le spun cu cât prevede legea, probabil lumea o să spună: ce lege, ce ne interesează pe noi. Noi vrem să ne uităm concret dacă mai luăm două eugenii sau cincizeci de pâini.
Cifrele nu sunt definitive și nu doresc să prezint un procent ca promisiune, ci ca estimare intermediară, iar aceasta se situează la 7,3%. Consider că există numeroase motive care susțin această valoare. Să le analizăm pe rând. Există o problemă majoră legată de scăderea consumului, de prăbușirea acestuia. Indexarea și majorarea pensiilor în conformitate cu legea ar putea oferi un impuls consumului. Desigur, unii vor susține că o parte din consum provine din importuri, ceea ce constituie o problemă. Este
Al treilea mare argument constă în faptul că majoritatea pensionarilor nu vor depune fonduri în conturi bancare. Pentru aceștia, banii reprezintă resurse indispensabile pentru cheltuielile zilnice, facturile lunare și cumpărăturile obișnuite. Prin urmare, ceea ce vreau să evidențiez este că, din TVA și alte taxe, în runda a doua și a treia, o sumă considerabilă de bani se reintroduce în bugetul de stat din acest volum de cheltuieli.
Deci există și argumente în favoarea faptului că o creștere, o majorare a pensiilor de acest fel are și efecte pozitive, Există însă, și trebuie să spunem și asta, și discuția publică trebuie să conțină ambele categorii de argumente, există și argumentele de genul următor. Trebuie să gestionăm majorarea pensiilor astfel încât ea să nu producă inflație suplimentară pe anul viitor, care de fapt înseamnă scăderea puterii de cumpărare. Deci dai cu stânga și iei cu dreapta sau dai și ai un efect pozitiv pe termen scurt. Și pe termen mediu un efect negativ și, de fapt, cu mai mulți bani în buzunar, pensionarul se întoarce de la piață cu mai puține produse.
Este esențial ca toate argumentele să fie evaluate cu atenție, fiecare având relevanță atât în discursul public, cât și în procesul decizional; totuși, înainte de orice altă acțiune, obligația ministrului Muncii constă în a prezenta toate argumentele în fața premierului și a ministrului de Finanțe, pentru a asigura respectarea legii.
-Ați plecat de la Ministerul Muncii la final de aprilie și ați lăsat un draft al legii salarizării. Vă întoarceți acum la Ministerul Muncii și găsiți, nu știu dacă același draft, dar ceva similar, tot al legii salarizării. Ce se mai întâmplă? Vom mai avea o lege a salarizării în următoarele, să zicem, șase luni? Sau e discuție mult prea complicată?
-În următoarele două luni preocuparea principală a guvernului va fi pentru a avea o rectificare bugetară mare și a avea un buget pentru anul viitor. Aceste două puncte sunt extrem de importante și ele vor ocupa și tot spațiul de lucru, dar și tot spațiul public. După care, evident că discuția despre legea salarizării trebuie să înceapă și să se și finalizeze în 2027, conform programului de guvernare.
De ce a eșuat legea? De ce am pierdut fondurile? Au existat numeroase dezbateri, pe care nu le-am relua. Simplicit, consider că și pe acest subiect și pe multe altele trebuie să stabilim un punct de plecare clar. Acest lucru nu înseamnă să uităm cine poartă responsabilitatea și cine nu, ci să începem să dedicăm mai mult timp activităților de construcție ca politicieni, indiferent dacă suntem în putere sau în opoziție, concentrându-ne pe realizări și nu pe dispute. Pentru mine reprezintă un imperativ, iar dacă nu vom acționa împreună, 2028 va deveni anul în care extremismul va triumfa în România, iar nimeni nu dorește acest scenariu.
-În ceea ce privește salarizarea, vom observa și anumite creșteri salariale în mediul bugetar, pentru că au tot fost înghețate aceste creșteri. Chiar anumite salarii, nu aș spune tăiate, pentru că nu poți conform legii să tai, ci au fost ajustate, adică acel spor pentru condiții vătămătoare a fost plafonat la 1.500 pe brut inițial, după aia 300 și când am tot vorbit cu oameni din acest sistem, au zis că doar au fost loviți, nu au fost deloc ajutați?
Primul scop ar trebui să fie repararea acțiunilor întreprinse, înainte ca să se adopte o nouă lege privind salarizarea. Nu este neapărat că acestea au fost eronate; în ceea ce privește aspectele sociale, s-au dovedit greșeli, însă măsurile luate au urmărit să facă față unui an dificil. Chiar dacă am travers
Doi la mână este o expresie care evidențiază necesitatea unui echilibru. O viitoare lege a salarizării nu poate consolida inegalitățile descendentă, ci trebuie să le corecteze ascendent. Există poziții și ocupații pentru care remunerația a rămas substanțial în urmă față de funcții similare din alte categorii profesionale, și așa mai departe. În acest context, viitoarea lege a salarizării, care va introduce creșteri și va stabili un proces etapizat de intrare în vigoare, nu va încălca plafonul de cheltuieli stabilit, și nu va încălca angajamentele din pactul fiscal-bugetar.
Sunt anumite aspecte incontestabile. Da, există realocarea funcțiilor, însă fără reducerea personalului. Mai mult, este esențial să se încadreze strict în obligațiile stabilite de pactul fiscal-bugetar, pentru a evita eventuale derapaje bugetare pe termen mediu și lung. Aceasta reprezintă o necesitate, o obligație, de fapt.
Blocarea la 2.080 de lei pe brut reprezintă punctul de referință, stabilit de ani de zile. În timp ce alte lefuri au beneficiat de majorări, aici s-au menținut aceleași tipare. În proiectul final, se preconiza o creștere etapizată de până la 30%, iar pentru Nicușor Dan s-ar ajunge la un brut de aproximativ 32.000, în timp ce pentru alți angajați se planificau majorări între 15-20%. Se discută în ce măsură această creștere ar trebui să fie graduală sau negraduală, în funcție de statutul demnitariilor aleși sau numiți.
În primul rând, stabilim un set de priorități; până la 1 ianuarie 2027, acestea se concentrează pe majorarea pensiilor, pe clarificarea temei salariului minim pe economie, pe rectificarea bugetară și pe un buget care să beneficieze cetățenii fără a încălca angajamentele noastre cu Comisia Europeană. Astfel, salariile demnitarilor nu reprezintă o temă prioritară pentru guvern. În momentul în care se va adopta legea salarizării, subiectul va reapărea, însă din nou nu va ocupa locul de primă importanță, deoarece vor primi prioritate familiile ocupaționale rămase în urmă.
De exemplu, educația este un domeniu care a suferit foarte mult în ultimul an și jumătate, pe seama căroia s-au făcut niște ajustări nedrepte și sunt neproductive, adică pentru sistem s-au supraaglomerat clasele, plata cu ora a devenit derizorie. În fine, o grămadă de probleme. Astea vor fi prioritățile. Salariile demnitarilor da, sunt rămase în urmă. Da, este ridicol să ai președintele republicii plătit mai prost decât un middle manager din corporate, care, sigur că are infinit mai puțină presiune și mai puțină responsabilitate decât președintele republicii. Sigur că avem comparația asta cu Ungaria. După ce în Ungaria au fost înjumătățite salariile parlamentarilor, ele au ajuns la nivelul României.
Adică să nu-și imagineze cineva că cifrele acestea nu trebuie, procentele astea nu trebuie văzute și în concret. Ce înseamnă asta? Când și-a înjumătățit premierul Ungariei salariul, cred că acum vreun an. Nu un an de zile, da? Sunt câteva luni bune de atunci, da? E în continuare peste nivelul de salarizare al premierului României. Deci era mai mult decât dublu. E discuția asta despre pensii în Ucraina. Dom’le, uite, până și Ucraina a mărit pensiile. Invit eu pe oricine interesat să caute pe Google cât este în euro pensia minimă din Ucraina și cât este pensia medie din Ucraina în euro. Și o să vadă că România anilor 2016 era foarte avansată pentru nivelul pensiilor în euro, ca să păstrăm o paritate din România anului de acum.
Dialogurile sunt semnificative, însă nu se limitează doar la contextualizare, ci să facem calcule. Recapitulând: plăți pentru funcționari de rang înalt nu constituie o prioritate. Am menționat acest lucru în interviul care a stârnit valuri în zilele trecute și repet acum. Alte aspecte prioritare includ pensii, salariul minim și contribuția la CASS pentru mame.
5.000 de lei este suma solicitată de sindicate pentru salariul minim, în timp ce cifra actuală este de 4.325 de lei. Ce compromis ar putea fi negociat între părți, având în vedere că patronatele, ca de obicei, nu sunt încântate când au de-a face cu salariul minim?
În acea perioadă, patronatele s-au lăsat supărate de majorarea salariului minim, în timp ce România înregistrase o creștere economică de 7,9% și se afla în vârf de ascensiune. Privind retrospectiv, ne întrebăm: doamne, acești oameni nu au prezentat niciun fel de echilibru în declarațiile lor publice. În acel moment, dialogul era de natură anticipativă. Ne întrebăm dacă aceasta va conduce la o scădere a numărului de salariați sau la apariția unor probleme în piața muncii; era o dezbatere deschisă. Astăzi, după ani de la acea discuție, observăm că fie calculul era incorect, fie se bazase pe reacredință.
Deci ar trebui ca la masa comitetului tripartit să avem parteneri sociali de bună credință, care folosesc argumente, care pun interesul public dincolo de interesul imediat personal sau de business. Pentru că altfel, înseamnă că nu avem o înțelegere corectă a momentului actual. Momentul actual impune echilibru, impune comunicare și consultare corectă, nu poziții din start inflexibile. Nu să nu crească sau da, trebuie să crească nu știu cu cât. Trebuie să avem o discuție. Asta deși noi avem lege în vigoare. Păi nu mai respectăm și legea aia? De ce o mai avem? Au cerut sindicate și patronate lege care să dea predictibilitate pe evoluția salariului minim și să o dezlege de subiectivismul politic și să o lege de indicatori macroeconomici. Avem asta. Avem și directivă europeană. Ar fi trebuit ca genul acesta de reglementă, Directiva Europeană și transpunerea ei în legislația românească să nu mai lase loc de foarte mult subiectivism decât în marja aia pe care nu spune directiva. Ok, suntem într-o situație excepțională, dar la un moment dat, cât mai curând, trebuie să revenim la matca legală.
-Domnul Nazare nu a exclus noi taxe sau noi creșteri de taxe pentru 2027. Domnul Grindeanu spune că nici vorbă. Ce se întâmplă după Guvernul Ilie Sărăcie vom avea și Guvernul Luca Niculescu, născător de noi biruri?
-Eu nu am asistat la nicio discuție în guvern, nici măcar informală, despre noi taxe. Dar n-aș putea să vă răspund despre subiectul ăsta mai bine decât ministrul de Finanțe. Pe de altă parte, nu văd pe cine să mai pui noi taxe. Pensionarii au suferit, din punct de vedere al puterii de cumpărare, doi ani de înghețarea pensiilor. Avem CASS pentru mame pe care trebuie să le eliminăm la 1 ianuarie 2027. Avem deja o povară fiscală pe pensionarii peste 3.000 de lei. Cel puțin pe populație nu văd de unde să mai iei. Deci nu cred că se mai impune și nu se poate și nu cred că e cazul.
Pilon 2 nu se trece prin el?
-N-a fost nicio discuție despre asta și nu anticipez vreo discuție despre Pilonul 2 în următoarea perioadă. La mediul de afaceri și aici avem probleme de competitivitate, trebuie să avem atenție și la asta rolul ministrului Muncii nu este să se uite doar la pensii, asistență socială, dar și la lucrători și când te uiți la lucrători nu poți să nu te uiți și la compania care îi plătește salariul. Trebuie un echilibru și onestitate și față de antreprenorii români, trebuie și asprime față de companiile care externalizează profituri. Dar aici trebuie să-și facă treaba și ANAF-ul. Cred că pare că și-o face, nu sunt în măsură să evaluez, dar cred că combaterea evaziunii și combatrea muncii la negru, care e și la la Ministerul Muncii, sunt teme care ar trebui prioritizate înainte de orice altă discuție despre taxe. Nu acum, oricând în viitor.
Discutăm despre salarii, pensii și toate aspectele legate de bani, însă ministerul conține și un element clar de natură socială. În plus, vreau să aduc în discuție și un subiect din sfera parlamentară, pentru că ați abordat deja această temă. Președintele Nicușor Dan a trimis în Parlament, în scopul unei reexaminări, legea care penalizează căsătoria minorilor și conviețuirea forțată. Ați vorbit cu colegii pentru a folosi acele argumente susținute de președinte și a reintroduce legea?
Voi transfera responsabilitatea revizuirii proiectului colegilor mei din Parlament. Conform informați
Doi, decurgând din unu, înseamnă că vom avea o incriminare a acestor fapte cu certitudine în următorul interval de luni de zile, nu mai mult. Că va fi într-o formă revizuită conform opiniilor președintelui și a juriștilor de acolo sau într-o altă formă revizuită cu opiniile Consiliului Legislativ și ale parlamentarilor? Sigur că e o chestiune importantă, dar e o chestiune care nu afectează fondul. Deci, cu siguranță, trebuie să avem o modificare legislativă care să incrimineze așa ceva în virtutea respectării drepturilor copilului? Cu siguranță trebuie să avem o colaborare loială între instituții, adică dacă Președinția îți spune ceva, n-ai cum să nu te uiți, n-ai cum să nu ții cont, dar produsul final trebuie să respecte aceleași obiective: 1. Transpunerea directivei europene; 2. Protecția drepturilor copilului.
Nu există niciun copil căsătorit la 12 ani cu alt copil între 13 și 14 ani care să fi devenit CEO al unei bănci în această țară sau în altă parte a continentului. Nu cunosc niciun copil care, după ce a avut un copil, să poată afirma că a trăit o viață cu dezvoltare personală, acces la educație și performanță într-o lume în care tehnologia zboară pe lună, utilizează inteligența artificială și avansează la un ritm atât de rapid încât un copil de 14 ani, obligat să se ocupe de alt copil, nu va reuși să se adapteze. Prin urmare, dincolo de legi și obiecții fundamentale, sub forma unui act normativ, astfel de situații nu sunt tolerabile. Este imperativ ca acestea să nu se repete și să se impună măsuri legale împotriva acestor circumstanțe inacceptabile, din perspectiva mea.
Până acum n-am văzut pe nimeni care să opună acestui proiect și care să pună în același timp pe masă, în afară de o opoziție, doamne, nu vreau…
-Eu știu cine nu vrea, dar vă dau și un nume. Nicolae Păun, de exemplu, dar nu pune nimic pe masă
-Eu cred că Nicolae Păun a votat pentru la plen. Asta o putem verifica.
În discursul public și pe Facebook, a susținut poziții ferme împotriva acestui atac asupra tradițiilor.
Nu reprezintă tradiții. Totuși, există și tradiții în cultura română din perspectiva etnică românească, care s-au transformat. România, indiferent de minorități și majorități, în ultimii 100 de ani, pentru a mă referi exclusiv la acest interval, s-a schimbat radical în toate aspectele. Desigur, există regiuni care păstrează tradiția română, neatinse de influențe. Meșteșugurile tradiționale trebuie abordate, dar în mod constructiv. Este necesar să susținem oamenii. Această zonă de tradiție aduce beneficii atât minorității, cât și imaginii României și bogăției sale culturale.
În ceea ce privește tinerii care nasc la vârste de 14-15 ani, eu renunț la orice conversație ce conține termenii „cultură” și „tradiție”. Nu. Ca părinte al unui copil mic, nu doresc să-i ofer copilului meu asemenea experiență. De asemenea, nu consider că ar trebui să aspirăm pentru tinerii din România la ceva diferit de ceea ce ne dorim pentru proprii noștri copii. Astfel, această discuție trebuie abordată în mod personal.
-Domnule ministru, spuneți-mi, a fost o greșeală luxul etalat de anumite cupluri social-democrate la botezul celui de-al treilea copil lui Alfred Simonis? Sau e bine să mai fie și asemenea momente în care se uită de sărăcie și de alte probleme?
-În primul rând, țin să răspund în ceea ce mă privește pe mine. Am răspuns invitației la un botez. Dacă mâine mă invită un alt coleg la un alt botez și pot să mă duc, o fac cu mare plăcere. Nu o să întreb înainte care-i lista invitațiilor și cu ce să îmbracă fiecare. Ce poartă, ce nu poartă. Eu nu eram chiar cu costumul ăsta, eram cu unul de un pic altă culoare, dar nimic spectaculos și nici n-am văzut în spațiu public să mi se reproșeze asta. Mi se reproșează altele, cu argumente chiar, dar nu asta.
Mai departe, am văzut discuțiile din spațiu public, cât costă o blană sau altă. Nu mă pricep, nu sunt consumator de haine de blană, nici nevastă mea n-are, nici… Nu știu. Știu însă că, cu certitudine, e important să avem în vedere două lucruri. Odată legalitatea unei situații, că am văzut și la USR un ceas scump, dar care a fost, se pare, justificat. Atunci, na, unii oameni își cumpără lucruri mai scumpe. E dreptul lor și treaba lor. Eu prefer dacă am 1000 de lei în plus economisiți într-o lună, vă spun sincer, să-i pun în titluri de stat, în bursă și să mă prindă luna pe zero. Dacă fac o economie, nu-mi cumpăr hainele de economiile alea sau altceva, că am altă părere. Dar fiecare răspunde pentru el. Eu răspund pentru mine. N-am fost chestionat personal despre nimic. Dacă sunt chestionat, răspund.
-După evenimentul Mykonos, continuați să călătoriți cu un avion privat?
-Nu. Nu mă mai urc.
Ce învățăminte ați obținut din această situație?
Am realizat că imaginea publică este deosebit de semnificativă și trebuie să explic această problemă de fiecare dată când pot. În acel episod, zero lei au fost cheltuiți ca fonduri publice. Mă voi prezenta când mă vor invita în comisie și voi repeta ceea ce am spus deja în mai multe locuri. În al doilea rând, susțin că, pentru o organizație legală fondată de sectorul privat în România, trebuie să răspund pozitiv de fiecare dată când sunt apelat. Sigur că da, voi încerca să găsesc alte modalități
Pe de altă parte, e și un pic frustrant. Sunt un om care, cred că am făcut 10, minim 10 deplasări în mandatul trecut de ministru, toate la clasa economică, n.r. de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei care au ales zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei care au ales zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei care au ales zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei care au ales zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei care au ales zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei cu zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei cu zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu toți colegii mei cu zborul de la 8 seara sau nu știu când a fost. Am ajuns de la Timișoara, cu Tarom, împreună cu
-Într-o emisiune spuneați că, și citez: cu cât mergi mai la est, cu atât stânga nu se revendică de la Sartre. De la cine se revendică PSD?
-PSD se revendică în ultimii 36 de ani foarte mult de la o zonă conservatoare din societate, de la o lume rurală care are nevoie de sprijin, se revendică mult de la o zonă de pensii care, cu toate greșelile noastre, și de imagine publică și de politici publice a sprijinit oamenii. Eu nu cred că este un singur pensionar care să poată identifica cu argumente un partid care să fi fost mai alături nu din vorbe, ci din fapte, de categoria socială a pensionarilor decât Partidul Social Democrat. Cred că în legătură cu
COMENTARII / 0