Marea Neagră devine verde. Fenomenul spectaculos surprins din satelit și avertismentul specialiștilor

În anumite momente ale anului, vastele zone de apă din Marea Neagră dobândesc nuanțe de verde, albastru lăptos și turcoaz, transformări atât de impresive încât...

În anumite momente ale anului, vastele zone de apă din Marea Neagră dobândesc nuanțe de verde, albastru lăptos și turcoaz, transformări atât de impresive încât pot fi detectate de la orbita spațială.

Fenomenul a captat interesul cercetătorilor și al organizațiilor de mediu, care subliniază un dezechilibru ecologic ce perturbează mări și lacuri numeroase din Europa.

Un studiu publicat de The European Correspondent pune în evidență creșterea rapidă a algelor în Marea Neagră și evidențiază conexiunea dintre acest fenomen și poluarea cu substanțe nutritive.

Citește șiCNN: Iranul ar plănui un atac cu „bombe murdare” în Washington DC. Serviciile americane au identificat posibile ținte și locații

„În această vară, am mers 38 de kilometri în largul Mării Negre. Se putea vedea cum apa devenea tot mai verde”, a declarat Martin Tomov, reprezentant al Greenpeace Bulgaria, pentru publicația europeană.

Fotografii impresionante capturate de satelit ilustrează Marea Neagră. Același fenomen a fost detectat și în zonele maritime din apropiere de Constanța.

La data de 26 mai 2026, un satelit european din programul Copernicus Sentinel-2 a captat o proliferare uriașă de fitoplancton în partea de vest a Mării Negre, aproape de coastă românească.

Fotografiile difuzate de programul spațial al Uniunii Europene arată regiunea Constanței și a Deltei Dunării. În întregul spațiu, apa dezvăluie vortexuri de nuanțe turcoaz și albăstrui, în contrast intens cu albastrul adânc al mării.

Conform datelor din Copernicus, fenomenul a debutat în primele zile ale lunii mai și a rămas vizibil până la finalul lunii.

O altă fotografie, capturată pe 25 mai de satelitul Sentinel-3, prezintă structuri similare în partea de sud a Mării Negre. Agenția europeană EUMETSAT precizează că nuante deschise sunt probabil rezultatul coccolitoforilor, microorganisme marine acoperite cu straturi microscopice de carbonat de calciu.

Atunci când se proliferă în cantități considerabile, acestea alterează aspectul apei până când întregul fenomen devine vizibil din spațiu.

În mod regulat, astfel de înfloriri se manifestă și constituie elemente ale ciclurilor naturale ale ecosistemului marin. Cu toate acestea, sub anumite condiții, creșterea excesivă a algelor poate indica dezechilibre generate de poluare.

Ce factori determină ca Marea Neagră să rămână fără oxigen?

Eutrofizarea constituie unul dintre pericolele majore, fiind procesul prin care apa acumulează cantități excesive de substanțe nutritive, în special azot și fosfor.

Substanțele menționate se originează din îngrășămintele agricole, excrementele de la animale și apele de uzat care nu au fost tratate corespunzător. Acestea sunt transportate de râuri, ajungând în Marea Neagră și stimulând proliferarea rapidă a algelor.

În faza inițială, efectul poate părea inofensiv: apa își schimbă nuanța, iar la suprafață se formează acumulări de microorganisme.

Întâmpinăm dificultăți când florile se proliferă în exces și acoperă suprafețe extinse.

Masivul de alge împiedică lumina să ajungă în adâncuri, perturbând organismele ce se bazează pe fotosinteză. În continuare, odată ce algele se înmoaie, procesul de descompunere leagă oxigenul dizolvat din apă.

În situații extreme, nivelul de oxigen poate scădea la un nivel atât de redus încât peștii și alte organisme marine nu mai reușesc să supraviețuiască.

Sub anumite condiții, degradarea materiei organice poate stimula formarea hidrogenului sulfurat, un gaz toxic.

Dunărea se numără printre principalele cauze ale problemei.

Fluviul colectează apă dintr-un bazin hidrografic uriaș, care traversează sau drenează teritorii din numeroase țări europene. Odată cu apa, sunt transportate și substanțe provenite din agricultură, industrie și localități.

Ele ajung, în final, în Marea Neagră, traversând Delta Dunării.

Martin Tomov, delegat al Greenpeace Bulgaria, afirmă că în jur de 70% din eutrofizarea Mării Negre rezultă din aportul Dunării.

Marea Neagră este extrem de vulnerabilă, deoarece reprezintă un bazin aproape închis, cu un flux limitat de apă către Marea Mediterană.

Materialele care ajung în mare pot persista în ecosistem pentru perioade îndelungate, iar acumularea lor poate stimula dezechilibrele biologice.

În întreaga Europă se emite un avertisment: 81% din apele marine evaluate se confruntă cu eutrofizare.

Conform datelor preluate de Comisia Europeană într-o analiză publicată în ianuarie 2026, aproximativ o treime din râurile, lacurile și apele de coastă sau de tranziție raportate la nivelul Uniunii Europene erau eutrofizate.

În mediul marin, raportul indicat atinge 81%.

În Marea Baltică, situația este alarmantă, iar eutrofizarea a afectat aproximativ 94% din suprafața analizată în 2021.

Experții subliniază că verile călduroase pot stimula creșterea excesivă a algelor, în mod particular când acestea sunt însoțite de un aport ridicat de substanțe nutritive.

Patrick Durand, specialist la Institutul Național Francez pentru Agricultură și Mediu, subliniază că aceste evenimente se manifestă în valuri, iar perioadele de căldură și secetă pot stimula apariția unor noi episoade.

Există posibilitatea ca Marea Neagră să revină la un nivel mai curat?

Se află și motive de speranță. Conform analizelor internaționale ale bazinului Dunării și Marea Neagră, concentrațiile de substanțe nutritive au diminuat considerabil comparativ cu valorile observate la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.

În nord-vestul Mării Negre, scăderea aportului de nutrienți a favorizat o revitalizare semnificativă a ecosistemelor în ultimele decenii.

Experții susțin că este esențial să se reducă scurgerile de azot și fosfor provenite din activitățile agricole, să se actualizeze instalațiile de tratare a apei și să se reconstruiască zonele umede, care pot acționa ca filtre naturale.

Întărirea rezilienței ecosistemelor poate fi susținută și prin protejarea vegetației de pe malurile râurilor și prin extinderea ariilor marine protejate.

Lacului Geneva, situat la frontieră între Franța și Elveția, demonstrează că reducerea poluării poate genera efecte semnificative, deși restabilirea echilibrului ecologic poate dura ani.

COMENTARII / 0